Poezii despre alb și roz, pagina 2
Pe Dunăre
... emportant vers tes havres
Tes cargaisons de bois,
de houille et de cadavres
(Paul Verlaine)
Se duc pe Dunăre la vale
Caiace-n roz și-n alb vopsite...
Se duc pe Dunăre la vale
Coșciuguri albe, plutitoare
Pe negrul apelor murdare...
Departe-n zare, neclintite,
Pădurile de sălcii par
Castele negre feudale
Ce-și spală-n apele murdare
Tristețea zidului murdar.
Se duc pe Dunăre la vale,
Grăbiți și fără de popas,
Pescarii triști ce poartă-n glas
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, nr. 18 (15 septembrie 1907)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranță
Azi s-au ofilit albele roze,
Mâine din speranță se va naște-o altă floare.
Așa se întâmplă și cu noi, să știi.
Astăzi murim în frăgezimea vremii,
Mâine renaștem mai puternici inhalând viața-n plămâni mai tare.
poezie de Alessandria Spătariu (25 august 2017)
Adăugat de Alessandra Spătariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vocale
A negru, E alb, I roșu, U verde,
O cer-geneze cu efect întârziat:
A triunghi fatal, cine-l mai vede
Află unde dispare orice bărbat.
Golf de umbră, E, vinovat cord,
Lăncii de gheață, rege alb și dur;
I roz, sânge scuipat de-un mort-
Mânie, de unde oare am să te fur?
U, ciclu, sfântă vibrație marină,
Liniște a mieilor pierduți în iarbă-
Ce alchimie frunte ți-o imprimă?
Rămână O, tăcerea ce întreabă;
Cuvântul - fulger mă străbate
Cu stele, îngeri și singurătate.
sonet de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul lunii
Deși pe cer e-aceeași lună -
Dar unde e cea de-altădată?
Minciuna vieții ce mă-mbată -
E azi o altfel de minciună.
Ca și atunci, duios răsună
Cavale-n noaptea înstelată,
Și-n cer zâmbește-aceeași lună -
Dar unde e cea de-altădată?
A ei lumină argintată
Cu roze albe mă-ncunună,
Și cântă tot pe vechea strună,
Dar pentru mine e schimbată,
Deși pe cer e-aceeași lună.
rondel clasic de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pițigoii
păstrez legătura
cu pițigoii
fiece dimineață e mai acută
îmi pune
țigara cafeaua vocalizele-n gură
pastilele
albe și roz (?!) flori de cireș ale
tensiunii
ușor acrișoară în primă
vara absenței
pulsului
verde omidă
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul privighetoarei între roze
A nopții sublimă măiastră
E-ascunsă-ntre roze, și cântă,
Grădina ce-mi stă sub fereastră
În raze de-argint se-nveșmântă.
O vrajă și albă ș-albastră
Din ceruri, spre lume s-avântă.
A nopții sublimă măiastră
E-ascunsă-ntre roze, și cântă.
Chiar roza ce moare în glastră,
De legile firii înfrântă,
Tresare, în pacea sihastră,
La glasul, cu care-o-nmormântă
A nopții sublimă măiastră.
rondel clasic de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Extras dintr-un discurs al lui Malcom X
Când sunt abia născut, sunt negru
Când cresc adult, sunt negru
Când stau la soare, sunt negru
Când sunt speriat, sunt negru
Când sunt bolnav, sunt negru
Iar când mor, sunt negru.
Dar tu, prietenul meu alb,
Când te naști, ești roz
Când crești adult, ești alb
Când stai la soare, ești roșu
Când răcești, ești vânăt
Când te sperii, ești galben
Când ești bolnav, ești verde
Când mori, ești cenușiu
Iar tu-îmi spui mie coloratule?
poezie de Malcom X, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azalee (Rhododendron spp.)
La mândruța, pe alee,
Cresc frumoase azalee.
Le-a făcut Nemuritorul
Cu flori mari ca și bujorul.
Sunt iubite mult de fete:
Roze, roșii, violete,
Albe și portocalii,
Galbene și coralii,
Solitare sau buchete,
Ca privirea s-o desfete.
poezie de George Budoi din Elogii florilor (25 iulie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de iubire
Era în august când am cunoscut-o,
Și iubirea noastră am început-o,
Cu-acel joc inefabil de șoapte și priviri,
Ce-mi furnizau universuri de plăceri și uimiri.
Avea un chip frumos și veșnic de duios.
Când obrajii-i fini îi mângâiam,
Și ai ei ochi îi subjugam,
Ea iși lăsa privirea-n jos,
Iar eu citeam pe fața sa de roz maiestuos,
Adâncul început al limpedului eros.
Și albii crini ce înfloreau mereu
Pe fața ei ovală,
Ei îi puneam în glastra sufletului meu,
Ca pe o dulce fală.
poezie de Gheorghe Alionte (15 august 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sonetul 130
Ochii iubitei nu-s precum un soare;
Buzele ei nu-s roșii ca mărgeanul;
Neaua e albă, sânul ei gri pare,
Păru-i sârmos și închis cum e catranul.
Văzut-am roze multe, colorate,
Dar în obraz să-i stea nu se îndură;
Și sunt parfumuri mult mai delicate
Decât al ei miros ieșind din gură.
Îmi place când vorbește, dar știu bine
Că muzica mai delicat răsună;
Nu știu cum merg zeițele divine:
Iubita mea pășește pe țărână.
Dar, zău, că este mult mai rafinată
Decât orice femeie lăudată.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre alb și roz, adresa este: