Poezii despre alfabet și viață, pagina 2
Tu ești biblioteca mea
toată informația din univers
concentrată într-o singură inimă...
în paginile pielii tale
sunt arhivați toți clasicii
alfabetul orbilor
și biblia nefericiților...
tu ești biblioteca mea
recitită la nesfârșit de ochii atingerilor mele
indescifrabilă
de la prefață până la erată
răspunsul la toate întrebările
și întrebarea la care aș putea răspunde
în nenumărate moduri
trupul tău nu are niciodată nevoie de copertă
te răsfoiesc în toate modurile posibile
fără să mă satur...
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din Iluzii în ambalaje de carne (iunie 2011)
Adăugat de georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aceste nopți
teama măsoară toamna tăcerea
când frunzele sugrumate de frig
se adună, li se taie emoția
devin insule scorojite,
trec nepăsător pe lângă moartea
scufundată în silogism,
întodeauna mai există o șansă
îmi reiau supraviețuirea cu alfabetul,
primele litere le aflu din gura mamei,
următoarele ca niste gloanțe
pătrund creierul încarcă gândurile în cuvinte
ca în niște vehicule cu farurile aprinse
să împraștie întunericul,
seara tata îmi aplică corecția
am uitat să iubesc,
costă o viață,
restul se repetă noapte de noapte
cu acribia sfârșitului.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perseverență
îmi îndrept atenția spre un destin profetic
vreau să se întâmple minuni în univers
rupturii de viață am să-i cos un petic
de nuanță albastră scoasă dintr-un vers.
îndepărtez riduri la salonul cosmetic
nu mă las ispitită de înger pervers
timpul de relaxare este mereu poetic
sub influența stelei din cerul divers.
împletesc romantismul din spectrul genetic
sentimente seci spre fericire au convers
alfabetul dragostei vibrează frenetic
departe, departe de timpul advers.
îmi îndrept atenția spre un destin profetic
rugându-mă să se întîmple minuni în univers.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acel paradis fără de margini
Dă-mi mâna, dragul meu,
dă-mi mâna
să pășim spre noua dimensiune,
în urmă lasă
muntele durerilor și
țipătul limbilor de foc
ce ne străbat gândurile din abisuri. Ești ca în visul meu,
până unde am ajuns să te simt,
Ai nevoie de atingerea mea,
de arderea simțirilor
care să ne străpungă tăcerea!
Avem nevoie de noi,
în mine iubești cântecul
și cascada lui care-ți împrăștie zeii negri... Strânge-mă-n brațe, dragul meu,
strânge-mă-n brațe,
cu moartea pre moarte ne-am căutat,
cu viața pre viață ne-am regăsit. Sunt lumi ce se-ating prin mesaje
transmise în forme noi, dintr-o viață în alta,
- iubirea ta dăruită
pentru a mă readuce pe mine aici,
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasa mea
Frumoasa mea, de heruvimi ți-e glasul,
Dulceața însetatei guri mă-mbată,
Privirea-ți tandră ochii mi-i desfată,
Descătușând în mintea mea Parnasul.
Sânii-ți se zbat, dorințelor dând viață,
Din noaptea amorțirii se deșteaptă.
Rotunde coapse mângaieri așteaptă
Și alfabetul dragostei învață.
Sub sărutări ai înflorit, viu mugur,
Treaptă cu treaptă, am atins extazul.
Te-ai unduit în spasme ca talazul
Și lacomi am sorbit licori de strugur.
Frumoasa mea, dumnezeiesc ți-e trupul,
Sub roua ce te-aseamănă câmpiei.
Te-am încuiat în floarea veșniciei,
Iar mierea-ți m-a făcut bogat ca stupul.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Mamă! Alfabetul vieții mele!
Tu pe unde calci cresc flori,
Suflete aduci la viață.
Și ne crești, cum doar tu știi,
Cu iubire și dulceață!
Tu îmi ești iubirea caldă
Ce o port mereu în suflet.
Tu ești cartea vieții mele,
Mi-ai fost primul alfabet
Și acum tu, unde ești?!
Mamă, unde sunt plecat?! Unde sunt?!
Departe de tine, de casă, de pământ...
Am plecat copil, de-acasă,
Iar acum când te-am văzut,
Ningea la tine-n păr, măicuță,
Ca și la mine-n suflet!
Am vrut sa zbor,
Ca pasărea din cuibul ei, spre cer,
Să-mi caut fericirea!
Credeam că mă voi întoarce, repede...
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un biet moldovan...
Sunt un biet moldovan
Și mi-e soarta amară
Nu-s Ion ci Ivan
Și nu domn ci tovărăș
Desparțit de ai mei frați
De ghimpat ă hotară
M-am lăsat împăcat
Cu a mea soartă amară
M-au făcut comunist
Și-am ajuns de ocară
Stalinist- bodiulist
Și mancurt fără țară
Cu fanfare întîlneam
Pe "nacealnici" la gară
Și-n Rusia căram
Pîinea mea cea amară
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (6 mai 1990)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O petală de vise
O petală de vise,
Am făurit din corola primăverii tale
Ispitele promise
Au deschis cufărul cu păcate abisale.
Te văd cum curgi pe curcubeu,
Pictat de-un Demiurg pe-un sacru șevalet
Am nopți furate de la zmeu
Hai să scriem împreună al iubirii alfabet.
În vis eu bat la poarta ta,
În noaptea caldă vreau să te răpesc, să fii a mea
Cu iubirea ta m-oi îmbăta
Iar inima precum un rug aprins, ardea.
Te chem în rugi, în altare,
La margine de infinit în crunte dimineți
Să cobori pe o rază de soare
Lumina ta este fiorul acestei surde vieți.
[...] Citește tot
poezie de Cristian Gabriel Vulpoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visătorie
Oriunde până astăzi, ursitele v-au dus,
Orice identitate v-au dat, ca să vă mintă,
În Răsărit de sunteți sau sunteți în Apus
Străini de bună voie sau nație murindă,
Chiar de trăiți sub haină de alfabet străin
Ori desțărați vă pierdeți sub stăpâniri barbare,
Vă rog, în așteptarea aceluiași destin,
Români de pretutindeni, să mai aveți răbdare.
Ca un infarct politic ce n-a iertat nimic,
Ca o rejudecare care fatal ne cheamă,
Cel mare va rămâne atât cât e cel mic
Și vor veni provincii din nou la țara mamă.
Ca râsul după lacrimi, ca noaptea după zi,
În urma planetarei și dreptei revoluții,
La țara voastră mamă plângând veți reveni,
Voi, deocamdată, încă atât de triști pierduții.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem despre-un înger
(în memoria poetului Grigore Vieru, născut la 14 februarie 1935)
Te-ai dus mult prea devreme printre îngeri,
Pământul drag fiindu-ți iar aproape,
Cu dorul cel durut în glas, cu frângeri
De lacrimi grele înnodate-n pleoape.
Auzi acolo vocea mamei calmă,
Asculți iar doina dulce și izvorul,
Șoptind îl ții-n căușul cald, în palmă,
Ca să stropești ograda și ogorul.
Te-ai dus să-l rogi, poete, înc-o dată,
Pe Eminescu nemuririi noastre,
Cu inima ta mare-n mâini purtată,
Ca să ne judece el dintre astre.
Te-ai dus purtând în suflet trei culori
Și-o singură ființă românească,
Te-ai dus la Prut să faci alt pod de flori
[...] Citește tot
poezie de Cătălina Orșivschi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre alfabet și viață, adresa este: