Poezii despre alpinism și munți, pagina 2
Starea de grație din tandrul "Te iubesc!"
... în fagurele minții descriu boema cerului cu mierea pasiunii din mirul auriu...
Revin să-mi potolesc în Tine setea minții
pe lipsele de sens vrea dorul dezvelit
vectorul să-l descrie apostolii și sfinții
pe capătul scânteii din darul zămislit.
Ajunși la poarta cerului au aripi radicalii,
valențele pe plan se-afirmă de actori,
izvorul l-au secat în nopți de chin vasalii,
progenitura-i geme născută-n sărbători...
Conține oare lacrima atomi din zorii morții?
Și cum un echilibru se naște-n rana ciută?
Surăsul copt din patimi și ars în soba sorții
răbdarea-l plămădește din suferința mută.
Lipsește matematica-n cărările durerii
și nici figuri de stil nu are drumul zilei...
De ce atunci în cuget valențile puterii
[...] Citește tot
poezie de Liza Popa Diupon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre alpinism și munți, adresa este: