Poezii despre Everest
36 de poezii despre Everest.
* * *
cine sunt eu?
sunt cea care urcă
Everestul în sandale
pentru tine
cu viteza luminii în tocuri
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
te iubesc fără aer
sui everestul desculță
cu luna rochie lungă pe mine
ascultând traviate din vulturii mei
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Everest la ceruri
Îmi pare de rodire părul meu,
Se desolzește ochiul de ninsori,
Și scriu cu numai fără ploi,
Duminică și clopot, laolaltă.
Între stupină și lăptuci de slavă,
Măcar că începui limba iubirei
S-o iubesc, "târziul lanurilor mele
Stele", zidesc un Everest de tu la cer.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să chiuim pe Everest
Veniți cu noi pe-acoperișul lumii
Să ne înscrim în cartea de recorduri
Cum statele semnează în acorduri
De dragul adevărului și-al glumii
În glaciale forme ale humii
Să ne luăm frugal gustarea-n corturi
În cel mai greu și mai frumos din sporturi
Și pe musteți cu stratul gros al brumii
Vom scoate poze cu ghețari în spate
Cu fanioane lângă noi, trofee
Și vă vom scrie lapidar crâmpeie
Cu degetele noastre degerate
Pe care voi cu gusturile snobe
Le veți citi-n papuci pe lângă sobe
sonet de Ion Untaru din volumul de versuri Invitație la castel (1995)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Everest
Te cuceresc atât de greu....
Mă-nalț spre tine semizeu
Și când vreau mâna să întind
Instantaneu ochii deschid.
Visam că sunt pe Everest
Zăpezi în jur atât cât vezi
Aburi fierbinți pe masa joasă
O ceașcă și cafea turcească.
Nu-i cort, nu-i munte, nu e strană
Doar eu cu inima în palmă!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din prea multă iubire
Îmi doresc să fiu un pictor uneori,
Din prea multă iubire pentru tine;
Să aștern, pe pânză, splendide culori,
Cu lumina tandră a dragostei, din mine.
De-aș fi compozitor, privind doar ochii tăi,
Aș compune o măreață simfonie
Acompaniate de-ale inimii bătăi,
Sufletul și glasul mi-ar fi în armonie;
Dar și sculptor de-aș fi, ce mult eu aș sculpta,
Nu doar un bloc de marmură cât mine,
Ci, chiar și Everestul, eu, l-aș modela
Cu statornica-mi iubire pentru tine.
În dorul după tine, mă regăsesc poet,
Din prea multă iubire pentru tine;
Îmi simt inima ca o călimară-n piept;
O, de-aș găsi talent de scriitor în mine!
poezie de Sergiu Mănuș (2000)
Adăugat de Sergiu Mănuș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un nou punct de pornire
Ai nevoie de sprinteneala căprioarei,
De răbdarea cămilei în fața Everestului,
De îndrăneala alpinistului,
De forța gândului și a mâinii,
De a fi cel mai bun dintre cei buni
Pentru a aduce cinste patriei tale.
Dar pentru a aduce cinste patriei tale
Trebuie să înțelegi fiecare zi
Ca pe un nou punct de pornire.
poezie de Ai Qing
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
V-am spus (după Adrian Păunescu)
V-am spus de la-nceput că vă iubesc
Și sufăr pentru relele din fire
Dar nu pot, numele să vi-l hulesc
Ci doar să-mi schimb muțenia-n uimire!
V-am spus că, nu mă-nchin periculos
Dar nu mi-ați luat închinăciunea-n seamă!
Vorbele-mi bune le suciți pe dos
Și-atunci vă-ntreb: de voi să-mi fie teamă?!
V-am spus și pot, la nesfârșit, să spun
Că Everestul e pitic în mine
Și relele din voi, în mine-apun,
Când schimb durerea, în iubiri carmine!
V-am spus și mai continui să vă spun:
V-aud ca pe un zumzet de albine
Și chiar de mă ucideți, punte pun
Între Greșeală, Iertăciune, Bine!
poezie de Iulia Mirancea, după Adrian Păunescu (2 ianuarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Everestul meu
Nu răsăritul de soare îmi umple lăuntrul cu lumină,
Înseninându-i sufletul cu fâlfâit de raze, paloarei,
Ci curcubeul tău pus adăpost sub coastă
Reinventând inimei roșu în trup, regală culoare.
Nu miresme rare îmi suflă prin narine Infinitul
Nici vuietul mării când îmi cuprinde asurzitor timpanul
Tânguindu-și durerea în spargeri de țărm cu valu-i bătrân
Ci adierea aburului, sorbit din palatul gurii tale, veșnicie.
Nu murmurul neprihănitelor petale renăscând dimineți,
Pierdute ca apoi să se reîntoarcă mai aromate,
Ci bobul de rouă nesfârșit de pe seceta buzelor mele
Când tu îl reverși deasupra șoptire, sub formă de-alint.
E tresaltul inimei tale cuprins între adorări și tumultul
Zbătăilor, răspândit prihană prin avuția-mi fierbinte;
Nicio stea sprijinită pe margini de rai, necuvântul,
N-au reușit să îmi pătrundă umbra ca tine, preasfinte!
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai să ne plimbăm cu liftul până dimineața
m-am întâlnit în lift cu o
damă avea rochie mulată și
phiii patru picioare lungi
ca de gazelă un decolteu
atât de perfect că părea
decupat din hustler într-o
clipă atârnam de el ca un
alpinist pe everest nici
dânsa nu a stat locului și
și-a înfipt în mine unghiile
false până la coapse o doamnă
trecută și neconsolată mi-am
spus din care nu mai știi cât
este plastic și cât imaginație
ești bădăran a șoptit doamna
care îmi citea gândurile și o
lacrimă i s-a prelins pe obraz
e drept nu mai sunt femeia
plină de nuri care se iubea
de 3x pe noapte cu boethius
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Everest, adresa este: