Poezii despre altă viață și lumină, pagina 2
Noapte, străzi, felinare, farmacii
Noapte, străzi, felinare, farmacii,
O lumină searbădă și fără sens.
Îndrăznește, mai trăiește un sfert de secol
Nimic nu se va schimba. Nu există scăpare.
Vei muri și vei începe-o nouă viață,
Și totul se va repeta, cum a mai fost:
Noapte, răpăitul lapoviței pe trotuar,
Farmacii, străzi, felinare.
poezie de Alexander Blok, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte, farmacii, străzi, felinare
Noapte, farmacii, străzi, felinare,
O lumină searbădă și fără sens.
Îndrăznește, mai trăiește-un sfert de secol
Nimic nu se va schimba. Nu există scăpare.
Vei muri vei începe-o nouă viață iar
Și totul se va repeta, cum a mai fost:
Noapte, f armacii, străzi, felinare,
Răpăitul lapoviței pe trotuar,
poezie de Alexander Blok, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renunțare și dorință
Nu mai vreau ca să trăiesc în fum,
Vreau în viață să-mi aleg alt drum.
Nu mai vreau să rătăcesc în ceață,
Vreau să-mi construiesc o nouă viață.
Nu vreau să trăiesc doar în minciună,
Vreau adevărul să poarte o cunună.
Nu vreau ca întunericul să mă sperie,
Vreau să primesc lumină, puzderie.
Nu vreau să mă stăpânească plânsetul,
Vreau să-mi lumineze fața, zâmbetul.
Nu vreau privirea să-mi fie-ntunecată,
O vreau senină, de grijile lumii scăpată.
Ajunge! De prea mult rău mi s-a scârbit.
Vreau binele să fie de toți oamenii primit.
Vreau de-acuma un soare nou să răsară
Și-n viața mea să fie veșnic primăvară!
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Moartea Mitropolitului
Din viața pământeană a plecat, acolo printre stele.
În cer locul și-a aflat și locuiește cu ele.
Acuma, de sus ne privește cu ochii cerului, senin.
De multe rele ne păzește, la chipul lui eu mă închin.
Cum luna are nevoie de soare, ca să poată lumina,
Tot la fel Dumnezeu are, nevoie de Sfinția Sa.
Să-i stea alături l-a luat.
L-a așezat printre cei drepți.
Cu îngeri l-a înconjurat
și cu Sfinții Înțelepți.
Astfel, Mitropolitul Anania, o altă viață a început.
Pe pământ a fost făclia, celor ce-n Dumnezeu au crezut.
S-a stins Duhovnicul Carpaților.
Spiritul lui a rămas.
În eternitatea munților
și-acum ne cheamă al său glas.
De sus, din ceruri, el veghează, cum credincioșii pe pământ,
continuă și mai păstrează, al credinței lui cuvânt.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scântei din divin
În noaptea ce răsare și-n stele care pier
Se vede Luna plină, un splendid giuvaier
Un bec ce luminează pe fruntea obosită
Cu grijă și mâhnire adesea pardosită.
Ridică-o clipă ochii spre bolta cea cerească
Nu te lăsa învins de temerea lumească
Că dincolo de lume și dincolo de moarte
Există o altă viață și nu e prea departe.
Se spune din străbuni, din vechile răstimpuri
Că duhurile noastre din mii și mii de timpuri
Străbat tot Universul și ne șoptesc în gând
Că vii suntem mereu și nu murim nicicând.
Suntem fii ai Luminii și suntem o Creație
Scânteie din divin în orice respirație
Născuți pentru a învăța și pentru a iubi
Cu tot ce e frumos a ne împodobi.
[...] Citește tot
poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nașterea lui Isus
Isus se naște! Și lumina pătrunde-n sufletele noastre.
Și steaua tainei strălucește deasupra celorlalte astre.
Cu magii azi ne închinăm și noi, cu sufletul mergând,
o bucurie fără seamăn simțim în inimă și-n gând!
Azi patimile se răpun de o putere preaînaltă!
Azi omul, luminându-și gândul, spre cer cu inima tresaltă!
Nadejdile se nasc în suflet. Credința tainic reînvie,
căci harul sfânt acum coboară în viața stearpă și pustie.
Și orice suflet care simte că-n el răsare-o viață nouă,
e ca un crin ce în petale adună stropi curați de rouă!
Și orice inimă ce poartă oglinda cerului în ea,
pentru ISUS născut în iesle, azi lumineză ca o stea!
Se nimicește tot păcatul sub raza sfântă a iubirii...
Azi, se deschide pentru suflet, spre cer, un drum al mântuirii!
Cu haina albă a virtuții tot omul poate să se-mbrace,
căci sfânta naștere aduce în inimi liniște și pace!
[...] Citește tot
poezie clasică de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arbore cu vrăbii
Greu de tot se face lumină,
E tot mai târziu în această viață.
Peticele de zăpadă din grădină
Închipuie schimbarea mea la față.
Greu s-a născut dimineața-ntunecată.
Vișinul de la fereastră-i gol de vrăbii.
Peticele de pământ de altădată
Încă ițesc muchii verzi, ascuțite ca săbii.
În patul de răcoare din camera de dincolo
Ea încă doarme, cu fața spre fereastra de est,
Zgribulită sub pătură ca o vrabie pe creangă,
Pasere fără aripi învăluită în aer cu gust de incest.
Nu-i vremea încă să mă bucur,
Iarna nu și-a muiat grumazul,
Alte zăpezi vor pune-n streșini ciucur,
Alte înghețuri vor înghiți pârleazul
[...] Citește tot
poezie de Ioan Radu Văcărescu din Gnoze (2004)
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte-poeme
Mi-ai trimis o ploaie de taină,
Într-o noapte pictată pe geamul
Gândului frânt de mărunte neputințe...
Nu seamănă cu alte ploi care șterg
Culoarea din iris...
Asta îmi bântuie visul,
Cu puntea albă, mâna întinsă, o floare
Și ploaia se rupe în franjuri de soare.
Este iarăși o zi pe brățara
Mâinii lui Dumnezeu,
Ca să rodim cu fața la lumină,
Când clopete sparg dimineața,
Iar cuvintele par poezii din altă viață.
Nu m-ai întrebat câte ploi am numărat...
Nu te-am întrebat dacă-mi dai cuvintele-n poeme...
poezie de Constanța Popescu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zburam legați
zburam legați dar nu de gleznă
spre un mister necunoscut
din care parcă ne-am născut
în niște secole de beznă
lăsam în urmă lumi și astre
nescrise-n nici un catalog
și timpul chiar părea olog
în perimetrul de dezastre
vedeam în toate-un început
ca un ferment de viață nouă
și toate lucrurile nouă
ne pretindeau un alt tribut
planete noi și constelații
se-nfiripau din câte-un nimb
și-acelaș posesiv olimp
năștea la rându-i, filiații
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primește-mă!
Primește-mă, așa cum sunt,
Cum m-a lăsat Domnul pe pământ!...
Primește-mă cu bune și rele,
În zori de zi, cu visurile mele!...
Primește-mă cu florile de crin,
Primește-mi sufletul eșarfă de senin,
Și gândurile mele, prinse-n salbe,
Să-ți lumineze calea-n lungile nopți albe...
Sosesc acoperit încă de rouă,
Primește-mă să-ncepem viață nouă,
Să cucerim, cu trudă, noi redute,
Din visuri, spre trecut, să-ntindem punte!...
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre altă viață și lumină, adresa este: