Poezii despre animale și noapte, pagina 2
Drumețul
Mereu se sprijină noaptea albă pe deal,
Unde în tonuri argintii se înalță plopul,
Stele și pietre sunt.
Adormit se arcuiește puntea peste viitură,
Un chip mort însoțește pruncul,
Secera lunii în prăpastia roz.
Departe păstori proslăvind. În roca veche
Privește dintr-un ochi cristalin o broască,
Se trezește înfloritul vânt, trilurile a morților aievea
Și pașii înverzesc în liniștita pădure.
Asta amintește de pom și animal. Domoale trepte de mușchi;
Și luna,
Lucește scufundată în triste ape.
Revine iar și umblă pe meleaguri verzi,
Se leagănă pe gondole negre prin orașul în ruină.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
De profundis clamavi
Îți cer acuma mila ta, tu, singura-mi iubire,
Din hăurile-n care greu inima mea geme.
E-o lume plumburie și fără strălucire
În care noaptea-i plină de spaime și blesteme;
Un soare fără vlagă pe cer stă șase luni
Iar șase luni e noapte din zare până-n zare.
E mai pustiu aicea ca-n țările polare:
Nici vietăți, nici ape, nici crânguri, nici pășuni!
O groază mai adâncă nu poate fi în viață
Decât cruzimea rece a soarelui de gheață
Și bezna asta care-i cu Haosul la fel;
Râvnesc la soarta celor mai josnice-animale
Ce pot să se scufunde în somnul lor tembel,
Așa de-nceată-i vremea pe nesfârșita-i cale!
sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde locuiesc sfinții
Unde locuiesc
iluminatele creaturi nocturne, care s-au prădat și de
ultimul pătrar de lună din colțul lor de cer, să poată face toiage de lumină
pentru cei care șchiopătau în întuneric
unde locuiesc
frumoasele viețuitoare acvatice, care au coborât din Arca lui Noe
pentru a face loc și celor fără adăpost
unde locuiesc
acești oameni-fluviu care, cu limbă de moarte, au lăsat apă vie
pentru cei însetați de Cuvânt
unde
locuiesc aceste ființe înaripate și cum de și-au făcut
cuiburile acestea mari
în inimile acestea mici
ale noastre?
poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Licuricii din sân
În noaptea aceea adâncă,
De iarnă,
În care dispăruseră
Toate vietățile pământului
Și doar vântul se lovea
Bezmetic în oglindă,
Cerul se lăsase greu
În jos.
Și mi-ai spus
Să nu deschid fereastra
Că s-ar putea să ne inunde.
- "Ne-am cufundat în cer ca într-o mare"
Nu știu cum m-ai privit
Că m-am oprit din ce făceam
Și-am tresărit.
- "Închide ochii și deschide palma!"
Dar am trișat
(ca și tine)
Și am privit
Cum îmi strecurai
[...] Citește tot
poezie de Niculina Ilisie
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
La noapte ne vom iubi
și ne vom strânge în brațe timid
sub paltonul meu cel vechi
fără nasturi alături de părul meu
țepos netuns de zece ani cu puteri
paranormale fix la doisprezece
noaptea ne va inunda o peliculă
de copola și ne vom lovi violent
cu fața de animalul ieșit din noi
ne vom accidenta de acea nălucă
apoi vor curge îmbrățișările
cu simbolurile mistice știute numai
de noi sau de ochiul de cerb smuls
și plantat în tavan să ne vegheze
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de vară pe Golful Bothniei
Plutind în lumină, orizontul răcoros al Bothniei
alunecă în neantul alb al serii
unde fiecare stea pălește pe țesătura dezolantă a bolții cerești,
iar înserarea preia stăpânirea de la soarele ascuns vederii.
OSAKA MARU din îndepărtatul Nagasaki
se îndreaptă spre nord, spre fabricile de cherestea din Umeå,
remorcând, fără lumini la catarg, suflete bushido mirate
în luciul de fuioare-al verii.
Asemeni lor, au cutreierat și alți marinari;
și-au întrebat într-o sută de graiuri: de ce
sunt nopțile de iunie atât de albe pe valurile Bothniei?
NB.
În limba japoneză MARU înseamnă cerc; dar are și semnificația de reapariție, de repetare a unui ciclu etern. Cuvântul este adăugat numelui navelor maritime comerciale ca măsură de protecție asiguratorie că nava se va întoarce teafără acasă din voiaje. Acest nume nu se acordă navelor militare, ele purtând nume de munți, fenomene naturale, animale, insule, etc.
poezie clasică de Harry Martinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri descălțate
Ce stai, omule, în ruinele acestea singuratice și plîngi?
Plîng berzele zilelor ce trec cu-o aripă neagră, cu-o aripă albă,
Plîng zilele care trec moarte,
Plîng copiii fără părinți,
Plîng ființele flămînde în pădurile nopții, fiarele, șerpii, vietățile
crude și blînde.
Plîng femeile înșelate, plîng bărbații mințiți,
Plîng oamenii supuși,
Plîng oamenii fără speranțe,
Plîng păsările și vitele ucise ca să fie mîncate,
Și-mi plîng toate multele subtimpuri pierdute,
Îmi plîng păcatele. Plîng că timpurile nu se mai întorc.
Plîng că omul se duce și se întoarce uitîndu-se numai în pămînt,
Ca și cum își caută mormîntul.
Mă plîng pe mine cel cîntat de tine.
poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980 (1960)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai vine noaptea
Și acoperite de mușchi, pietrele crapă
Frigul vrea să dea lovitura la noapte.
la violoncel vântul sună a recviem
rugăciuni grăbite se murmură-n șoaptă
Litanie lângă litanie, epitet lângă epitet.
Fotoni filtrați peste seara polară.
Și stihul, pe lângă mercur, îngheață
cu țurțuri plâng vietățile pe-afară
Frigul la ferestre desenează icoane.
Cu tușele de tăcere la îndemână
Lumina, spasmodic, din bec filează
Iar noaptea nu mai vine, se amână...
parodie de Constantin Ardeleanu, după Aura Christi
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Serenada muncitorului
Eu sunt un monstru pentru voi
Urzind un dor de vremuri noi,
Și-n lumea voastră-abia încap...
Dar am să dau curând la cap.
O, dormi adânc, mereu, așa,
În vise dulci, hidos burghez,
Oftând, palate de-ți lucrez,
Eu știu și bine-a dărâma.
În noaptea asta, iată, sună
O serenadă din topor,
Amanților pierduți sub lună,
Poeți cu putredul amor.
O, dormi în noaptea infinită,
Burghez cu aer triumfal,
Dar preistoric animal
În rațiunea aurită.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia din Poezii - Editura Tineretului, 1966
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, întuneric...
Întuneric din care m-am născut,
te iubesc mai mult decât iubesc toate focurile
care străjuiesc lumea
pentru că focul creaza un cerc de lumină în jurul oricui
și-apoi, dincolo de limitele acestuia,
nimeni nu mai știe nimic despre tine.
Dar întunericul atrage spre el totul
forme și focuri, animale și... pe mine;
cât de ușor le-adună pe toate!
forțe și oameni
și este posibil ca o mare prezență să se miște-alături chiar acum.
Eu cred în nopți.
poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre animale și noapte, adresa este: