Poezii despre veverițe
62 de poezii despre veverițe.
Sărutări
Sărutările noastre,
sute, mii
sau milioane, câte au fost
niciodată nu le-am știut pe de rost:
fructele mele, veverițele mele, garoafele mele,
izvoarele mele, cuțitele mele!
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veverița
Veverița a visat
Hop, hop, hop!
Că pe stele a zburat,
Hop, hop, hop!
Că zbura din stea în stea,
Hop, hop, hop!
Și alune nu găsea
Hop, hop, hop!
Tot sărind așa c-un coș,
Vai, vai, vai!
A căzut din cetini jos,
Vai, vai, vai!
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
O pasăre
O pasăre foarte-apropiată mie
- un fel de rudă -
mi-a indicat un izvor ascuns în pădure,
de nimenea știut pâna atunci.
Am gustat din el
si m-am umplut de frunze.
Doua veverițe mi-au sărit pe umăr,
iar izvorul însuși
mi-a încolăcit picioarele
ca o buruiană limpede.
Am stat așa pâna seara.
Apoi pasarea mi-a anunțat
sfârșitul tinereții.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veverițe jucăușe
Înverșunată de dimineață
Veverița se trezește,
Dar e foarte frig afară
Și-și bagă capul-n dovleac.
Vine alta lângă ea călare
Și țipă în gura mare,
Că frunzele cad tare
Și nu au de mâncare.
Stau la soare toată ziua,
Uneori mănâncă aluna,
Alergă din pom în pom,
Apoi-n scorbură la somn,
Dar jos pe pământul plin de frunze,
Se ascund și vor aplauze.
Caută iubirea într-o clipă
Totul se desfășoară-n pripă.
Copacii-și mai pierd din culori,
Mai sunt doar întârziate flori.
Veverițele speriate alunele-și strâng
Și activitatea jucăușă o restrâng.
poezie de Eugenia Calancea (1 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corbul
Câmp alb. Descinde-ntrupat din funingei
un corb. Îl vezi, fetița mea, Ana?
În toamnă pe-aici se stingea aurie povestea,
țâșnea veverița, cădea castana.
Corbul își măsură pasul, scrie-n zăpadă
nou testament, sau poate o veste cerească,
pentru cineva care ar trece prin țară
și n-a uitat de tot să cetească.
Noi, oamenii, noi am uitat.
poezie celebră de Lucian Blaga din La curțile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În grădiniță
De dimineață
Prin verdeață,
O mogâldeață,
Plină de viață.
Dar cine-i oare?
Prea mișcătoare,
Deși nu-i mare,
Sub clar de Soare,
Pe lângă viță
Și garofiță,
Ca o fetiță,
O VEVERIȚĂ.
poezie pentru copii de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul fără nume
Cel mai trist copac din lume
E copacul fără nume!
N-are frunze, n-are-o floare,
N-are păsări cântătoare.
Poame are, da-s uscate
Poame triste, blestemate
De vreo creangă atârnate.
Nici măcar scorbură n-are
Ca să apere de soare
Veverițele hoinare!
E doar pomul ăla, care
Nici măcar umbră nu are
Și-i bătrân și nu mai moare!
poezie de Mihail Mataringa (1 iunie 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pârâul în februarie
O cărare-nzăpezită bătută de veverițe și de vulpi
Se-ncolăcește printre brazi iarnă mare.
Pietrele-s înăbușite de nea până sus pe culmi,
Încremenite-s toate, niciun fior, nicio mișcare.
Dar dedesupt, apleacă-te și-ascultă îndeaproape!
Sub profunda mantie-a tăcerii atotstăpânitoare, albe,
Vei auzi murmurul catifelat al unor firave șoapte
De păsări și de lumină, de muguri și de floricele salbe.
poezie de Sir Charles George Douglas Roberts, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cap de Faun
Prin frunze, verde scrin în aur prins,
Într-un frunziș incert, minunăție
De flori în care-n somn sărutu-I stins,
Vioi, ripând suava broderie,
Și-arată ochii-un faun speriat,
Cu dinții albi mușcând flori roșii, sare.
Brun-sângerie, ca vin vechi, curat,
Sub ramuri buza-I hohotește tare.
Fugind ca veverița, -n urma lui,
Prin frunze râsul său mai trece.
De-un căldăruș se teme-al Codrului
Sărut de aur ce se reculege.
poezie celebră de Arthur Rimbaud
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Amurg la Polovragi
Hălăduiesc prin aluniș,
Veverițe sprintene...
Dragă mi-e la Polovragi
Clipa de revelațiune
Când, bunul Dumnezeu
Te-mbie cu alune.
Pe boltă ard stelele făclii,
Iar toaca bate de vecernie...
Doamne! Cobor cu muntele la slujbă.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre veverițe, adresa este: