Poezii despre animale și superlative, pagina 2
Și eu asta cred (extras)
Și eu asta cred:
că mintea liberă, exploratoare a omului
este cel mai valoros lucru din lume.
Și eu pentru asta aș lupta:
pentru libertatea minții de-a alege drumul pe care-l vrea.
Și eu aș lupta împotriva:
oricărei idei, religii, guvernări care limitează sau distruge individul.
Asta-i ceea ce sunt și ceea ce vreau.
Pot înțelege de ce un sistem construit după un șablon
trebuie să lupte pentru a elimina libertatea de gândire,
pentru c-acesta, prin cercetare, subminează un asemenea sistem.
Înțeleg, desigur, și urăsc asta.
Și voi lupta împotriva oricărui sistem
pentru a salvgarda singurul lucru care ne separă de animale.
Dacă aura spiritului poate fi ucisă, suntem pierduți.
poezie clasică de John Steinbeck, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prohod cinegetic
Preoții-l prohodesc pe catafalc
Pe cel ce a intrat în nemișcare,
Un țăran cu preocupări precare;
A fost ucis la vânătoare-n Balc.
Ai lui îl jelesc cu-nfrigurare,
Îi mângâie fața albă ca de talc,
Altul jură: La vânat eu nu mai calc
Nici dacă am trofeul cel mai mare!
Hăitașii-s prinși de-ngândurare
Ș-ascultă slujba de-ngropare
Cu chipuri schingiuite de tristețe.
Își culcă vietățile răzlețe
Pădurea cuprinsă de-nserare;
Din corn se dă a "crimei" încetare...
sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemare pentru țărani
Chemare pentru țărani,
A venit și vremea furtunoasă
Să ne dăm naturii înapoi,
Hai țărani, întoarceți-vă-acasă
Că e-dor pământului de voi.
Și luați și fabricile-n sate,
Fiți și muncitori, dar și țărani,
Prea sunt urbe suprapopulate,
Prea sunt bălării pe bolovani.
Rar câte-o exotică găină
Și vreun porc în vre-un sărman coteț
Casa voastră însăși vi-i străină,
Doar atât, un buletin aveți.
Și sămânța vostră cade-n piua
Locului bizar, vulgar,
De trei ori pe zi dați bună ziua
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Corina Stoican
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întotdeauna un animal
Fără să facă nimic, un leu este un leu:
dar bietul om trebuie s-aibă parte, se înțelege,
de-o moarte bravă pentru onoarea de-a fi comparat
c-un animal puternic, care respectă doar propria lui lege.
Hrănit de gândurile avântate-ale unui suflet chinuit,
cineva poate atinge-un apex sublim, un ceresc țel.
Un premiu mare-l așteaptă. Atunci se spune că,
într-adevăr, zboară precum un șoim cu aripi de oțel.
Scrie un poem care
cântă-n rime cu catifea de floare
cele mai intime și intense sentimente-ale tale,
iar ei vor spune că tu cânți ca o privighetoare.
Ce trebuie să facă omul ca să nu mai fie-asemănat
c-un animal? Dacă ar face ceva de-a dreptul epocal,
dar fără a se simți anxietate și niciun fel de suferință?
Lumea-l va considera, desigur, un șacal.
poezie clasică de Luigi Pirandello din Rivista d'Italia (octombrie 1901), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în engleză și portugheză.
Constantina Dumitrescu
Când o mamă plânge necontenit
Oamenii ar trebui să o asculte;
Nimic nu o mai poate alina
Si nici sufletul chinuit a-l mângâia...
Tot ceea ce a iubit vreodată
Are acum aripi de înger...
Numai inima ei știe
Tragedia clipelor prezente
In care doar sufletele celor
Neprihăniți și puri
Au loc alături de ea...
Dincolo de lacrimi
Umbrela speranței
Mai deschide uneori
Iubirea de semeni...
Totuși, cele mai pure ființe
Rămân animalele;
Ele nu trădează
Si nici nu urăsc...
[...] Citește tot
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boul și vițelul
Un bou, ca toți boii puțin la simțire,
În zilele noastre de soart-ajutat...
Învață la școală cartea de cetire
Și ajunse boul un bou învățat.
Mare lucru-n lume e și-nvățătura!
Ține loc de multe, chiar și de talent...
Printr-o bună școală, rafinezi natura:
Din vițel poți scoate un bou eminent.
Nu încape vorbă, între animale,
Un așa specimen greu să mai găsești
Să citească zilnic feluri de jurnale,
Rumegând atâtea știri politicești.
Astfel, eminentul, în curent cu toate,
Iată, pe nepotu-i tânăr l-a-ntâlnit:
"Unchiule, cum mergem?" "Excelent, nepoate!
A mai grea problemă s-a și resolvit".
[...] Citește tot
fabulă celebră de Ion Luca Caragiale din Convorbiri critice, an I, nr. 1 (1 ianuarie 1908)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Aș vrea ca timpul să se întoarcă în vizuina lui
ca un animal bătrân și învins
să își lingă rănile
să tragă țărână peste orele scurse
atât aș vrea
să se întoarcă
până la ultima nefericire
ca un animal lovit cu sabia în creștet
să se ghemuiască în durere
să își urle trecerea
de pe fața mea
atât
doar atât aș vrea
să-l văd cum se întoarce
cum își linge rănile
cum trage țărâna
ah!
timpul
da
timpul
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minutele
Trec repede peste timp,
o lume de n-ori mai mare decât o știm,
cineva întreabă ce este frica.
Grea temă. Mulți mint.
Nu mă tem de nimic și de nimeni
este cel mai prostesc răspuns.
Chestiunea morții am rezolvat-o. Nu există.
Este o altă lume, o altă viață.
Apropierea reține privirea,
Apropoul o-ndepărtează.
Drag mi-este omul primitiv,
Curat ca lacrima dimineții.
Lumina fără umbre este pentru orbi.
Minciuna deosebește pe om de animal.
Mefisto vrea răul și face binele.
Șperaclul științelor- mistica.
Între somn și sclavie există ceva comun.
Catârul este sterp ceea ce explică restul.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă apropiasem de tine... 3
așa într-o doară
ca o vietate fără de ochi
fără prea multă imaginație
fără pic de personalitate
spațiul perfect vid gata să fie locuit
ceva / un fel de instinct (... vreun demon?!) îmi spusese
acolo / pe partea aproximativ stângă / aproximativ înaltă
era cald / era bine / era.
[cel mai probabil acolo se petreceau vacanțele cele mai reușite / tot de acolo se lua secunda aceea când timpul era pe sfârșite...]
hipnotizată și singură
discontinuă literă F
căutasem adăpost
[și la mine / cumva pe stânga / aproximativ sus..........]
n-am mai ezitat
m-am tot desprins din mine...
o îndepărtare stranie ce nu mai sfârșea...
orașul capitula... / nu înțelegeam
liniștea aceea devastatoare
mă lovea
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frig în tainițele nopții
Frig în tainițele nopții
Frig în tainițele nopții,
Rece curge igrasia,
Lumânările și morții
Ne-au umbrit copilăria.
Scârțâie din balamale
Ușile deschise-n tindă,
Mugete de animale
Amintirea ne colindă.
Retrăim din nou coșmarul
Cel mai rău din tinerețe
Și ne înghițim amarul
Când îmbătrânim la fețe.
De prea multă umilință,
Blestemăm în Sfânta Vineri.
S-a stins ultima dorință:
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat (17 aprilie 2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre animale și superlative, adresa este: