Poezii despre apă și stânci, pagina 2
Curgere
Mă curge timpul ca pe ape,
Mă zbat izbit din mal în mal
Dinspre departe spre aproape,
Dinspre amonte spre aval.
Și stânca ce am fost înspre izvoare
(O piatră tare, nu însă și zveltă),
Cât de curând, din zbaterea-n vâltoare,
Va deveni grăunte într-o deltă.
poezie de Gheorghe Pârlea (4 aprilie 2021)
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gest pentru atunci...
mi-e dor de o toamnă lungă
în care voi intra ca lumina
peste întuneric și
când va fi să plec
cu o foame de apă
mi-aș dezosa durerea
pe o stâncă umedă
și-n inima ei
aș scrijeli
ultimul bilet
să nu-l citești
gestul tău ar putea fi ultima victimă
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apa din stâncă
Din stânca cea lovită în pustie
A izvorât cândva șuvoi de apă,
Să bea toți însetații și să-nvie,
O viață nouă astăzi să înceapă.
Când le-a fost sete, Domnul le-a dat apă
Din stânca minunată și lovită,
Bogat izvor din care se adapă
Dorința marii gloate, potolită.
Căci Stânca cea lovită e Cristos
Și harul Său e apa înstelată.
Vorbește Stâncii, dacă ești setos,
Și vei avea belșug de har în viață.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe Niprul furtunos
Pe Niprul furtunos, pe-o neagră stâncă,
Un tânăr arbore trăiește;
Nici zi, nici noapte vântul n-are-astâmpăr
Și fără milă-l chinuiește,
Îi smulge frunza, spre pământ l-abate,
Dar apelor să-l dea, nicicum nu poate.
Așa-i și omul trist lovit de soartă;
Deși dorințele-i sunt mute,
Sub lună singur mohorât își poartă
Ruinele vieții lui trecute;
Nădejdile-i silit să le gonească,
Iubind, să-i fie teamă să iubească!
poezie clasică de Mihail Lermontov, traducere de Victor Felea
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peștele invizibil
Peștele invizibil înoată-n oceanul fantomă înconjurat de nisip și de stânci roase de apă.
În curând el va învăța să meargă.
Apoi, oamenii vor veni la mal și vor picta vise pe piatra muribundă a grotelor.
Apoi, mai târziu, mult mai târziu, fundul oceanului va fi marcat de SUV-urile Chevrolet
conduse de urmașii visătorilor care se duc la mall-uri.
poezie de Joy Harjo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Săpând după ploaie
Săpând după apă
Speram un tezaur
Pândea un balaur
Pământul se crapă
Sub oricare stâncă
Genunuile gem
Temerile ghem
Mimozele plâng că,
Au secat pâraie
S-a uscat argila
Picătură mila,
Relele, șuvoaie...
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transfuzie secretă
Brazii își vindecă scorburile
Picurând într-una rășină,
Cum se ung și lebedele c-o grăsime
De nu li s-atinge apa de pânze.
Dacă fiecare brad
Ar vărsa puțină rășină
Degeaba,
Așa, pentru durerea lumii
În general...
Bradul acela un bob,
Celălalt - altul,
Câtă jale mondială
Ar ameliora o pădure!
Simt că mă vindec
De-o spaimă,
Doamne, ce lumânare
Arde pentru mine
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privește!
Ce mlădios e piciorul asinului
ca un deget copita mică atinge clapele pietrelor
coapsele au o legănare în mers ca apele
asinul cunoaște pleoapa potecilor
diamantul piscurilor taie sticla zborului de vultur
dar pupila asinului a închis înălțimile
lacătele stâncilor nu-l sperie
poartă pe grumaji frunzele poverilor
și țipete izbucnesc din el
cum din argintul râului pescărușii
poezie clasică de Ilarie Voronca
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când pleacă iubirea
Florile ca rubinele
vor cădea în mare,
în apele ei de cristal
ce le reflectă izbirea.
Acel albastru celestial,
acel albastru tropical.
Al valurilor
care se izbesc și se retrag,
la marginea mării.
Printre stânci și recife,
ele se asemănă cu întunecimea
apelor și suspinului,
când iubirea pleacă.
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punciul vrăjit
Un freamăt ce-l ador
Ape ce lovesc în mal
Cerul un albastru voal
O muzică dintr-un cor
Cerul pare-fi actor
Stânca pare în mișcare
Coborâtă dintr-un nor
Cu mișcările-i ușoare
Luna fața ea își spală
Strecurată după stânci
Ea gândește cu migală
Pregătirea unui punci
Pocalul apei de cleștar
Unde se tot scaldă
Soarele ca un mojar
A făcut apa cea cald
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre apă și stânci, adresa este: