apă şi zahăr

Cine-s Eu... fizic?!

Oare din ce-s făcut?... Din apă?
Că-mi curg ideile în neştire...
Sau sunt din fier fără simţire
Din hematii, sau dintr-o placă!

Căci sunt şi moale precum puful...
Te poţi culca, sau te afunzi.
Sunt voalul "burqa" să te-ascunzi,
Sau sunt un por... Respir năduful.

Sunt mii de scumpe minerale,
Sunt aur de inel de nuntă.
Pot fi carbonul fin, de-ascultă
Din microfoane Universale.

Conţin cristale, diamante;
Poate nu-s şlefuit de-ajuns...
De-o faci, pătrunzi în nepătruns;
Te porţi ca mine... în nestemate.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritualuri matinale la 60 de ani

I-o serveam nevestei dimineaţă
Şi pe frig năprasnic şi pe soare,
Dar de-un timp, imi spune verde-n faţă,
C-a îmbătrânit şi e prea tare.

Am mai pus vreo două căni de apă
Şi m-am prezentat cu ea degrabă
Dar mi-a repezit precum o ţoapă,
Pretextând că-I lungă, dar e slabă.

M-a şocat cumplit schimbarea sa,
Constatând că nu-i ca înainte
Şi i-am spus atunci s-o facă ea...
Dar era prea neagră şi fierbinte.

A mai pus şi cuburi reci de gheaţă
Zahăr cu miros de mere coapte,
Dar acum i-am spus-o verde-n faţă
Că e rece şi-o prefer cu lapte.

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perdele de fum

în staţiune era un singur televizor
al pensionarilor
la club să-şi imortalizeze trecutul în cuvinte,
între două ape şi un ştrand oraşul
completa rebus cu imaginaţia turiştilor,
se juca fotbal feminin pe terenul cu zgură
mingea era asemenea unui cap de bărbat navetist
între două trenuri se antrena pe terenul advers
descoperind metafora dintre sânii femeii
ameţită cu griji şi antrenată la cozi
îndelungi
unde răbdarea îi cerea să fie mai tare ca oţelul şi să ia în piept
tutunul razei de soare,
să fie veselă şi grabnic iertătoare,
momentele educative
se desfăşurau în camere cu igrasie
sub perdele transparente
în care amorul era însoţit de mângâieri fierbinţi
se redescopereau curbele şi ascendenţii,
tata îi declara iubire mamei,

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arţarul

Se-mbracă într-o cutumă anuală
Şi se goleşte tocmai când i-e frig;
Uitând de toamna timpului de şcoală,
Cu pui de puf, ce-ncercă-n zbor, câştig.

Un cuplu de codate gri se joacă
În dragostea fugară prin umbrar;
Ferice pentr-o gazdă fără plată
La veveriţe, ce-şi adună inventar.

E globul pământesc, rotund şi falnic,
Cu verdele plămân de clorofilă
Adus lăstar, lângă oraşul jalnic...
Acum, străjer pierdut, lângă o vilă.

S-a rupt de greutăţi, o iarnă cruntă,
Lăsat de unul singur sub "verglace";
S-a vindecat şi-i pregătit de nuntă
La cuplul jucăuş, fidel rămas.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scăpătat

A băut astăzi, iar, atâta apă... multă,
De la izvor, la Lac şi de la o cişmea
Fără stăpân; "nu se contorizează încă"...
Şi a pregătit răspuns, de întrebă cineva?!...

Că n-ar spune oricum din crudul adevăr,
Ce nimeni nu l-ar crede -el, cu atâta şcoală-
Că nu mănâncă mult; din când în când un măr,
Cu multă apă, multă... I s-a prescris, de boală!?

Îngândurat răspunde la câte-o cunoştinţă,
Cu un salut sfios, melanj cu jovial,
Din ce mai are nerv şi tonus, din putinţă...
Că vrea încă să pară tot bine, cerebral!

Noroc că-i vară acum, ce-l costă mai puţin
Şi seara poate bea un ceai din multe plante;
Tot natural, nu dulce, chiar dacă-i de pelin...
Căci zahăr s-a scumpit şi-i mult ceair pe pante!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânătoarea nunţii

Plec.
Singură, în spate cu doi plopi şi trei urzici contrafăcute-n lut,
la capătul tuturor speranţelor pe un câmp orb iubit de baltă şi pădure,
să construiesc acolo cu două mâini de om
romanticul în cărămidă...

Pe marginea şanţului de pământ unde cântă dimineaţa lăutarii primăverii şi copiii salcâmului...
Mă agăţ aici de iarbă şi de pustiul beat al zilelor ce urmează,
într-o casă moartă de chirpici înconjurată de plumb şi timpuri trecătoare,
unde dansează uzi brazii în potecă
şi cântă singurătatea cu lacrimi de crocodil...

Am să mănânc doar pâine de făină cu zahăr şi câţiva crapi aduşi de apă.
Aşa vreau să trăiesc,
lângă o cişmea sarcastică din piatră care-mi alină dorul de vorbă când ies la pescuit şi n-am cu cine să mai râd.

Aici, unde mă mut cu sentimente şi gânduri imposibile,
am să-nfloresc un măr în prispă ce răsare din nimic,
să-mi cadă-n inimă merele lui albe...

[...] Citeşte tot

poezie de Tiana Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putin, du-te şi împuşcă-te!

Sunt vremuri halucinante sărim
Dintr-o nenorocire în alta doar că
Ailaltă nu mai umple
Canalele de ştiri
Acum vin experţii în RasPutin
Să ne explice
De ce dă ăla cu racheta în copii
De ce fuge lumea
Ca de urşii turbaţi
Şi de ce sar toţi să-i ajute
Numai NATO stă la margine
Îşi leagă şireturiele
Şi se pare că plouă

Chiar aşa cine s-ar fi gândit
Că primăvara asta
Va ploua cu bombe
Chiar aici în vecini
Şi nevasta ăluia va fugi
La noi

[...] Citeşte tot

poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Cea Mai Mare

Ne-am dus, eu şi sufletul meu, să ne-mbăiem în mare cea mare,
Ajungând la ţărm am început să căutam un locşor pustiu şi liniştit.
Cum mergeam, am văzut un om stând pe o stâncă cenuşie;
Lua dintr-un sac praf de sare şi-l arunca în mare.

"Acesta este un pesimist," a spus sufletul meu,
"Să părăsim acest loc. Nu putem face baie aici."

Am mers până când am dat de-un golfuleţ.
Acolo am văzut un om stând pe o stâncă albă;
Ţinea-n braţe o cutie pentru bijuterii,
Din care lua zahăr şi-l arunca în mare.

"Iar acesta este un optimist," a spus sufletul meu,
"Nici acesta nu trebuie să ne vadă trupurile goale."

Am plecat mai departe.
Pe o plajă am văzut un om ridicând un peşte mort
Şi, cu infinită grijă, depunându-l iarăşi în apa mării.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recviem pentru mare

Sunt anumite lucruri – precum păianjenul, năluca,
Impozitul, umbrela pentru trei persoane, guta sâcâitoare –
Pe care le urăsc, dar ceea ce urăsc din cale-afară
E un lucru căruia lumea-i dă numele de Mare.

Turnaţi apă sărată pe duşumea şi-o s-apară-o
Pată urâtă şi diformă; imaginaţi-vă oroarea
Aia de băltoacă lăbărţată până hăt departe,
Ei, chestia asta seamănă leit cu Marea.

Loviţi-vă câinele până-începe să urle de durere
(Pe unii îi distrează-aşa ceva, altora cruzime li se pare)
Şi-închipuiţi-vă că-l loviţi necontenit şi că javra urlă-încontinuu –
Ei, balamucul şi zarva asta ne-amintesc de Mare.

Am avut un vis cu mii de dădace-n şorţuleţe albe
În marş pe stradă – sau, cum pretind ele, la plimbare –
Având alături copii cu săbii de lemn şi mii de tobe;
Asta, de asemenea, m-a dus cu gândul tot la Mare.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Lewis Carroll, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele bătrânelor clipere*

Am navigat pe vremea cliperelor –
Înalte, elegante de la chilă la catarg,
Zvâcnind deasupra valurilor vesele,
Cu vânt chicotitor din pupa, larg;

Şi velele frumoase, albe ca zăpada,
Vibrând, parcă-ncercând să zboare:
Acum, se-apleacă nava-n bordul de sub vânt –
Acum, bordul opus e jumătate-n mare.

Îi pot vedea-nclinată coverta udă,
Plină de mâzga apei, un verde tatuaj;
Îl aud clar pe bătrânul Bill, nostromul,
Blestemându-şi zurbagiul echipaj.

Le văd râsul pe feţele arse şi păroase
În pulberea sărată, îi văd pe mateloţii care,
Agăţaţi de fungile velei gabier, cântă
Cântece marinăreşti sălbatice, fermecătoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Angus Cameron Robertson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!