Poezii despre apă și zahăr
poezii despre apă și zahăr.
Femeia pentru bărbat
E-un lucru extraordinar:
Ce-i pentru templu un altar,
Ce-i zahărul pentru dulceață
Și ce e apa pentru viață.
poezie de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (9 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Carne nu, lactate nu,
Zahăr nu, nici sare nu.
Ce să mănânci? Sufletu'?
Iarbă da și apă da,
Să nu-ți crape inima.
poezie de Beatrice Vaisman
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manualul trist
nu știu
tu știi
cine știe
oare de ce
îmi iei ochii și faci
cornulețe de sărbători fericite (?!) cu nucă și zahăr
cu grăsime de porc
cu horc
horcul magnific
din ei
...
ce să mai s
pui tu în apă
rarea manu
alului trist?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iepurele
Vine iarna de la munte,
Peste ape face punte
Și pe câmp fără hotar
Parcă presură zahar.
Uite, colo, moș Vasile,
C-un cojoc de zece chile
Și cu flinta la spinare
A ieșit la vânătoare.
Dintr-un codru, din tufiș,
Iese-un iepure furiș
Și cum scapă pe cărare...
Fuge ca o arătare...
Flinta face bum! iar moșu
Stă și-și freacă nasu roșu,
Și-nciudat luleaua-și mușcă;
Iepurele fuge pușcă.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Ramona Doleanu
Mamă Țară
Maică, mulți te-au dușmănit
Că ești neam blagoslovit.
Unde sapă sapa locul
Sare din pământ norocul.
Ai pământ și ape multe
Vântul stă să ți le-asculte.
Și izvoare
Călătoare
Crapii-n ele cât berbecii,
În pomi piersici cât dovlecii,
Pepenii de zahăr roșu,
În grâu spicul cât cocoșu.
Pui un bob din el răsare
Mia de mărgăritare:
Dulce binecuvântare
Fiecare fir de vânt
Îl adie un descânt,
Fiecare stea de sus
Îl mângâie cum l-ai pus.
Noaptea-l coace și ea, luna
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi (23 august 1964)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Falduri
Somn mult, din plușuri. Vid în stal.
Vegherea sticlei, drept cortină.
Îndepărtat, ca-ntr-o odihnă
Din membre limpezi, o cristal!
Sub mături, fluturi și urâturi
Mort - chipul meu, pe crengi de gâturi,
Un glas din ceruri cere: - Dacă
Ai face-oglinzile să tacă?
Din somn, din stofă sar deștept,
Smulg fierul scurt, îl duc la piept.
La țărmul apelor de gală
Strig hidra mea, chilocefală:
- Întemnițate William,
Cast hidrofil, te așteptam
Să treci, maree, din oglindă
În luna frunții, să te-aprindă;
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primul ou
l-am amânat pe la amiaza
de paște am promis că voi fi
mai bun mai cum
pătat
drobul e rece și-l servesc cu apă
minerală la temperatura camerei
frigorifice (?!) defectă din fabrică
primul ou l-am ciocnit in
voluntar
am trecut la a doua cafea
fără cofeină fără zahăr citesc
romanul polițist fascinant
de la prima pagină găsesc că personajul
principal folosește un ou primul ou
crima este înfăptuită după primul ou
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulap
Dulap obscur, în tine arde-un înger
Îmbobocit pe râșniți de cafea
Visând piper rotund și zahăr cubic,
Fără să-ți știe taina nimenea.
Ouă adânci cu-amiezi sub coaja fină
Tu-ascunzi tăcut, miresme ce le ierți,
Dulci farfurii cu sufletul ca roza
De parfumat lângă mari pești inerți.
Dar la amurg cotloanele de umbră
Pline-s de spaima furilor gândaci!
Unde e cheia tandră și subțire
Spre-a rupe neputința-n care zaci?
Ca s-auzim cum pentru-ntâia oară
Cuțitele vorbesc de mărul acru
Și scos suav din căni miezul de apă
Să-ți tremure pe rafturi, dulap sacru.
poezie de Emil Brumaru din Dulapul îndrăgostit (1980)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie pentru mine, că ne-am saturat de tine
Parcă zici că ești în priză,
Zilnic mai trântești o criză,
Că n-ai asta... că nu-i aia,
Semeni cu tanti Aglaia!
Pune soro frâu la iepe,
Că aleargă toate bete,
Te mănâncă peste tot...
Ești pe cinstea mea, compot!
Dar cam acru, mă cam pișcă,
Toată ziua... o morișcă!
Nici cu zahăr nu ești dulce,
Luate-ar somnul să te culce!
Într-o zi să-ți plouă bani!
Să te-neci în gologani!
Prea ne-ai obosit pe toți
Și pe buni și pe cei hoți
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știu
știu, știu că pot face focul oricît de mic după ce apa dă în clocot,
știu că oul mai proaspăt pus la fiert se lovește de fundul cratiței,
știu că trebuie să trag fărașul repede ca să pot mătura gunoiul în el,
știu că acul se bagă în ață mai ușor decît ața în ac,
știu că cearceaful se calcă mai întîi pe margini,
știu că nu am avut bărbat să mă știe
și nici copil să mă știe de mamă
știu că e doar o convenție socială
căsătoria
și mersul minutarelor înspre dreapta,
așa, ca roțile mașinilor pe care bărbații le iubesc,
ca soarele la o fereastră deschisă către miazăzi
știu că zahărul cu măsură
ține florile mai mult în glastră,
dar nu totdeauna...
știu și asta
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre apă și zahăr, adresa este: