apărare şi visare

Eu nu ştiam

Tu îţi puneai o mână
pe fruntea mea,
iar eu nu ştiam
ce fel de frunză
a toamnei
mi-a împodobit
fruntea.

Tu mă priveai zâmbitoare
în somnul meu,
iar eu nu ştiam
ce fel de nor
îmi apără visul
de soare.

Tu îmi vorbeai
în şoapte atât de calde,
iar eu nu ştiam
cum de adie
un vânt plăcut

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul fără nume

Hai să dansăm, iubita mea, sub stele,
un dans ce poartă-n el adâncul vremii,
să ne-avântăm prin visurile mele
în lumea-n care mai trăiesc boemii!

Am să te strâng în braţe-n zbor măiastru,
ca o tornadă caldă-n miez de vară,
aşa cum zidurile unui castru
îl apără de tot ce-i rău afară.

Te voi purta pe căi necunoscute
trecute doar pe hărţi adânc săpate
de visuri ce s-au strecurat, tăcute,
şi-n inimă au fost abandonate.

Hai, vino să dansăm! Se-aud acorduri
ce par să vină dintr-o altă lume
ascunsă după ceţuri şi fiorduri,
iar melodia... încă n-are nume.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina care de demult

Lumina care de demult, odată,-n preistoricele mări,
A propulsat sămânţa vieţii pe-această planetă zburătoare
E contaminată cu fel de fel de boli şi-acide-acumulări
Care-întreţin războaiele-între-omizi şi floare.

Spre-a nu trezi la lumină fecioara din somnul ei cel lin,
Nici sângele să-i tulburăm, sărat ca apa mării,
Lăsaţi-i neatinsă-n jurul coapselor frunza de smochin,
Iar îngerii să-i apere visele de fluidul oxidării.

poezie de Fred Cogswell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am visat

Te-am visat!
Înger întizându-ţi aripile
Peste întreaga mea lume.
Mă supravegheai ca pe un mormânt
În care mi-am ascuns sufletul
Pe timp de noapte
Să-l adăpostesc şi să-l apăr
De fiarele existenţei.
Mi-am scos inima şi am pus-o
În palma ta.
Ai ceruit-o cu praf de stele
Şi cu iubire divină.
Mi-ai vegheat decăderea,
M-ai înălţat şi m-ai vindecat
Şi m-ai plâns
Ca un clopot un vers eminescian.
Bacovia mi-a vindecat versul
Şi Labiş a pus suflet în el...
La braţ cu Jebeleannu-am plecat
În pustiul cunoaşterii

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povesti

Deschid pumnii şi poveştile o iau la goană, fericite şi libere.
Deschid ochii şi din mijlocul lor îmi zâmbeşti tu.
Parcă erai mai aproape, îmi zic.
Sunt prea obosită să-mi aduc acasă poveştile.
Nici până la tine nu pot ajunge şi-ţi fac semn,
un semn discret cu arătătorul de la mâna dreaptă.
Mi se pare că-l vezi, pentru o clipă am chiar certitudinea
că te-ai desprins de tine, că mă cauţi, mă urmăreşti.
Apoi aud ca prin vis cum îmi spui că poveştile mele sunt încă tinere,
nu le poţi lăsa singure,
altfel, ce fel de paznic ai fi?
Îţi dau dreptate. Uşa
se închide simplu în urma mea.
Sau poate ai suflat tu?
Poate mă aperi şi pe mine?
Nu înţeleg nimic. Nu înţeleg
Nici de unde a căzut peste lume atâta neînţelegere.

N-ar fi trebuit să deschid pumnul, îmi zic.

[...] Citeşte tot

poezie de Alina Dora Toma
Adăugat de Rodica Muntea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia - o minune

oare poezia nu-i una dintre minuni?
marea taină a inimii îndrăgostită
ne-apropie de oameni ne face mai buni
aduce-n viaţă o frumoasă ursită.

mărgăritar în suflet poezia este
apără dragostea de spini şi ură
crează pe vecie uniuni celeste
înfloreşte ca surâsul pe gură.

trăiesc... dau tribut poeziei
ard cu cuvântul până târziu
ating cu ea aripa freneziei
umple cu magie întinsul pustiu.

speranţa şi visul puterea şi viaţa
vin din poezie ea-mi este povaţa.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maya Lee

sunt cel mai neiubit dintre pământeni,
când trec pe stradă casele mă privesc chiorâş
de peste garduri,
copacii îşi scuipă în sân,
luna se trage speriată
după un nor,
până şi bufniţa închide ochii
cuprinsă brusc de migrenă;
o paiaţă sunt,
o gonflabilă umflată cu visuri,
o monedă în mâna destinului
care nu se poate hotărî singur
în ce mod să mă piardă.

o gorgonă de gânduri
mă apără cu sângele său,
purtându-mă, victorioasă,
pe scutul propriei mele
feminităţi.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis vegetal

Aş vrea să fiu copac şi-aş vrea să cresc
lângă fereastra ta, te-aş auzi
şi-n voie te-aş privi întreaga zi.
M-aş apuca şi iarna să-nfloresc,
ca sa te bucuri. Păsările cele
mai mândre-ar face cuib pe creanga mea,
şi nopţile mi-ar da cercei de stele,
pe care, ca pe frunze, ţi le-aş da.
Prin geamul larg deschis, de-atâtea ori
m-aş apleca uşoară, să-ţi sărut
când părul ce pe frunte ţi-a căzut,
când buzele, cu buze moi de flori.
Spre toamnă m-aş juca, zvârlindu-ţi mere
şi foi de aur roşu prin odaie,
cu-a ramurilor tânără putere
ţi-aş apăra obloanele de ploaie.
Si, cine ştie, poate că într-o seară
de primăvară, când va fi şi lună,
făcându-mă femeie să fiu iară.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Magda Isanos
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feminitate

Am dansat o vreme cu viaţa-n carnaval,
purtând armură de cavaler medieval.
Tânără, m-am visat vajnic bărbat
puternic, rece, calculat,
având cetatea trupului de apărat.

Dar platoşa de mucava
m-a trădat,
s-a dezintegrat,
mi-a dezgolit nurii feminităţii,
mi-a revelat farmecul vulnerabilităţii.

Spiritul meu feminin,
ascuns în străfunduri de fire, s-a trezit.
A oferit o singură iubire, un singur extaz,
pulverizat apoi, din păcate,
în mii de trăiri insipide, minore, deşarte.

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai

Hai vino, să luăm barca,
Să te trec mări, oceane...
Când vele or rupe soarta
Să-ţi fiu plutire, rame.

Hai vino, autostop
Să-l facem amândoi;
Să m-arzi benzină, corp
Să te apăr de nins, ploi.

Hai vino, în zbor de cursă
Să îţi dau aripi visuri;
Planeta, o lacustră
S-ai, dar, de 'nalte abisuri.

Hai vino, în trenul vieţii
Să m-ai într-o cuşetă,
Nopţi, zorii dimineţii...
Biletul din poşetă.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!