Poezii despre aripi și porumbei, pagina 2
Jertfă
Astăzi,
mai voiam să-mi spun ceva,
înainte ca astrul să sângereze peste fața mea.
Culorile înfiorător de frumoase și le jertfea,
și-n zborul lui teluric, avea să se nască iar.
În palma mea s-a așezat un cineva familiar.
Tot încercam să-l înveselesc pe solitar,
dar, el e un porumbel nespus de solitar.
Când și-a desfăcut aripile,
șiroaiele albul i-l otrăveau și iute a zburat
să nu-l mai văd.
În depărtare o pereche de aripi
sângera peste nihil.
Astrul și porumbelul își priveau unul altuia
efemerul.
Ieri,
Să le fi spus ceva eu mai voiam...
poezie de Daniela Vizireanu (14 februarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Varsă-ți iubirea cu lumina-n mine
Lacrimi de apă, fulgi de zăpadă,
În nebunia toamnei fac paradă,
Resturi de frunze, de ierburi pătate,
Hrănesc vântul cu aripi uscate.
Drumul se șterge de roți pământii,
Bolizi tocilari străbat prin câmpii,
Eu urc un munte în lumi paralele,
Lumea din mine și lumea din stele.
Doi porumbei îmi dau târcoale
Cu săruturile lor în ritmuri cordiale,
Noi în luciul toamnei, spre zăpadă,
Căutăm credința din cer, adevărată.
Am urcat muntele, am venit la tine,
Varsă-ți iubirea cu lumina-n mine!...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jertfă
Astăzi,
mai voiam să-mi spun ceva,
înainte ca astrul să sângereze peste fața mea.
Culorile înfiorător de frumoase și le jertfea,
și-n zborul lui teluric, avea să se nască iar.
În palma mea s-a așezat un cineva familiar.
Tot încercam să-l înveselesc pe solitar,
dar, el e un porumbel nespus de solitar.
Când și-a desfăcut aripile,
șiroaiele albul i-l otrăveau și iute a zburat
să nu-l mai văd.
În depărtare o pereche de aripi
sângerau peste nihil.
Astrul și porumbelul își priveau unul altuia
efemerul.
Ieri,
Să le fi spus ceva eu mai voiam...
poezie de Daniela Vizireanu
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uite, pe dealuri rosii
Uite, pe dealuri rosii, podgoriile ard.
Zorelele cu roua in pleoape rad pe gard.
Vazduhul dimineata e limpede si rece.
Nimic nu s-a schimbat si raul inca trece
Cu ape stravezii sa cante-n roata morii,
Dar, undeva, sub zare, in palcuri negre, norii
S-au adunat, - si cerul pe unde porumbei
Cu aripile albe aduna funigei
il vor surpa curand, intunecati si rai.
De-aceea-ngenuncheat, iti spun: in ochii tai
Culege, azi, lumina din mine si din soare.
Cad stelele in piept, se prabusesc frunzare.
Mi-e teama, vreau tristetea sa n-afle unde sant,
Ca pe-o samanta-n toamna ascunde-ma-n pamant.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duminică dimineață - VIII
Ea aude, deasupra acelor ape tăcute,
O voce care strigă: "Cripta din Palestina
Nu-i terasa unde lâncezesc spiritele.
Este mormântul Domnului, al lui Isus."
Noi trăim în epoca veche, în haosul soarelui,
Încă dependenți de zi și de nopte
Sau pe insula singurătății, orfani și anarhici,
De cealaltă parte a a apelor mari, fără putință de scăpare.
Căprioarele ne cutreieră munții, iar pitpalacii
Înalță fluierături spontane împrejuru-ne;
Mure dulci se coc în pustietăți;
Și, în solitudinea cerului,
Seara, stoluri de porumbei plonjează
În acrobații aeriene, lansându-se
În penumbră cu aripile larg deschise.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plânsul bucuriei
Îmi scriu poemele; nu-mi schimb obiceiul,
nu arunc culori pe pânze,
pășesc înaintea mea cu câteva clipe
cu speranța ajungerii din urmă.
Mă culc cu noaptea în brațe, vulgară
îmi smulge simțurile din rădăcini
și le aruncă pe rigola dimineții.
Scap speriat ca un porumbel fără aripi,
fac pași suferinzi pe pământ
și nimeni nu mă vede.
Dreptatea mea e uitată,
vreau doar la răsăritul soarelui
să mă risipesc o clipă,
să-mi plâng bucuria-n cuvinte.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (20 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Silabe
Primăvara îmi ciugulește din palmă
ca un porumbel sălbatic.
Am dezghiocat atâtea poezii
și boabe dulci i-am dat,
așa încât,
cu uguit prelung,
mi-a adunat în jur
puzderie de anotimpuri cerești.
Parcă aș fi în mijlocul
unei înaripate constelații!
Nu mi-este teamă că nu mai prididesc
de-atâta muncă,
ci teamă mi-e că nu-mi vor mai rămâne
decât
silabele amare de poezie...
poezie de Nela Talabă din E
Adăugat de Nela Talabă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ambient
Stau răzimat
de piatra rece
a unui arc
de triumf inutil.
Porumbeii nu se aud.
Când zboară
formează umbre,
umbre albe.
Fâlfâire de aripi
și pene.
Un cerșetor
cântă o arie
acompaniat
de un câine
la fel de vagabond.
Peste strada pustie
un parc
plin de copaci
și bănci
singuratice.
[...] Citește tot
poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul și porumbelul
Pe cumpăna de la fântână
S-a oprit un porumbel.
A vrut o clipă să rămână,
Să mai răsufle nițel.
Când am vrut să-i dau din mână
Mâncare la porumbel,
A poposit la fântână
Și o cioară lângă el.
Era neagră și urâtă.
Porumbelul, alb, frumos.
Am zvârlit cu o ciosvârtă
Ca să dărâm cioara jos.
Și cioara și porumbelul
De mine s-au speriat.
Și, după cum le este felul,
În zbor lin s-au avântat.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (29 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Paște
Pe aripi de porumbei și cocoare,
A Paștelui sărbătoare,
Aduce-n casă la fiecare
Pregătiri și zarvă mare.
În coșulețe dichisite,
Azi stau ouăle roșite,
Iar pe masa încărcată
Friptura de miel așteaptă.
Drobul este nelipsit,
Cu trudă e pregătit
Și să știți că n-am uitat
Nici de vin și cozonac.
Casa noastră strălucește,
Sufletul se curățește...
Nu uitați! V-am demonstrat
Că "Iisus a înviat!"
poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiță din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre aripi și porumbei, adresa este: