Poezii despre parașutism
26 de poezii despre parașutism.
Prin voință divină
însăși viața e parte
din moarte...
ne antrenăm înotăm
evaluăm iar alergăm
ne lansăm cu parașuta
ne trage ața
poezie de Ion Toma Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis
Pământul e o bombă
Săriți,
Dă-o naibii
De parașută.
poezie de Nicolae Esinencu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parașutistul
Iluzii în văzduh,
Desene care și-au luat
Zborul
Împodobind atât de minunat
Cerul albastru
Al patriei.
poezie de Ai Qing
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Broaște
Broaștele stau într-un mod mai solid
decât orice lucru care stă. In mijlocul saltului sunt
parașutiști în cădere liberă. Mor pe șosele
cu membrele încrucișate pe piept și
cu capul înălțat.
Iubesc broaștele stând
într-o poziție de Buddha, care cad fără
parașute, care mor
precum tenorii italieni.
Mai presus de orice, le iubesc pentru că,
urmărite în apă, niciodată
nu se sperie până acolo încât să renunțe
la a construi cu picioarele lor de balerine
triunghiuri stilizate
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Interzis la ridicări
Când mă gândesc la tine simt că mor
Și nicio înviere nu-i permisă,
Mă dor acut organele de dor
Și nicio vindecare nu-i permisă.
Când mă gândesc la tine simt că fug
Și nicio țintă grea nu mi se pare,
Mă furișez prin vămi ca un transfug
Și nicio regăsire loc nu are.
Când mă gândesc la tine simt că zbor
Și nicio parașută n-am în spate,
Mă-mpovărez de-al prăbușirii dor
Și nicio ridicare nu se poate.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea anapoda
Parașutistul cade și nu moare
Indiferent e sclavul prins în lanț
Se scutură cireșii plini de floare
Cei sănătoși se prăbușesc în șanț,
Miroase a pădure și Sahara
Cresc portocale pe la Polul Nord
Se poartă blănuri când e-aproape vara
Mor nou-născuții de atac de cord,
Colindă invalizii continente
Octogenarii intră-n discoteci
Rachetele spre Venus sunt prea lente
În pruni cresc mere iar în meri dovleci,
Balenele devin sinucigașe
Pe Hercule ologii-l iau în râs
O balerină vrea să se îngrașe
Gioconda și-a schimbat ai ei surâs,
[...] Citește tot
poezie de Mihail Mataringa din Singur în Atlantic (2008)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața târziu
Se ridică tâmpla pâmântului,
cuvinte cu reacție
lasă în urmă litere parașutate...
Cad
oamenii în sertare fără apus.
Va ploua orizontal pe tabloul răsturnat.
Soarele se desface și devine orizont
de cerc,
de cerc răsturnat
împins de un copil cu o sârmă îndoită
pe strada cu gropi în inimi.
Pe cer o bărcuță de hârtie a luat foc...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarba
Iubito, iarba din Thailanda
Aduce, verde, cu acasă
Și cum e ea, așa
Mai deasă,
Are-un cusur: n-are piranda
Cu fusta creață, parașută
S-o tăvălească, să mă...
Și n-are Mahala Rai Banda
Nici leruiler, nici vin de masă
Doar certitudinea
Ațoasă
A ursulețului tip panda
Că nu îs vină și regrete
Prin iarba lui.
C-ar fi cu pete...
poezie de Mihai Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carantină la vecina
Draga mea, îți las scrisoare,
Să-ți explic ce s-a-ntâmplat.
Am fost iute la vecina,
Că ceva i s-a stricat.
Dar nu-i asta tragedia,
Însă-i lucru mare, zău.
A fost aspră pandemia,
Știe Bunul Dumnezeu...
Așadar, iubită soață,
Nu te-ngrijora prea tare,
Voi rămâne la vecina-n
Vreme de carantinare.
.........................................
Fără cap și fără coadă,
Pandemia asta, zău.
La nevastă, ca acasă,
La amantă și mai rău!
Oh, de s-ar sfârși odată!
Fie ce s-o întâmpla...
C-am să intru-n carantină,
[...] Citește tot
pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Cluj-Napoca ninge cu "obiele"
La Cluj-Napoca ninge din altare
De ceruri nalte, ninge "cu obiele"
Și-mi pare că se-ntorc din depărtare
Zăpezile copilăriei mele.
La Cluj se lasă fulgii parașute,
Pe case, pe copaci și pe câmpie
Și cresc și cresc zăpezile căzute
Ca-n anii când credeam în veșnicie.
La Cluj se lasă seara cenușie
Și norii uriași și grei se storc
Și ninge, ninge, ninge din tărie,
Ca-n anii care nu se mai întorc.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre parașutism, adresa este: