aripi şi unicorni

De dragobete

m-am trezit din eternitate
sunt fericit că umblu
după femei mă ţin să le să
rut pentru oameni
m-am trezit să vă pup, doamnelor
cred că m-am demodat
umblu ne
bun de dragobete ca un vis
păgân conservat în fiecare sărut
dăruit sau ne
dăruit încă doamnelor
frumoaselor care doresc iubiri mistice
cu zmei şi inorogi
cai înaripaţi pierduţi în vise nespuse
umblu cu raţiunea derutată
de la vântul de primăvară
şi de la buzele sărutate cu ne
saţ după sărut
vă sărut pe toate, doamnelor
vine rândul tuturor

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

De ce te mai întorci acasă, tată? –
doar vezi prea bine, casa-i dărâmată,
în locul ei găseşti o alta casă,
cu turlă-naltă şi mai arătoasă,
dar nu este la fel de primitoare
precum căsuţa noastră cu pridvoare.

Iar eu, când vin acolo câteodată,
parcă-s străin la mine-n curte, tată.
Doar mărul ce mai dăinuie la poartă
mă mai întreabă seara despre soartă.
Nici el nu cred că se mai simte bine,
stă aplecat, iar fructele-s puţine...
Cu trunchiul său, cândva atât de falnic,
zidit între betoane pare jalnic.
Nici ploaia nu-i mai udă rădăcina
de când betonul a umplut grădina.

Eu ştiu că mai apari prin curte, tată,
să reclădeşti căsuţa dărâmată –

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de hiacint

O, cum se duce timpul, lăsând pe piedestale
statuile-nsetate de neuitatul zbor,
pe când din miezul iernii se-apropie agale
o altă primăvară pe-o aripă de dor.

Zăpezile flămânde se zbat de-o săptămână
să-şi ţină ghioceii la sânul dantelat,
la marginea pădurii din vraja lor adună
speranţele pierdute sub cerul înstelat.

Mai bate încă vântul, iar frigul de afară
mă ţine lângă sobă, cu gândul mohorât,
tăciunii strânşi în vatră, în fiecare seară,
îmi spun poveşti uitate, să-mi ţină de urât.

Ascult acum povestea pe care mi-ai citit-o
întinsă pe-aşternutul cu flori de hiacint,
şi parcă, deodată, te văd venind, iubito,
călare pe licornul cu frâul de argint.

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate (2019)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asincron

timpul meu rămăsese
în burta câmpiei cu rapiţă
de aceea păsările mele zburau galben
şi silabele prinseseră soare

ascultasem povestea unui inorog
rătăcit în ierburile condimentate
într-o tentativă de supralicitare
a semnificaţiei vieţii

darul lui pentru mine
nesupunerea oarbă
în faţa aparenţelor
frumoase

coexistasem cu o libelulă
cu vara-i din aripile sidefate
intrasem pe sub pământul lanului
încet fără nervi mă ridicasem
ca un cântec al spicului

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apusul din noi

Târziul apus... tot caută stele,
Tot numără clipe, ispite şi-amor,
Din fire de iarbă-mpleteşte inele
Ce leagă speranţe, risipe şi dor.

Îţi vine a crede... tăcerile toate,
Trezind inorogul cu fraze fireşti,
Când visele albe... se vor colorate
De frunzele verii şi aripi cereşti.

Din poalele seri... păcatul învie,
O umbră pictează nebune iubiri,
Plăcerile vieţii... uitarea sfâşie
Cu magice şoapte şi tainici zefiri.

Apusul rămâne s-adune argintul
Ascuns în adâncuri ce ard ursitori,
Privirile-albastre deschid labirintul
Şi picură-n suflet... încinşii fiori.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de zenit

Semiramido cu aripi din file
Am răsărit o grădină suspendată
Inflorindu-mi din pana înmuiată
In cerneală căutată-n galaxiile

Pe unde pasc unicorni din stele
In pomul cu toate florile lumii
Legat de toate păsările zării
In triluri de ard în ploi perseidele...

Şi spre pământ am lăsat un curcubeu
Să urci aici în ramurile mele
Să-ţi dau în pârg inimii, cireşele
Să-mi simţi dulceaţa de derbedeu

Fugit de lumea cu reflexii mereu
Cu legi nerespectate de vreun zeu..
Şi să te grăbesti nu astept infinit
Căci copacul urcă necontenit

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea

Ieri, am făcut pace cu dragostea noastră
continuă, însă, războiul rozelor lumii
dintre miazăzi şi miazănoapte
în plin câmp de bătălie
descopăr un hulub desculţ şi tare flămând

fusese abandonat de stăpânul lui
pe motiv că nu-i mai aducea
scrisorile de dragoste de la iubita lui
din secolul trecut
căreia îi uitase până şi numele
îi spunea simplu: Ea
hulubul îi reproşase timid
Ea e imposibil de identificat la adresa timpului

stăpânul se scuza pentru asta ca un ştrengar
o iubesc dumnezeieşte
Ea locuieşte în mine
e toamna sfârşitului meu
a uitat însă cântecul slovelor

[...] Citeşte tot

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colastru de zâmbet

Demnitatea-ţi este
Neasemuită mireasmă
Cu feerie de fantasmă..
Şi ţine minte, nu e poveste

Femeie, căci îngeri-n arcade
Cu aripile o să aplaude
Misterul tău nedescoperit
Decât de un suflet primenit

Să-ţi fie giulgiu purpuriu
În ploi, ierni şi furtuni
Aprins cu focul inimii
În voalul tău străveziu

Înstelat, sclipind în bătăi
Pulsaţii quasare letale
Întunericului în văpăi
În fuior, părând de petale

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alesul

A mai trecut o zi, a mai trecut un ceas,
iertările pierdute se întorc agale,
din câte-au fost, din câte-au mai rămas,
speranţe noi adun în mitice pocale.

Din elixirul vieţii mai gust câte puţin,
la orele din noapte, când dorurile plâng,
în amintiri trezite, căzute în declin
pe tufele uscate la margine de crâng.

Din roua dimineţii culeg mărgăritare,
în cumpăna dorinţei să-mi fie anotimp,
când undele săltate în ape curgătoare
aruncă neuitarea pe cerul fără timp.

Ascult nemărginirea venită la amiază
pe aripa întinsă a unui gând rănit
sub salcia pletoasă ce încă mai visează
că râul care trece i-a fost cândva iubit.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Poeme peste timp. Antologie lirică, Ed. Bren, Bucureşti, 2020
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţin în poală unicornul

Cu fapte, gânduri şi cuvinte
tot ce-a fost pur am otrăvit,
cuvântul sacru dinainte
sub lespezi negre-am gângăvit.

E viaţa aci precum o clipă,
trecut, prezent şi viitor,
e fâlfâitul de aripă,
e omul veşnic doritor.

El cere ne-ncetat sau fură
averi terestre ori putere
şi mestecând anafură,
se crede arbore de miere.

Câţi oare ştiu să dăruiască,
să facă din raza de soare
cuminecătură domnească
şi din mărăcine floare?

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!