artilerie şi noapte

Plasa lui Pitagora

Capul meu e adesori un vârtej
Pe aceeaşi punte se întâlnesc
Mieluşeii celor mai nelămurite dorinţi
Şi imboldul întru silabisirea tainicului nadir
Jocuri decolorate de lună
Cu pisici simulând jungla
Un ochi e calm ca un vasistas răsucit spre azur
În celălalt veghează ca într-o închisoare
Nelinişti cu ghiulelele de tălpile însetate de migraţiune
Când ulcere supurează conştiinţa

Oglinzile mă mint
Slovele funie pe măsura gândului
Slove naramze
Slovele sunt o lingură de sânge într-un ocean
Alteori un zâmbet pe un linţoliu cât orizontul

Ce monument corect ar fi o furtună împietrită
Degetele să-l pipăie
Să se frângă maxilarele în delirul muşcăturii

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Saşa Pană din Călătorie cu funicularul (1934)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vers metafizic

Iată şi ultimul salut. Coboară,
În hăul mării adânci coboară
Acest sicriu înfăşurat în steag
Precum un zbir, cu faţă-acoperită.

Marea-l înghite odată cu nisipul -
Cu nisipul niciodată descoperit
Moale ca lâna, sau poate negru
sau poate încărcat cu o duzină de culori

şi abia acolo - cel mort
Ochii înfundaţi ai celui mort
Vor zări minunăţia noilor lumi:
Plante, plancton, scoici şi lumini.

Ah, ce sfere minunate, fosforice,
Luminoase sfere fosforice!
Ah, frumoasă e această junglă a nopţii
Ah, ce minunat şi măreţ mormânt,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Stanislaw Grochowiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mijlocul oceanului pe vreme de război

Fragila splendoare de pe-obrajii senzuali ai mării,
Faţa lunii calmă,-învelită-n argint şi-n cositor,
Fac din această navă un loc de vis, fermecător,
Plin de poezie, descântat de vrăjile-înserării.

Chiar acum, momentul e plin de freamăt şi de viaţă,
Înmiresmat de briza serii şi-înveselit de clinchet de pocale,
Iar stelele eterne, în goana lor pe-orbite muzicale
Urmăresc, invidioase, o omenire tânără şi îndrăzneaţă.

Şi, totuşi, în noaptea asta, o mie de mile mai departe,
Apa mării-i colorată, nefiresc, într-un roşu-atroce.
În faţa lunii, ca un afront, un nor obscen şi gri foarte
Se-înalţă de pe nave-aflate sub ploaia obuzelor – feroce.

Iar stelele surâd reci, indiferente, de altă lege guvernate,
Peste ape-întinse unde moartea şi viaţa curg amestecate!

[...] Citeşte tot

poezie de Joyce Kilmer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se înţeleg unii cu alţii

deşi nu vorbesc nici o limbă
graiul lor şi-l regăsesc
doar în vis aceşti oameni cenuşii
într-un oraş cenuşiu în care şi-au pierdut
trecutul odată cu trecerea oceanului
cumpără cârnaţi într-o zi friguroasă
apoi se întorc la banda rulantă
nimeni nu se gândeşte la ceva
doar mâinile lor trăiesc în bucata
de mecanică pe care i-o repartizează
banda în cele zece ore de muncă
fabrica este la fel de zgribulită în fiecare zi
noaptea dorm tun fără vise
un somn chinuit de emigrant
se înţeleg între ei, deşi nu vorbesc
nici o limbă de pe acest pământ

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cam aşa, dar în alt fel

Noi vom fi cândva, pe vremuri,
cam aşa, dar în alt fel
zid aceleiaşi biserici,
turn aceluiaşi castel,
scrinul unei alte taine
a aceluiaşi alt trup,
bucuria dintr-o veste,
foamea din acelaşi lup,
două tunete-ntr-o ploaie,
doua sâmbete-ntr-o joi,
fi-vom cerbi goniţi în roşul
ce se-adună vara-n macii
de pe drum şi-n mierea toamnei
din trifoi.

Noi eram, vom fi pe vremuri
cum ne-am fost, cum nu vom fi
ziua din aceeaşi noapte,
noaptea din aceeaşi zi,
miei de zer păscând asfalturi

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nave trecând în noapte

În slavă se-adună nori mari şi negri, briza-i rece ;
Privesc departe-n bezna nopţii grea
Şi-aud, solemnă,- o detunătură puternică de tun,
Sclipiri întâmplătoare de lumină-atrag privirea mea,
Semn că nava pe care-o caut, tocmai trece, trece.

Sufletul durându-mă atât, în lacrimi ochii-mi stau să se înece,
Aş saluta şi m-aş urca pe-acea navă dorită peste poate.
Îmi întind braţele implorând, strigând salbatic,
Dar vorbele-mi cade la picioare, frunze moarte,
Şi numai năluca lor ajunge la nava care trece, trece.

O, Glie! O, Cer! O, larg Ocean! De ce oare nu petrece
Cu voi sufletul meu de întuneric atât de temător!?
Nu mai e nici o nădejde pentru mine, nici o cale
Să-l mai zăresc şi să mă-îmbarc pe-acel vapor
Care-acum neauzit şi nevăzut tocmai trece, trece?

poezie de Paul Laurence Dunbar, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporul meu poem

Colbul adunat pe străzi
Se odihneşte pe braţele noastre obosite.
Azi ne tratează iarăşi ca pe prăzi
Cu aripile ponosite.

Zăpada libertăţii se topeşte
Ca plânsul geniilor româneşti
Care acum se războieşte
Cu tunuri şi cu palme seci.

În noaptea caldă şi albastră
E luminată lumea-ntreagă de-un popor
Ce îşi găseşte azi drumul spre casă
Pe un tărâm ce încă n-a apus de dor.

Să fim lumină seara asta!
Să fim lumină noaptea asta!
Până n-o veni năpasta...
Şi până n-o fi, iarăşi, prea târziu...

[...] Citeşte tot

poezie de Marieva A. Demetrescu
Adăugat de Marieva A. Demetrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea infiltrată

La înmormântarea mea
În al nouălea cimitir din eternitate
Armata de îngeri a tras
Cu tunuri de miere şi lapte.

M-am poticnit la semaforul negru,
Prin culoarea albă nimeni n-a trecut,
Vinul curgea din budana de pâine
Pe gura decoraţiei mele de lut.

Moartea mă onora cu-ncercări disperate,
Eram la a noua trecere-n ţărână,
Îngerii mă trăgeau în rai, spre Dumnezeu,
Moartea se-ncleştase la mine-ntr-o mână.

Era slută, urâtă, trecută şi neagră
La înmormântarea mea cea hazlie
Încât o mare de femei mă-nsoţeau
Lovind cu bici de foc în veşnicie.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărfuri

Cargoul cu nume de patriot şi urme pe bordaj de la şrapnele
Se-îndreaptă spre pontonul de la ţărm, în unduiri de-omidă,
Cu un caric de plasmă,
De clorochină, de antibiotice,
De novocaină, de eter şi sulfamidă.

Cargobotul ruginit, cu steagul alb în vânt, încarcă marfă
Pentru Leyte şi Strâmtoarea Mindora, înclinându-se greoi:
Rachete de semnalizare,
Muniţie, grenade de mână,
Proiectile incendiare, obuze şi-alte materiale de război.

Fantomaticul tanc cu două punţi, încărcat până la discul Plimsoll,
Despică marea agitată, infestată de mine,-n noaptea densă ca un clei,
Transportând păcură,
Motorină, benzină,
Avioane Thunderbolt şi Mustang – şi muniţie calibrul 43.

Barcazul având căscat la prova un ditamai găuroi
Trudeşte prin Canal cu pavilionul ridicat,

[...] Citeşte tot

poezie de Marjorie Dent Candee, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schiţă de infern

Viespile luminii scurmă, dau cu râtul,
În tranşeea fricii cade un obuz,
Dumnezeu cu mila ne suceşte gâtul
Ca femeia stearpă soţului lehuz.

Ne migrează crucea către nicăierea,
Din tam-tam-ul nopţii picură mercur,
Motivând igiena, s-acceptăm tăierea
Cât mai e în jurul nostru împrejur.

Vai, ce nebunie ne ucide nervii
La apelul ciumei orelor de zi!
Tomberoane ude cu săraci ca servii
Pleacă-n sfârtecarea beţilor cadii.

Orologiul tace în deruta clipei,
Diareici ulii se clocesc pe noi,
Din sfinţenia toată, flendura aripei
Ne mai miruieşte faţa cu noroi.

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Săniile adâncului (1999)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!