Poezii despre artilerie și timp, pagina 2
Să simți
Să simți, iubito-n piept cum îmi tresare
Iubirea cea ajunsă mastodont...
De-ar bate-n ea ghiulele ca pe front
Nu m-aș cutremura atât de tare.
Nu vreau să înțelegi cumva că poate
Vreo stâncă se prăvale rostogol
În ritm de agonie si bemol
De crezi că-i ora fixă pentru moarte.
E dorul, e iubirea ce mă are
Când tu nu-ți mai faci vreme să mă iei,
Să fiu iar veșnic unicei femei
Ce mi-e așezământ de sărutare.
Iubita mea, mai las-ai tăi părinți
Să-și depene-amintiri de-un veac și-o lună
Și lor le-ai fi și mie zână bună
Și-atâta de senin un cer de sfinți!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când te iubeam ca un nebun
Când te iubeam ca un nebun și aveam mintea tulburată,
Nu m-ascultai când vream să-ți spun că tu ești cea mai mândră fată,
Dar regăseam sufletul bun pe drumul nostru de-altădată,
Veneam ca o ghiulea de tun, să nu te știi abandonată.
Când te iubeam ca un nebun și n-aveam mintea-ncețoșată,
Eram băiatul cel mai bun, cu dragostea cea mai curată.
Tot căutam să mă răzbun că nu te-am sărutat o dată,
Și-a trecut timpul, ca lăstun, poteca e-mburuienată.
Acum vreau anii să-i adun, dar viața mi-este spulberată
Și nu e timp să mai compun: eu sunt bătrân, mintea-i blocată,
Dar te iubesc ca un nebun și nu te-aș da pe lumea toată,
Sărăcăciosul meu cătun te-ascunde: nu mai ești curtată.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul în degringoladă...
Sub copitele de cai, colbu-nghite cu nesaț, timpul meu cu păr bălai, cu o poftă fără saț...
Ziua este cât o oră, ora e cât un minut, anul este cât o noapte și secunda-i de-mprumut...
Bobul de nisip aleargă prin clepsidre de nebun, îl amenință furtuna, printre țevile de tun...
Umbre-nlănțuie lumina, luciferi petrec în iad, în cazane fierbe vina secundarului beteag...
Prind o clipă amețită de vârtejul unei fugi și-o așez în acatiste lângă alte zeci de rugi...
Doar poemul meu scâncește la lumina unui far, speriat de tentativa unui groaznic adversar...
Se-ntrevede-o ambuscadă, timpu-atacă din senin în altarul de spovadă, unde-ncerc să mă închin...
Nu-l înduplecă vreun înger rătăcit de rai și nici nu îi pasă că eu sânger printre-atâția inamici...
Iau un vers și-l pun pe rană, un cuvânt e panaceu pentru orice fel de teamă... cuvântul Lui Dumnezeu...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Procuror.ro
Mă adresez cu cinste la onor,
Al dumnevoastră, eu-l subsemnat,
Ca-n înalta funcție, de prim și procuror,
Să constatați cât sunt de vătămat.
Mi s-a furat tot ce-am avut mai bun,
Prin muncă agonisite, bunuri toate,
Fără să știu că-i doar armă, un tun;
O șmecherie... trasă cu temeritate.
Știu și tunar, ce s-a destăinuit
-Beat de licorile ce-odată aveam-
Și din vecini, prieteni, ce-au zărit, privit
Și lumea nepăsândă de la geam!
Am fugit spre dreptate, s-o câștig
Și polițistul mi-a promis s-o am;
"Părtaș sensibil, el, ce din covrig
Trăiește amărât... E bine că reclam!".
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
In memoriam
aici printre gloanțe s-au născut speranțe
treizeci de ani de lupte pentru democrație
revoluția română are ciudate nuanțe
totuși drumurile duc spre măreție.
comemorăm cu onoare eroii pierduți
azi florile plâng pe mormântul lor
în lupta libertății toți suntem recruți
zburăm spre stele în ciuda norilor.
salve de tun se mai aud în ecou
izvoarele transferă doine în memorii
așteptăm cu speranțe să vină anul nou
pe frontispiciul gliei se scriu glorii.
poporul român luptă ca un erou
scrie cu sânge pagini de istorii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În mijlocul oceanului pe vreme de război
Fragila splendoare de pe-obrajii senzuali ai mării,
Fața lunii calmă,-învelită-n argint și-n cositor,
Fac din această navă un loc de vis, fermecător,
Plin de poezie, descântat de vrăjile-înserării.
Chiar acum, momentul e plin de freamăt și de viață,
Înmiresmat de briza serii și-înveselit de clinchet de pocale,
Iar stelele eterne, în goana lor pe-orbite muzicale
Urmăresc, invidioase, o omenire tânără și îndrăzneață.
Și, totuși, în noaptea asta, o mie de mile mai departe,
Apa mării-i colorată, nefiresc, într-un roșu-atroce.
În fața lunii, ca un afront, un nor obscen și gri foarte
Se-înalță de pe nave-aflate sub ploaia obuzelor feroce.
Iar stelele surâd reci, indiferente, de altă lege guvernate,
Peste ape-întinse unde moartea și viața curg amestecate!
[...] Citește tot
poezie de Joyce Kilmer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Argheziana
Nu-ți voi lăsa, nepoate, alte bunuri,
Decât tutun și patru ori cinci tunuri,
Uitate din rezbelul celălalt,
Dar eu voi un altul, tu un alt.
Se răzvrătește seara, marea,
Când plânge-n țărmuri toată țara,
Mă-mpac eu cu străbunii mei,
Dar nu am pax cu unii, azi mișei.
Cu fiecare carte nu am parte,
m-apropii blând de moarte, de ne-moarte,
nu sunt morbid, fudul, credul,,
încerc să fiu, s-ar zice, very cool,
ce să schimbăm? Vezi bine, drag vecine,
în Rai un mărăcine cum se ține.
Se-ntinde, se ridică fără frică,
Nerefuzat, înțeapă doar și strică.
Sudoarea muncii sutelor de ani
Se duce pe pustiu printre plăvani.
Din cântec și picturi kitchioase,
Noi arte, sume grandioase,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buchetul de cuvinte
Ai prins de tânăr meșteșugul,
Dărui buchete de cuvinte
Românului cu tunul și cu plugul,
Imbold la mersul înainte,
Acel crez care înfruntă
Neîncetat durerea-nfrântă.
Pătimitul om de rând
Arzi cu el pe-același rug,
Un părtaș în suflet și în gând
Nu poți să taci când mamele mai plâng.
Ești glasul lor ce timpul va străbate,
Suspinul și visarea la dreptate,
Cuvântul Pământului Deocamdată
Unealtă de luptă dreaptă și faptă.
acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am devenit o șoaptă
La naștere am fost un țipăt simplu
Și-ncet, încet am devenit cuvânt
Ca să-nteleg că dacă trece timpul
Umila șoaptă a tacerii sunt.
Ard combustibil care îmi îndreaptă
Spre altă lume cei din urmă pași
Mai port în mine doar atât, o șoaptă
Și bietul ei ecou sinucigaș
Ca într-o lampă, într-un sat de munte,
N-a mai rămas în mine gaz decât
Să mi se vadă ochii triști în frunte
Și scara ce o am de coborăt.
Sunt țipete și urlete în lume
Și tunurile trag nerușinat
Se strigă daruri și averi și nume,
Și tobele de cobdamnare bat,
[...] Citește tot
poezie celebră de Tatiana Stepa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "Zădărnicie" de Valentin David
Și dacă-a vrut să-i crească-aripa,
Cu brațul să despice norii
Și să întreacă-n zbor cocorii,
Iar timpului să-i fure clipa,
Să-și însușească universuri
Și luna s-o umple de vină,
Să fure soarelui lumină
Și să-l pecetluiască-n versuri,
Și dacă-a adunat avere
'N bijuterii și-n alte bunuri,
Riscând și apelând la tunuri,
La strategii și revolvere,
A vrut să fie zeu și rege
Și nimeni altul să nu fie,
Stăpân pe-o-ntreagă geografie
Și a-ncălcat oricare lege,
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre artilerie și timp, adresa este: