Poezii despre artilerie și viață, pagina 2
Visez, Exist?
Atâta durere și atâta jale,
M-apasă, mi-e greu, tare mă doare
.
Cine cu cine? Ce s-a-ntâmplat, oare?
Se "pleacă", se-mpușcă, se moare...
.
Pământul este la fel de mare!...
Cine nu mai are loc si omoară?
.
Tancuri si tunuri, păsări de pradă
Lovesc si rup din oameni, grămadă
.
Mă doare neputința a ceeace e bun
Numai in filme am văzut până acum...
.
Plânge-o vioară in buncărul trist,
PATRU soldați târăsc O femeie!!... Exist?
.
Doamne ce ne-ai dat de trăit? Asa tris?!..
Mai există viața, după? Visez, Exist?
poezie de Garofița Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În mijlocul oceanului pe vreme de război
Fragila splendoare de pe-obrajii senzuali ai mării,
Fața lunii calmă,-învelită-n argint și-n cositor,
Fac din această navă un loc de vis, fermecător,
Plin de poezie, descântat de vrăjile-înserării.
Chiar acum, momentul e plin de freamăt și de viață,
Înmiresmat de briza serii și-înveselit de clinchet de pocale,
Iar stelele eterne, în goana lor pe-orbite muzicale
Urmăresc, invidioase, o omenire tânără și îndrăzneață.
Și, totuși, în noaptea asta, o mie de mile mai departe,
Apa mării-i colorată, nefiresc, într-un roșu-atroce.
În fața lunii, ca un afront, un nor obscen și gri foarte
Se-înalță de pe nave-aflate sub ploaia obuzelor feroce.
Iar stelele surâd reci, indiferente, de altă lege guvernate,
Peste ape-întinse unde moartea și viața curg amestecate!
[...] Citește tot
poezie de Joyce Kilmer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pălăria în flăcări
Mi-am dat foc la pălărie
tot sucind în busuioc
Ce e omul?
Cine bate
oase-n oase
foc în foc?
Stau și-mi cântă nume-n nai
Licurici de prăvălie
ce-și vând iadul pentru rai
și se-ascund sub pălărie.
Peste deal se lasă viață
blid cu frații adormiți
mai vedem noi dimineață
câți din noi sunt adormiți!
Mi-am dat foc la pălărie
Pălărierul e nebun
A-ncolțit fără să știe
pe mormântul lui un tun.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
un obuz neexplodat în curtea interioara
acolo unde vara își bea ceaiul
și licorile lumesti nostalgii si edeme
picioarele copacilor umflate de seva
sub iarba inflamată vene înnodate
o data și înca o data și încă de multe ori
inelele lor concentrice niște unde
se propagă șocul acesta semielastic
focosul periculos tresare
e vară peste tot și în explozii mărunte
învățam să trăim ziua cea mare neașteptând-o
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Navigăm în ape tulburi
Explorând noi orizonturi
Descoperim pământuri noi.
Trecem fericirea-în conturi,
Dăm sărăcia la gunoi.
Așa viață minunată
Am vrea să trăim în țară.
Ar fi viața mult sperată,
Într-o vreme legendară.
Domnilor conducători,
Deputați și senatori,
Guvernanți și președinți!
E timpul să vă treziți.
Navigând în ape tulburi
Către zorii dimineții,
Pașii noștri nu sunt siguri
Și pierdem busola vieții.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine războiul
peste noi și mai arțăgos oricum
adun schijele care ajung greu
de zeci de ani au stat liniștite
din primul război mondial
din al doilea război trase
mai crude la botul tunurilor
apoi s-au maturizat în aer
au înghițit pământ și-au scuipat
sânge pentru eroii care au luptat
vine războiul mai dezgustător
ca niciodată în istoria omenirii
dur pentru sufletul iubitor de cer
senin de trăit nepăsător ca pasărea
acum ori niciodată înveți să mori
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Procuror.ro
Mă adresez cu cinste la onor,
Al dumnevoastră, eu-l subsemnat,
Ca-n înalta funcție, de prim și procuror,
Să constatați cât sunt de vătămat.
Mi s-a furat tot ce-am avut mai bun,
Prin muncă agonisite, bunuri toate,
Fără să știu că-i doar armă, un tun;
O șmecherie... trasă cu temeritate.
Știu și tunar, ce s-a destăinuit
-Beat de licorile ce-odată aveam-
Și din vecini, prieteni, ce-au zărit, privit
Și lumea nepăsândă de la geam!
Am fugit spre dreptate, s-o câștig
Și polițistul mi-a promis s-o am;
"Părtaș sensibil, el, ce din covrig
Trăiește amărât... E bine că reclam!".
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zece mai
În ziua cea sfântă și mare
La zece-ale lunii lui mai
Se vede-o ciudat-arătare
Pe-un deal de la Plevna, pe-un plai!
Când zorile-ncep să s-arete
Acolo-n tăcutele văi,
Din groapă ies moartele cete,
De-a pururi jeliții flăcăi.
Ei vin de prin locuri pe care
Ca vechile răni le cunoști,
Pe unde-au stat șanțuri odată,
Redute, și taberi, și oști.
Striviți și cu mâinile rupte
Și galbeni ca-n jalnicul loc
În ziua sălbatecei lupte
Când bieții pieriseră-n foc.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întunericul și lumina
Întunericul și lumina
Aleargă pe tabla de șah a Universului
Să-și alinieze pionii.
Turele stau de veghe
Ca niște soldați cu sabia
Îndreptată spre tabăra adversă.
Cu nebunii nu te poți înțelege.
Apropos! S-au înmulțit amenințător de mult.
La Carul Mare stau înhămați caii.
Au dispărut tunurile,
Dar pacea se clatină
La intrarea în Zodia Balanței.
Totul este reversibil...
Și timpul și viața...
Devenim prunci
Îngrămădindu-ne în uterul mamei
De teama morții promise.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când te iubeam ca un nebun
Când te iubeam ca un nebun și aveam mintea tulburată,
Nu m-ascultai când vream să-ți spun că tu ești cea mai mândră fată,
Dar regăseam sufletul bun pe drumul nostru de-altădată,
Veneam ca o ghiulea de tun, să nu te știi abandonată.
Când te iubeam ca un nebun și n-aveam mintea-ncețoșată,
Eram băiatul cel mai bun, cu dragostea cea mai curată.
Tot căutam să mă răzbun că nu te-am sărutat o dată,
Și-a trecut timpul, ca lăstun, poteca e-mburuienată.
Acum vreau anii să-i adun, dar viața mi-este spulberată
Și nu e timp să mai compun: eu sunt bătrân, mintea-i blocată,
Dar te iubesc ca un nebun și nu te-aș da pe lumea toată,
Sărăcăciosul meu cătun te-ascunde: nu mai ești curtată.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre artilerie și viață, adresa este: