Poezii despre astre și visare, pagina 2
Ce să vă spun?
Ce să vă spun? Noi ăștia suntem prea comuniști
Ca să mai fim, de soarta ce ne pândește, triști;
Firește soarta noastră de inși supuși la soarte,
Căci drumul nostru-n viață, el, nu cunoaște moarte.
În spate-mi veșnicia trofeele-și înalță,
Nainte-mi viitorul sandalele-și descalță
Ce trece Rubiconul, ca să-și încerce cale
Și noi nădejdi și aripi spre țările astrale.
Se poate pân' la urmă să afle alte astre
Mai priincioase vrerii și visurilor noastre.
Să afle! Dar iubirea s-o ducă-n orice parte,
Leac pentru jalea vieții și cale peste moarte.
poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce să vă spun?
Ce să vă spun? Noi ăștia suntem prea comuniști
Ca să mai fim, de soarta ce ne pândește, triști;
Firește soarta noastră de inși supuși la soarte,
Căci drumul nostru-n viață, el, nu cunoaște moarte.
În spate-mi veșnicia trofeele-și înalță,
Nainte-mi viitorul sandalele-și descalță
Ce trece Rubiconul, ca să-și încerce cale
Și noi nădejdi și aripi spre țările astrale.
Se poate pân' la urmă să afle alte astre
Mai priincioase vrerii și visurilor noastre.
Să afle! Dar iubirea s-o ducă-n orice parte,
Leac pentru jalea vieții și cale peste moarte.
poezie celebră de Mihai Beniuc din Zi de zi (1965)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paralele
Visurile,
dune mișcătoare în lumi de poveste.
Gândurile,
corăbii pe mări neumblate.
Dorul,
vis rătăcit printre astre.
Depărtarea,
punte legănată de ape.
Amintirile,
poteci năpădite de vreme.
Speranța,
izvor susurând printre pietre.
Somnul,
copil rătăcit în savane.
Chipul tău,
icoana clipei ce vine.
poezie de Corneliu Neagu din Fata Morgana, Ed. ePublishers, București, 2016 (2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătatea tăcerii
Din tristețea ta,
s-a născut tăcerea mea,
doruri neatinse,
la care mai speram,
farmecul clipei
ce avea să vie,
stângaci cautând pe cer,
ochii atât de dragi mie.
Tăcerea ta,
în noaptea albastra
e vis de naufragiat
către astre,
e calea Lactee
cu doruri grele
și noi cavalcând
unde și maree.
Din lacrima ta,
s-a născut iubirea mea,
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Eminescu
Noi rasuflam adesea si nici nu luam in seama
ca fiece rasuflet iti e dator c-o vama,
si ti-e dator cu visul, urcusul unei trepte
sfaramitoare-a crudei oranduieli nedrepte.
Noi vietuim sub cerul ca niciodata-albastru,
datori cu o legenda legata de un astru.
Alt fosnet are codrul de-argint si de arama.
In fiecare toamna, suntem datori c-o vama.
De-nmladiem vorbirea, prin tine azi femeie,
orice sarut de flacari da vama o scanteie.
poezie celebră de Veronica Porumbacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternul gest al timpului
Ne naștem și murim decât o dată,
Din vremea de demult îndepărtată,
Un fapt al nostru, simplu și normal,
Eternul gest al timpului, banal.
Materie subtilă, în mișcare,
Dintotdeauna a fost nemuritoare,
Tot împletind al astrelor destin,
Cu-al celor ce-au murit și cei ce vin...
Un Univers ce-o lume a născut,
Cu depărtarea lumii din trecut,
Adusu-ne-a mereu într-o conștiință
Dorința vieții, mit în noua ființă,
Un vis superb, care-a venit hoinar
Din depărtarea fără de hotar.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Om simplu
în fine nu sunt omul ideal
sunt omul cu idee
și-n mine nu-i chiar totul infernal
mai sunt și căi lactee
mai am și suflet, uneori chiar vise
și lacrime sub gene
și deseori țin ușile deschise
în nopți cu sânziene
în rest-nu sunt eu omul ideal
nici prinț nu sunt să vin așa, călăre
și să te iau cu mine în astral
în viața asta. Poate-n viitoarea..
poezie de Iurie Osoianu (30 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultă-mi tăcerea
Ascultă-mi tăcerea din necuvintele mele
să-ți pot șterge lacrimile și gândurile grele
atunci când rătăcind te pierzi printre stele
purtând cu tine și toate visele mele.
Aș vrea, să-ți binecuvântez tăcerea
atunci când simți ca sufletul îți moare,
să pot să te mângâi, atunci când te doare
să-ți șterg tristețea cu a mea candoare.
Aș vrea, să te pot iubi dincolo de astre
să-mi fi mereu chezășie în sufletul meu,
să te înalț și ating duios cu o pură floare
ca să-mi rămâi în nemurire, pururi eseu.
poezie de Cornelia Minda (27 septembrie 2013)
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea, miracolul vieții
miracolul vieții e că pot să iubesc
cu iubirea mea mare înconjor pământul
ea mi-a dat aripi să zbor ca vântul
pe vârfuri de vrajă mereu poposesc
iubire romanțată cântată în slove
grație sentimentală înălțată în extaz
roua ochilor străluce dimineața pe obraz
floarea inimii cu savori de mangrove
iubire-nconjurată de chipuri astrale
visată de Luceafăr cu sublime detalii
splendoare pictată pe mândre vitralii
aură a inimii sfințită-n catedrale
pe picior de rai sau pe unul de vers
cărările iubirii duc toate-n univers
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea dintre gratii
Am vrut, atunci când te-am eliberat,
Să zbori acolo unde îți doreai,
Să nu îmi reproșezi că te-am legat
De inima-mi în care ai cântat
Când mă iubeai.
Ai dispărut în zările albastre,
Iar cântul tău se-aude,-acum, din cer
Ca un ecou al visurilor noastre
Ce se-mpletesc în dansuri printre astre
În plin mister.
Tu ai plecat - așa a fost să fie! -
Iar aripile tale-au prins puteri
În zborul peste bolta azurie.
Din locul tău, în vechea colivie,
Îmi plâng tăceri.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre astre și visare, adresa este: