astre şi visare

Visuri...

gol în suflet şi în gând,
singur printre astre,
voi privi născând
zorile albastre,

ce vor lua cu ele,
dacă vor mai fi,
visurile mele,
visuri prea târzii...

poezie de Aurel Simionescu
Adăugat de Mihail Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aurora

Ascunde lumina de vânt!
astrele sunt sclipiri de petale
prin ere, din hăul de ape
născute privirilor tale.

Stelele-apun. Şi visele lor
le simt pribegind tot mai rar.
ascunde-ţi lumina de soare
la ora când norii răsar...

poezie de Liviu Pendefunda din Sideralia (1979)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa poem

Un poem poate
fi un vis de evaluare
a dorinţelor
a speranţelor
sau a altor năzuinţe
până la stadiul
de certă valoare
imprimat cu scop util
pe retina evocărilor faste
la intersecţia
cu cele mai fecunde
apariţii de preţ
adaptate la criteriul
reuşitei astrale.

poezie de David Boia (1 ianuarie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visătorul

puţină fiinţă, mai mult înger
gândul său luminează odăi obscure
eliberat de propria-i fiară,
suflet doar,
abur îmbrăcat în corpul astral

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din Volumul Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu şi tu

Eu-l meu astral
Eşti tu.
Îmi surâde ideea
De a fi a unui singur bărbat.
Tu, mie aparţii.
Oare pe unde eşti?
Mi-ar plăcea să ştiu
Că dormi şi mă visezi!

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec sub stele

Cu alesături de aur
Timpul curge prin albastru.
Jinduiesc la câte-un astru
Răsărit ca o ispită
Peste-amurgul meu de-o clipă,
Peste basmul în risipă.

Curge timpul prin înalturi
Astru poartă lângă astru,
Răzbunându-mă-n albastru.
Visul, aur prins în palme
Ca nisipurile-n ape,
Ca nisipurile-n ape
Trebuie să-l las să-mi scape.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternul dialog

El şi ea
Ochii mei au strălucirea
Melancolicelor astre...

Nu-mi plac florile albastre!

Părul meu cel negru-n care
Bate vântul vagabond...

Mie-mi place părul blond!

Gura mea, floare de sânge,
Este visul unei muze...

Unde-s palidele buze?

Vei găsi în al meu suflet
Castitatea ideală...

Vreau pe cea care mă-nşeală!

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu de vis şi de dimineaţă

printre rămurelele privirii iar
somnorosul scrib şi... păsărar
închide sau deschide colivia cu cheia

visului depărtat (?!) - se aşteaptă să cadă în fine

în admiraţie convulsivă, din clipă
în clipă, un cioc o aripă o stare în alb
astru de ne-vindecare de sine...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre stele

Plutesc şi zbor
spre cer, spre stele.
M-alină ne-ncetat
un gând ascuns de iele;
aş vrea să-l ştiu,
dar nu-l cunosc...
căci e departe.
Este-n stele
şi numai astrele îl ştiu.
Să merg încet pe scară,
să iau ce nimeni
nu ar lua.
O stea!
Şi nu povara.
Plutesc şi zbor
spre cer, spre stele.
Este un vis visat...
sunt gândurile mele.

poezie de Irina Matei
Adăugat de Claudia Antoche
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Îţi scriu cu aripile-n raze, dintre sori,
Atingătoare şi-albe-n traiectorii
În umbra lor de-argint să îţi omori
Ochii tăi recii, visătorii...

Aveau acele mări irizator contur
Mări de materii şi astrale doruri
Nostalgica-ţi privire de azur
Pleca spre anticele coruri...

poezie de Paul Polidor din Emigrant în reverii (1983)
Adăugat de Paul Polidor
Comentează! | Votează! | Copiază!