Poezii despre ateism și iubire, pagina 2
Plâns lăuntric
Mă dezbrăcase iarna de multă pasiune,
Ce o simțeam adesea, când gândul mi-l furai...
Dragostea mi-era un aprins cărbune,
Și în adânc purtată și prin sus, prin Rai.
Și însetată de iubire, ți-am dăruit sublimul meu...
Iar tu ca vipera șireată,
M-ai tot rănit mereu... mereu!
Dar, pentru toate este-o plată!
Și strig în sus, la Dumnezeu...
Să vină iarăși cu dreptate!
Din inima ta de ateu,
Să te lucreze parte cu parte.
Și vine vara... timpul trece...
Eu tot aștept să te trezești...
Inima mintea o întrece,
Când tu te-ai accepta ce ești!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodată îndeajuns
nu suntem niciodată prea copii
ca să putem iubi
nici prea în vârstă ca să nu avem întotdeauna
ceva nou de învățat
nu suntem niciodată îndeajuns de curați
ca să îi judecăm pe ceilalți
și nici prea mizerabili încât să nu îi putem ierta
nu suntem niciodată prea săraci
pentru a ne îmbogăți cu un zâmbet
nici prea bogați pentru ca veșnicia să nu ne tenteze
nu suntem niciodată îndeajuns de credincioși
pentru a-l vedea pe Dumnezeu cu ochii sufletului
și nici prea atei pentru a ne susține convingerile false
nu suntem niciodată îndeajuns de tari
ca să putem învinge moartea
și nici prea slabi de înger pentru a putea fi fericiți
nu suntem niciodată îndeajuns de falși
ca să putem mima răceala unei pietre
și niciodată îndeajuns de sinceri
să fim transparenți!
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi
Azi, nu vreau să caut urma, celor ce nu mi-au rămas.
Sigur, Doamne, socotit-ai că, nedemnitatea nu-i
Pălăria ce se-agață, scuturată, într-un cui,
Sau bucățile lipite din ce-a fost, cândva, un vas.
Azi, nu vreau să-mi dau răspunsuri, câtă vreme nu întreb.
Sigur, Doamne, socotit-ai că ferice-s, doar acei
Ce nu caută pricină, și iubesc, și nu-s atei,
Ce-au coloana înălțată. Și din cinste nu-și fac gheb.
Azi, nu vreau decât surâsul, să-l ascund în poala Ta,
Să simt adieri molcome, din văzduh mâna-Ți, de vânt,
Creștetul cum mi-l mângâie, că Ți-s fiică, de pământ,
De când mama nu mai este, și-ntărește Oastea Ta.
Astăzi, vreau să-Ți mulțumesc pentru toate câte-s date.
N-am pus preț, nu caut faima efemerului uman.
Maica, spus-a că, decența; bunătatea, sunt liman.
Și de-ar fi să jinduiesc... să tânjesc doar sănătate!
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire siderală
dragostea vine de pe lună
în silenzio stampa
are gust caduc de morfină
o adulmecă toți câinii perfid
dă (in)dependență
delir trimbulind
pulberea ei argintează stelele
cometa aburindă se rupe din cer
ca o inimă pulsează sânge
în eter(n)
dragostea este corabie eșuată în oceanul livid
plouă peste ea cu meteoriți saltimbanci
mirosul iubirii se răspândește opulent
acru ca niște struguri necopți
gura ei desenează umbre sângerii
pe brocartul sidefiu al norilor
sufletul nesățios trezește demoni
e o paradă de (re)sentimente stelară
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Admis sub ruine
Tu alergândă-mi ești în vis pe-alee
Și respirând o taină a aduce
O patimă de sânge-n nopți pe cruce
Pe cât mi-e miez în coaja ta atee...
O cale-n mâine-n amintiri uituce
Din cerul clipelor îmi verși, lactee
Când Domnul haina vremii își încheie
Iar dedesubt carnal la gând reduce...
Plăpândă-n duh exiști pe-a mea vorbire
Ce uneori icoană-i în oglinzi,
Un stih mai trece, decupând orbire...
Pe-altar, în templu pe la zei mă vinzi...
În stinsul de răscoală în iubire
de stea-n nojițe-s spânzurat de grinzi...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Atlantida
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu fi!
Nu fi mândru!
Nu fi trist!
Nu fi prost!
Nu fi lacom!
Nu fi invidios!
Nu fi laș!
Nu fi viclean!
Nu fi fățarnic!
Nu fi avar!
Nu fi răzbunător! -
[...] Citește tot
poezie de Cînepă Ștefan din Dumnezeu este lumina conștiinței noastre, Nu fi!
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploi de viață
Plouă cu praf de stele peste gândurile mele,
Plouă cu flori de gheață peste gânduri în ceață,
Plouă cu prostie, necuratul fericit învie,
Plouă cu sănătate, trupuri șubrezite zâmbesc în rate,
Plouă cu coroane de flori pomenind muritorii nemuritori,
Plouă cu raze de soare peste gânduri albe în floare,
Plouă cu prietenie, timpul naște armonie,
Plouă cu sfântă învățătură, ateismul blestemă cu ură,
Plouă cu speranță, pesimismul leneș îngheață,
Plouă cu belșug, cumpătarea nu arde pe rug,
Plouă cu dragoste vie, sâmburii de viață învie,
Plouă cu viață născând mulțimi de inimi plouate
Flori pământene, miraculoase,
aurul planetei albastre plouate.
poezie de Valeria Mahok (15 septembrie 2006)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decalog
să iubesc necontenit, necondiționat
să adun în suflet numai splendori
să mă călăuzească gândul minunat
să-mi fie conștiința univers de candori.
să urmez îndeaproape îngeri și sfinți
să nu am regrete în final de viață
veșnic să țin în slavă dragii părinți
să fiu optimistă și când trec prin ceață.
să iert mereu căci eu am fost iertată
și mângâiată de Bunul Dumnezeu
să pun în slove lumea descleștată
de gerul năprasnic aspru și ateu.
în inimă să cânte mierle și privighetori
luceferii să-mi fie veșnic călăuzitori.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu e în toate
Dumnezeu e în glasul ce firav gângurește,
Dumnezeu e-n copacul ce din nou înflorește,
Dumnezeu e în râsul gingaș de copil
Și în floarea plâpândă ce-o săruți în april'.
Dumnezeu te mângâie cu-ale mării talazuri
Când te rogi pe-al său mal, doborât de necazuri.
Dumnezeu e în falnicul brad de la munte,
Dar și-n ochii bunicii, cu tâmple cărunte.
Dumnezeu e în ploaia, de rod dătătoare
Și în raza fierbinte, venind de la Soare.
Dumnezeu e-n omătul așternut în troiene,
E în iarba crescând luminos prin poiene.
Dumnezeu e în vântul ce-adie ușor,
E în Luna ce-o scrii în poeme de dor.
Dumnezeu e în codrul ce freamătă lin,
E în apa curgând și-n potirul de vin.
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe munți de cuvinte
aleea construită cu aurite dale
împrejmuită cu miresme de tei
deschide drumuri noi spre catedrale
unde se convertesc păgâni și atei.
lângă altar pe albastre spirale
urcă spre cupolă lumina Precistei
este protectoare în școli și spitale
veghetoarea lumii cu harul dragostei.
din tălpi până-n creștet alinturi celeste
sorb cu nesaț rouă din crin și din dor
călătoare prin vremi voi ajunge pe creste
pe munți de cuvinte în văratic decor.
ca un condor voi veghea paradisul din munți
și voi sta la povești cu molizii cărunți.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ateism și iubire, adresa este: