ateism şi iubire

Atât de scurt

Un cuplu se trece de mână pe stradă
Cu plete lucind şi scalpul de ace
Şi alunecă ferm legănând vis să vadă
C-amorul există când lumea-i o pace.

Şi cuplul se închină sub vechi pirostrii,
Ca apoi să renască copiii ce-au fost,
C-aşa-şi reamintesc din nou bucurii
Şi viaţă înţeleg; "părinţii au un rost!"...

Dar pâinea şi acum se câştigă din greu
Şi scalpul cu ţepe se duce înrolând
Să fie viteaz pentru altul, ateu;
Ce n-are nici rugă, nici rai... n-are gând!

Drapelul revine pe-o ladă inertă
S-acopere răul ce-ar vrea răzbunat
Din bine ce-a vrut, lăsat scris pe-o copertă;
"Aş vrea de-azi să fiu omenirii soldat!".

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bufniţa şi liliacul

Bufniţa şi liliacul,
Ducându-şi din vechime veacul,
Şi ne călcând acelaşi prag,
Se hărţuie mereu, dar nu se atrag.
-Sortiţi ca în neagra veşnicie
Să ne sfidăm în sihăstrie,
Spre armonie am să ceu,
O viză de la Dumnezeu...
El poate unic sfânt să sunese
O vreme şi să ne cunune,
Că bufniţă de sunt, nu sunt atee
Şi pot să înlocuiesc orice femeie
Iar dacă n-ai să vrei, lasă pe mine,
De nu vrea soţul, fac eu ce se cuvine!
-Madam, nu spun că nu te plac,
Dar eu sunt numai liliac
Şi-atunci când m-a creeat cel sfânt,
N-avu destule pene şi nici lut,
-Aşa că eu madam;te înţeleg,
Dar nu prea-mi vine să mă leg,

[...] Citeşte tot

fabulă de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofrandă... sau... Blestem

Numai mie să-mi fie destin
Să nu pot să mă înalţ peste chin?
Ce-i blestem ca la gând de festin
Să nu pot să mă bucur, să închin!

Oh, ce sincer gândesc să fiu bun.
În abstractul memoriei drum
Mă dezvălui, nu mint nicidecum;
Caut bine să fac şi să spun.

Rugăciunea o zic din rărunchi
Spre copii, la părinţi sau spre unchi,
Din convingere pură de trunchi
Ce mă trag eu; purtătorul de junghi.

Îmi iubesc cei prieteni ce-mi sunt
Şi copiii exilaţi pe pământ.
Tac sfios la duşman înjurând,
Nu urăsc nici satanic de gând.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie cu frunze în vânt

dragule frunze arămii se scurg pe alei
miroase a versuri uploadate din cer
de atei
bat clopotele în turn prelung ca un şarpe de vânt
port între palme lumina/doruri gravate-n aspru cuvânt/
sar guşteri din frunziş/silabe ale lumii din noi
îmi încalţ neliniştea tăceri răsărite din ploi

se zice că lumea începe ca un zbor de cocori
cu toamne pe aripi cu frunze demente şi nori
rugina s-a întins pe dealuri sculptez în molizi sensul vieţii
aştept să se răsucească sufletul alb al dimineţii
cu faţa spre luna de toamnă alb de zurlie
dragule sunt iubiri care ard în iarba orelor vie

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur stăpân

Pe căi alambicate şi caste
Sunt îngeri cu aripi albastre
Obosiţi de tăceri şi murdari,
Cu gânduri mâncate de cari.

Sunt sfinţi cu un suflet ardent
Creând ilicit, transcendent,
În forme diforme lumini...
Sunt flori şi miracole, spini...

Sunt ape-oglindite-n înalt,
Sunt flăcări şi vorbe ce ard,
Sunt eu doar o clipă-ntr-o zi
Iubirea şi verbul "a fi".

Sunt arhierei şi-n tăceri
Sunt oameni şi azi, ca şi ieri,
Atei, mucenici ori sihaştrii
Stăpâni peste munţii albaştrii.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deţinutul Jones (reflecţii inaintea execuţiei)

Sunt condamnat fara scăpare,
Pe veci, in hăuri si tenebre
Sa simt secunda de secunda,
Asediul gandurilor negre.

Stau singur in celula rece,
Ma răscolesc vechi amintiri
Coşmarul timpului ce trece,
Şi-ale iubitei dulci priviri.

Printre ruine ale vieţii mele,
Acum mi se arată Dumnezeu...
Mi-e sufletul in lanţuri grele
Ataţia ani am fost ateu!

-Ai putea sa mă ierţi oare,
Pentru tot răul ce-am facut?
Prea târziu, in inchisoare,
Am deschis ochii;Te-am vazut!

[...] Citeşte tot

poezie de Alex Dospian (februarie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie cu frunze în vânt

dragule frunze arămii se scurg pe alei
miroase a versuri uploadate din cer
de atei
bat clopotele în turn prelung ca un şarpe de vânt
port între palme lumina/doruri gravate-n aspru cuvânt/
sar guşteri din frunziş/silabe ale lumii din noi
îmi încalţ neliniştea tăceri răsărite din ploi

se zice că lumea începe ca un zbor de cocori
cu toamne pe aripi cu frunze demente şi nori
rugina s-a întins pe dealuri sculptez în molizi sensul vieţii
aştept să se răsucească sufletul alb al dimineţii
cu faţa spre luna de toamnă alb de zurlie
dragule sunt iubiri care ard în iarba orelor vie

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea femeiască

V-am tot iertat, v-am tot acoperit,
Şi, să mai amânăm, nu-i înţelept,
Ar fi, să recunoaştem, în sfârşit,
Femeia, n-are, totuşi, nici un drept.

Muncim, ca nişte sclave, zi de zi,
Frumoase-am fost, pe cel dintâi traseu,
Şi condamnarea de-a ne urâţi,
Chiar voi, ce ne iubiţi, ne-o daţi, mereu.

Stăm în picioare, încă de cu zori,
Şi vă miraţi că nu mai sunt subţiri,
Dar voi, care vă credeţi tot feciori,
De ce nu arătaţi ca nişte miri?

Pe unde ne daţi dreptul de-a munci,
Lucrăm istovitor, cu voi în rând,
Din când în când, în burţi ne daţi copii,
Iar voi plecaţi la altele, râzând,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri de incesturi

Devin cu fiecare cuvânt o daltă
In vorbele de frescă gigolo
Auzind slujbe de măşti, acolo..
Unde destrăbălarea e "sfântă"

Sub budoare coperţi de ceaţă
Cu iubirea ce mi se învaţă
De la vânători şi sirene
Ascunşi sub Manole şi Ane

Ce ridică plase de painajăn
In catedrale cu scriptă de cocon
Agăţate precum recompense
In condeiele cuie perverse

Cu glugi negre îngenucheate
Rugându-se cu bicele liane
Să intre enoriaşi acatiste
Să-şi scrie psalmurile venine

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara

A-mbrobodit seara Pământul
Soarele s-a dus, căruntul,
Şi măreţul, şi măruntul,
Doar cu timp iar bate vântul,
Ca şi cum s-a frânt cuvântul
Şi rămâne, tainic, punctul.

XII
De-ai fi un schit uitat pe munte,
M-aş căţăra pe brânci până la tine,
Orbit de aura icoanei bizantine,
Cer nesfârşit, fragilă punte

Surâs candid, apetisante buze,
Pe coardă, sânii atacaţi pieptiş,
Ah, albe coapse pipăite pe furiş
Şi-n vâlvătăi dorinţele-mi confuze

Ca două tăuri ochii ţi-s adânci
Ţi-s sclav, aştept a-mi da porunci,

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Dan Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!