atracţie şi viaţă

Nu avem decât libertatea primului ţipăt

apoi începem sclavia interesului
prin egocentrism şi dorinţa de a avea
de fiecare dată mai mult
de fiecare dată altceva
şi aproape niciodată doar ceva necesar
ca într-o reclamă la ciocolată

poate doar suferinţa din care se naşte arta
ar putea aduce un strop de libertate
cât o ardere de meteor
preţ de un zâmbet
dar
cu certitudinea dată de atracţia universală
doar libertatea de a ţipa după o viaţă intrauterină
e unica libertate înaintea sclaviei maxima
numită viaţă

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gravitaţii în jurul iubirii

(soţului meu, cu dragoste)

zâmbetul tău iubite e răsărit de soare
în ochii căprui blânzi luminile se joacă
atracţii sublime coboară-n inimioare
clipe de fericire nu aş vrea să treacă.

dansul nemuririi îl trăim amândoi
în trupuri e furtună de adrenalină
armonia timpului se împarte la doi
îmbrăţişarea ta este tot mai calină.

ai fagure de miere şi nectar în cuvânt
vorbele se strecoară în suflet profund
într-o beatitudine fredonez un cânt
în val de gravitaţii de iubire m-afund.

vise de împlinire au forme de vânt
alungă norii negri- în infinit pătrund.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire antigravitaţională

Iubirea într-o zi ne va scăpa
De pământeasca cruntă gravitaţie
Şi-n cerul necuprins ne va purta
Cu forţa ei divină de atracţie.

Prin galaxii ne vom plimba uşor,
Mereu în imponderabilitate,
Privind vrăjiţi la marele decor
Creat din vid pentru eternitate.

În Universul vast, nemărginit,
Vom fi uniţi ca stelele binare,
Nu va mai fi nici nor, nici asfinţit,
Ci doar lumina noastră călătoare.

Nimic în cale nu ne va ieşi;
Asteroizi, meteoriţi, comete,
În găurile negre vor sfârşi,
Fiindcă iubirea vrea să ne desfete.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (18 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atracţia trandafirului

Venea mereu, venea grăbit,
Stătea în aşteptare
Strângând la piept, neliniştit,
Cea mai frumoasă floare.

Venea şi ea, maiestuos,
Adesea încruntată,
Şi, uneori, privea duios
Figura-i încurcată.

Iar trandafirul... îl lua
Nepăsătoare,-n mână,
Şi nu ştia, sau nu-i păsa,
Că el vrea să rămână.

O aştepta pe drumul ei
Iar ea, tot ocolindu-l,
Grăbea, pe vechile alei,
De-o vreme, nici privindu-l.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca în vise

Am trăit momente inexplicabile
m-am pomenit deslipindu-mă
de pământ
în timp ce mergeam pe stradă
ridicându-mă sub bolta cerului
deasupra caselor

m-a cuprins teama
şi am coborât printre oameni
ce mă priveau uimiţi
uimit eram şi eu de mine
dar mi-am dat seama
că pot învinge atracţia pământului
şi mă pot deslipi de forţa lui
ridicându-mă spre cer

am prins curaj
şi le arătam oamenilor
că mă pot înălţa
supunând legile gravitaţiei

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Şerban Drincea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteva ore de delir

În liniştitele mele zile uneori,
lentile imaginare mă zgârie rareori,
precum spinii trandafirilor în zori.
O lentă mişcare ne-a purtat
unul lângă altul şi ne-a-ngemănat nepremeditat.
Braţele-ţi puternice mă strângeau
ca şi cum lăsându-mă să plec,
raţiunea vieţii tu pierdeai
cum peştii îşi pierd viaţa-n lacul sec.
Ca o noapte întunecată în care mă pierdeam
erau ochii tăi negri când pe ai mei întâlneau.
E vie încă amintirea sărutărilor tale,
ale buzelor aspre ca lutul din vale,
a limbii tale dulci ce gura-mi explora,
furându-mi oxigenul tot
şi inima-mi în imponderabilitate apoi lăsa.
Fiecare geamăt ai dus cu tine,
picaturi de sudoare cu sărutări ai uscat,
orice mică palpitaţie ai căutat şi cu tine ai luat,
fără respiraţie şi speranţă de viaţă m-ai lăsat.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apel nepreluat

înserările invernale în foşnet mistic zăngăne atracţii
selena dă în sfioşenie tot mai întunecate apele ei
temeri că aş putea rata încă o dată
o convorbire imaginată cu o seară înainte
când telefonul se zbate în buzunar îmi pierd cuvintele
mi-amintesc fiecare pasăre căutându-şi gâtul
după ce un teribil înfometat i l-a desprins de trup
cum încearcă să se ridice şi cade
mătură în cercuri pământul îl însângerează
zbuciumul ei e propriul zbucium despre cum
încetezi de a fi atunci când cineva îţi taie optimismul
aparatul înglobează convorbiri
stridenţe existenţiale fotografii fără zâmbet mesaje cum că
mai ai de plătit în viaţa asta tot ce te poate face nevoiaş
îl atingi şi vibrezi odată cu el până la un finiş relativ
te temi că ai putea fi din nou ameninţată cu o discuţie
intransigentă luna se împlineşte pare scăparea din gheena
ştiu că vrei să plec din mine cu primul gând
să vin în ţinutul tău geros de la polul opus
însă cine-aş mai fi dacă m-aş pierde pe mine

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un tren

Trenul nu stă...
Dar nu stă deloc şi continuă să mă lumineze
Este vorba de trenul plăcerii,
Cel care-mi săvârşeşte o săvârşire interioară imensă
Şi cel ce mă face să mă simt ca o pădure întreagă în culmea fotosintezei
E un tren ce mă duce către o destinaţie la care nici nu ştiu să fi visat... dar acum visez
Şi mă iau fiori reci şi calzi
Şi dintr-o dată se simte o schimbare
....
Se duce lin, ca o pană de struţ
Şi alunecă în viteză
Şi e arzătoare şi puternică
E acea privire! Este sclipirea ca din basme din retină
Ce lasă o vrajă de nedezlegat
Îmi aprinde sufletul ca un incendiu
Ce se extinde treptat-treptat
Şi persistă-n a ei profunzime şi focar
Ca-ntr-o pădure aprinsă de conifere
Mă pierd în a ta lumina romantică
Simt cum aş putea fi printre miliarde de alte lumini

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Drăghici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai crezut

Ai crezut că stai rezemată
De spatele pierderilor,
Constrînsă de promisiuni deşarte
Ai stabilit relaţii veninoase
Care se sprijină de tine
Realizînd defăimare şi stres.
Ai persecutat un părinte
Care s-a purtat iubindu-te.
Ca o leoică a stat în cuşcă
Ca să te apere, crezînd că eşti o fiică.
Acum cînd eşti înconjurată
Doar de cobre şi jivine
Realizezi ce prost ai cumpărat,
Ce lacrimi venin s-au strecurat în tine
Punîndu-le peste ceea ce te-a salvat.
Ai strecurat minciună şi durere
Vestind numai prostii.
Acum este timpul protestelor,
Al palmei pline de trecut.
Cum ai putut să crezi în veninoşi?

[...] Citeşte tot

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântarea cântărilor

am zile când îmi amintesc
soarele
intră în casă iar eu
mulţumesc lucrurilor din apropiere
că am
pentru ce să nu caut ceea ce caută lumea
bani
respect
onoare
libertatea de-a alege binele şi răul
tot mai aproape de buzele tale
false precum zâmbetul unui clown ce reprezintă
atracţia vieţii
în oraşul meu ridicat pe acte de violenţă
lipsurile provocau anii întunecaţi peste care
iubirea trecea cu buretele
ploaia umplea trotuarul de spumă
mă aplecam în faţa acelei ape de sus
şi ziceam
asta-i sare din trupurile celor care n-au ascultat

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!