Poezii despre autoritate și timp, pagina 2
Imagini în oglindă
"Acum treizeci de ani, parcă a fost ieri..."
spune Balázs, plesnind o muscă.
Stăm la un pahar sub bolta de viță de vie
și urmărim arcurile făcute de mingea de fotbal între fiii lui.
"Verifică și-n partea aia," strigă sergentul,
"repede și bine. Ia doi oameni cu tine."
(La șaptesprezece ani erau emoționați c-o armă-n mână.)
O clădire numai pentru birouri cum erau multe altele
în partea de jos a acelei străzi pustii;
păstrează-n față o distanță de siguranță de cinci metri,
verifică încăperile de-a lungul coridorului
și-i dirijează pe ceilalți doi băieți.
Ajung la etajul al treilea,
respirând din ce în ce mai ușurați.
Sunt aici, în Sala Consiliului,
goală acum, exceptând scaunele răsturnate
lângă fereastra din capăt
(corpuri zăcând de trei zile în poziții necuviincioase,
[...] Citește tot
poezie de Jan Owen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petrecând cu literați în reședința mea oficială într-o zi ploioasă
Afară sunt însemnele, reprezentând autoritatea,
Dar înăuntru sunt norișori de arome, ore liniștite.
Vânt și ploi, venind dinspre mare,
Au adus răcoare deasupra și în jurul lacului,
Alungând zăpușeala înăbușitoare
Din pavilionul unde s-au adunat oaspeții mei.
... Deși stânjenit de înalta mea poziție oficială,
Într-o vreme când oamenii de rând duc o viață nefericită,
Încercăm să alungăm un pic grijile
Și să ne simțim ca între prieteni, bucurându-ne de peisaj.
Cu toate că pe masă nu se află pește și carne,
Fructe și legume sunt din belșug.
... Ne înclinăm, ne luăm cupele cu vin,
Ne concentrăm atenția spre poezii minunate.
Când mintea este înflăcărată, corpul devine ușor
Și are sentimentul că ar putea pluti în vânt.
... Suzhou este un centru faimos pentru literatura lui;
Iar voi, scriitorii, veniți aici,
Sunteți dovada că numele ilustru al unui ținut
Este dat de lucruri mai de preț decât averile.
poezie de Wei Yingwu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
D-ale tranziției sau Treptele integrării - IV
Cel mai realizat, pe toate planurile,
pare a fi doctorul Faust.
După ce i s-a decernat premiul Nobel,
numele său ilustru figurează în vitrinele tuturor librăriilor
și în mai toate publicațiile.
Guvernele nu au cum să nu ia în considerare
opiniile sale,
mai ales când presa scrisă publică știri senzaționale
despre iminenta sosire a lui Godot,
care panichează comunitatea
și scindează societatea: pro și contra Godot,
în timp ce autoritățile devin neputincioase.
În aceste momente critice,
doctorul Faust este invitat la toate posturile de televiziune.
Doct, nuanțat,
prestigiosul cărturar explică pe un ton cald și cuceritor
că societatea are mare nevoie, desigur, de sărbătorile purificatoare
ale nașterii și învierii lui Godot,
că Godot constituie, desigur, unul dintre cele mai frumoase mituri
ale omenirii,
[...] Citește tot
poezie de Traian Călin Uba din Și totuși, rodim
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pesimism morbid
privește-mă tăcut
când iarna e pe moarte,
nu ai voie să vorbești decât cu tine însuți,
și cu scoarța oarbă a copacilor,
poți face în sfârșit filosofia dezolantă
a unei agonii în tăcere,
ai timp să faci
apologia unei relații prea îndelungate
cu vremea,
apatică și insuportabilă
ca și iubirea prea plină,
privește-mă tăcut când moare iarna,
nu spune nimic,
sunt irascibil,
instabil psihic și insensibil,
vorbește despre tristețile tale
cu pereții pictați de ploaie
în acuarelă de cretă,
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste cu somon
Pe coridor am și eu niște plante amărâte. Le stropesc, ele se agață de viață, așa ar trebui să fac și eu.
În timpul prânzului, somonul din farfuria vecinei a sărit și a mușcat-o de nas. Un somon carnivor. S-a produs o oarecare tulburare. Un chirurg a refăcut organul olfatctiv, cum era el, frumos și mândru. Rău este că somonul a reușit să fugă. A fost văzut în parc, se hârjonea cu niște câini vagabonzi. Avea mișcări de focă, îi mușca, iar câinii lătrau fericiți că au un tovarăș de joacă nemaiîntâlnit. Cineva a propus ca somonul să fie trecut în cartea recordurilor. Dar pe numele cui.? Pe al meu, în niciun caz. Este și acum present în parc, autoritățile nu se interesează de el, au multe, alte probleme. Ce facem, mai cumpărăm somoni? Am citit că plantele și animalele ( somonul nu este animal, da?) au suferit mutări genetice. Eu, care nu sunt somon, am în ultimul timp niște vise caudate, mă dor ceafa, umerii, mușchii dorsali.
Medicul- șef al ospiciului a venit să-mi strângă mâna în somn. Apoi a scos un strigăt, de s-au dărâmat jumătate din clădirile din cartier. În alt vis, vorbeam cu mine la persoana a treia.
Într-o altă viață, somonul a fost profesor la Colegiul Frații Brown, din Lancashire. Am auzit că un domn, după moarte a ajuns ventilator. Bătea dintr-o pală ca o inimă.
Apoi a apărut o ființă cu contur incert și misiune ingrată. Trebuia să demonstreze că a fost somon la viața lui.
În acest timp, avioanele se uzează, cad în picaj, justiția, morala nu au nici un cuvânt de spus.
Eu am gustat din aura sfinților. Blocurile paralelipipedice tac. Aerul tace. Pământul mă apasă. Veșnicia pare un fluviu rece în care cresc somoni. Pereții rostesc poeme. Omul se chinuiește singur, se ghemuiește de durere. Râde. Iadul se holbează la noi. Secundele măsoară eternitatea. Peste tot sânge, din soare, stele, lună, florile câmpului sunt roșii, somonii sunt roșii. Basta cu sângele și cu această culoare roșie.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea
Au primit-o în pustiu. A luat-o Iosua,
A dat-o bătrânilor, înțelepților, profeților,
Că școlerii nu aveau timp de așa ceva.
Înlătură subordonarea, scria în carte.
A venit istoria și a făcut isterie cum fără subordonare?
Zidarii au spus facem un zid în jurul ei.
Adevărul nu a fost încântat. Ne-a liniștit Șimon.
Păstrați realitatea, meditația, rugăciunea, iubirea.
Ne-am liniștit. Dar nu pentru multă vreme.
Antigonos a spus nu aștepta răsplată.
Dar noi am așteptat, am primit ce am meritat.
Iose a spus și el, nu te-nveli cu înțelepciunea altuia, gândește.
Am gândit, dar nimic n-a ieșit.
Au venit sute de înțelepți, le-am sărutat picioarele.
Am înțeles realitatea și autoritatea nu se potrivesc mai deloc.
Vorbele nu sunt Adevărul. Realitatea e mult mai vicleană.
Învățătura care nu sporește scade. Altfel unde s-ar duce proștii?
M-am uitat în jur, eram singur. O barbă lungă și albă îmi acoperea pieptul.
Doamne, inima unde este? Aici, ciripi o pasăre.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sectele nesimțirii
O obligație aveți și e morala;
Singuri să vă opriți din nesimțirea
Prin care unicul discurs vă este fala
Crezându-vă dotați cu... nemurirea.
Vă tot înconjurați de fani, adepți
Cu aceleași obiceiuri și năravuri,
Făcând prin viciu hoarde de inepți...
Vă premiați în false festivaluri.
Limb-o schimonosiți, ca blestemații;
Injurii-n apelații de criterii...
Vă lingeți între voi, infatuații
În comentarii, dialoguri de mizerii.
Găști de necultivați, de proști, sunt multe
Și cu vechi stagii ce invocă în neștire
Că propriile imbecilități sunt culte
Iar scrisu-alambicat, schimonosit, e pregătire.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În plină pandemie de COVID-19, mai-marii BOR, între care mitropolitul Teofan, au cerut anularea de către autorități a restricțiilor privind pelerinajul la Iași, la moaștele Sfintei Parascheva, pretinzând că "sfintele moaște sunt izvor de vindecare" (pamflet)
Vă spun că nu sunt un ateu
Și cred în bunul Dumnezeu,
Dar nu cred, cât timp pot discerne,
În ale voastre baliverne:
Povești cu moaște sfinte care
Sunt un izvor de vindecare,
Când noi la ele ne-nchinăm
Și-apoi, smeriți, le sărutăm.
De sunt izvor de vindecare,
Precum pretindeți cu-ngâmfare,
De ce nu mergeți prin spitale,
Să vindecați de grele boale?
Doar sărutând acele moaște,
Bolnavii toți, toți vor renaște
Și nu ne va mai trebui
Vrun medic când ne-om bolnăvi.
[...] Citește tot
pamflet de George Budoi din Religia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (8 octombrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Celor care-au căzut la Ploiești
Vouă, celor care-ați căzut la Ploiești, vă cedez o parte din mine,
parte care nu poate fi separată de voi, legată de voi pe vecie.
Vă trimit acele speranțe și vise-ale noastre
care n-au devenit niciodată întru totul adevărate, râsetele vesele,
burnița lacrimilor, tainele unei copilării minunate, glorioasa forță
a adolescenței și tragicele deziluzii ale tinerei noastre maturități.
Pe toate, care-au fost și care-ar mai fi putut fi,
le las în grija voastră, acolo-ntr-un decor mereu albastru.
* Poem scris în amintirea operațiunii Valul de Maree, Ploiești 1 august, 1943, de colonelul John Riley Kane (poreclit "Killer" Kane). Atunci au fost doborâte 54 dintre cele 177 de bombardiere participante la atac, iar 532 de aviatori din cei 1726 de participanți la bătălie au murit sau au fost declarați dispăruți.
* Autoritățile române au refuzat să trimită în Germania pe aviatorii americani capturați, ei beneficiind în prizonierat de un tratament deosebit de corect, fapt subliniat peste ani de aceștia.
* Acest salut al colonelului Kane este plasat pe un monument din Cișmigiu, monument dedicat tuturor aviatorilor americani care și-au pierdut viața deasupra României.
poezie de John Riley Kane, colonel aviator, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rateu
Străzi pustii se împreună,
Ca-ntr-un vodevil, sub lună,
Ne iubim în vechiul parc,
Crapă buzele și ard,
Frunzele sunt suflete,
Frunzele sunt scutece,
Sfinți suntem fără sfințire,
Ești mirare, eu sunt mire,
Astragal și hyacint,
Antracit preafericit,
Trap mărunt, un trip secund,
Zborul meu căzu-n ocean,
Eu eram în Astrahan,
Salt în timp, în spațiul rar,
Din Chicago-n Krasnodar,
Erai crimă, eu sunt Grimm,
Vin la tine mai intim,
Mai tomnatic, suferind,
După o noapte, mă alint.
Woman, recognizes voice?
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre autoritate și timp, adresa este: