Poezii despre avalanșe și cuvinte, pagina 2
Povestea celor doi...
n-am fost nicicând, nicicând iubit de tine deși îți insuflai că sunt iubit
simțeai un iz de nepăsare pentru mine ornamentat cu interes deosebit
și mai simțeai un fel de milă-n pripe ce imita perfecta încîntare
când încercam să fâlfâi din aripe și să le fac mai repede să zboare
și uneori mă alintai cu soi de stimă când împleteam în avalanșa de cuvinte
ba strofe fără noimă ba cu rimă ba lava din suflare mea cuminte
nici nu mă zic de alte sentimente de gelozie patimă ori vise
dar pot să le adun ca componente a unei matematici mai precise
și dacă facem și abstracție totală de-mprejurarile impuse de destin
și intonația din ruga ta fatală să fiu cumva alături, clandestin
pot afirma c-am fost iubit de tine într-o poveste inventată pentru doi
de oameni cu moravuri libertine și compromis cu îngerii din noi...
poezie de Iurie Osoianu (21 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țărmul doinelor frânte
Nu-ți mai aud bătăile aripilor
și nici trilul pe care norii îl răsfrângeau altădată.
Poate ai trecut de ei și îți par acum creste de munți
de pe care se mai rostogolesc uneori amintiri albe
ca niște avalanșe strecurate printre tăcerile stâncilor.
Aici, jos, pământul e tot negru
și tot mirat că unii îl cred albastru ca un cer
pe care tu nu te mai vezi
nici zburând, nici cântând,
nici albă ca o ie purtată de valuri
spre țărmuri cu doinele frânte.
Între cer și pământ, nu mai zboară decât tristeți
mânate de cenușa cuvintelor
arse de vreme.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis cu poetesa dragă
Citește-mi doar poeme despre noi
Iubito-n seara ultimei ninsori...
Să numărăm, frumos, până la doi
Că ne-au venit zăpezi de sărbători.
Doar amintiri prin focul multor gânduri,
Doar emigranți prin vifor și ninsoare ;
Cu ochiu-ți roșu, cuvintele din rânduri
Le trece-n vraja rece a clipei viitoare.
Talazuri de ninsori ne ducă-n infinit
Să ne sfințească iarna-n noaptea vieții-
O binecuvântare caldă, la sfârșit
Să mai cerșim și noi, ca unii, ca poeții.
Sub avalanșe stranii ne curgă înserarea-
Vom adormi-n săruturi sub zăpezi...
Ne va cuprinde puțin și-nfrigurarea,
Dorul de Cetate și dorul de livezi...
[...] Citește tot
poezie de Eugen-Emil Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carapacea
Cufundat în abisul de mâine
prăfuit, încalc absențele din album,
înec argumentele așternute persuasiv
în asprul arzător al avalanșelor de altădată.
Bagajul bântuitelor banchize,
îmbină gămăliile capriciilor și
clocotesc de speranță;
dangătul viu perceput în inevitabilele iubiri mă amețește
îmi descalță efectul poveștilor fără adresă
în împunsături de floretă.
Înăbușim torța mânuitorilor de cuvinte,
ne-avântăm țipând legenda manuscrisului în ruine,
colonizăm mosoare fumegânde alternând dezmierdările.
Sub acoperiș, în colțul casei se sărută două turturele.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimă
Inimă de ceară,
Fierbinte,
Te topești
În tumut de cuvinte...
Inimă de mătasă,
Ca un râu de sentimente
Schimbătoare mereu.
Inimă de sticlă,
Transparentă și rece,
Pe care picuri de ploaie trec
Ca o avalanșă de stele,
În oceane de miere...
Inimă de chihlimbar,
Un poem ruginiu
Pe care îl cunosc din copilărie,
Înger cu
Inimă de metal,
Ca un dangăt de clopot sunând
Până dincolo de mormânt.
Inimă de dor, de fluture care zboară
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apoi așază piedici
teama de întuneric
îi scăpăra picioarele
acasă răsufla ușurată
se mlădia pe călcâie
punea lumânări pe masă
le aprindea pe rând
surâsul ei schimba lumea
fără să mai pară
plină de umbre
ochii deveneau iscoditori
se mișcau în orbite
un cuvânt, o avalanșe de vorbe
obligau
la un răspuns
era
după clipele ceasului rău
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 februarie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei cuie
[golgota harului]
merg nevăzut pe strada principală a poeziei
mă-mbrac uneori în păduri
pentru a compensa deficiența acută de verde din universuri palpabile
pentru acces la graiul nevăzutelor
în trei cuie am bătut limba
în avalanșă respirații binare decantează împărățiile din celulă
chiar fără de cină dar cu taine în buricele
scormonitoarelor degete
tai cu apă lunatică otgoanele gravitației
înghit fructele focului ca pe cuminecătură și mă schimb
în cuvinte
de toate înghețurile
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Motelul viselor
Escala rutelor pretinse
Din lumea mariajelor pe veci...
Tumultul de minciuni pe buze ninse
În avalanșe de rupturi, de inimi reci.
Bărbați, femei necunoscute,
Perpetuu se aruncă în extaz
Sătui, sătule d-ore petrecute
În așteptări de sex pierdut și de necaz.
În gemetele zilei dintre nopți
Un vălmășag nebun de șefi cu secretare,
De tinere zglobii cu Don-Juani copți,
Își pregătesc în gând, cuvinte de iertare.
Se-ntorc sleiți de zbucium din amor,
Rămași cu amintiri pentru nesomn...
E drogul pentru rănile ce dor,
E visul "ușuraticei" de-a se iubi c-un "domn".
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 iulie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scaunul
Stau în noaptea târzie, depănând amintiri
Scaunul îmi e stâlp în lumea mobilă
Uneori mă închid, lăsând loc furtunii... sunt plăpândă
Scriu, salvând din infern sufletu-mi rebel
Mă aranjez spre a lumina
În vibrația și acuratețea luminilor albastre
Am obosit să fiu" agreată"... de fapt sunt invidiată
Că ei se simt neputincioși
În fața avalanșei de cuvinte pertinente,
Atent alese și luminate ca un binoclu ascuns al luminii.
Mi-am amintit că încă pot adânci târziul din mine
Dar timpul se prefigurează a fi înșelător... o luminiță luminează... din capătul tunelului minții
Cuvintele se aleg ca-ntr-un joc al destinului
Devenind atent-lucrate și inspirate.
Am numai note de lumină...
Am zeci de mii, de cuvinte de scris...
Am ales să tac... pentru a nu fi blamată acerb
Cuvintele mi se sparg în valurile tulburi...
până formează iceberguri
Lupt cu indignare... o luptă ce nu-mi aparține
[...] Citește tot
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între buzele tale se ascunde viața mea
porțile Paradisului s-au surpat odată cu nașterea ta
și tăcerile tale erau ofranda oferită cuvântului
asemeni dervisului rătăcitor, pornisem în căutarea adevărului
fără să știu că adevărul mă aștepta într-un sărut
dar nimeni nu înțelege când ajunge în viață dacă nu este pălmuit
și dacă nu-și urlă durerea. să se știe, să se audă
trăiam fără să știu, muream fără să vreau, Sisif rostogolindu-și viața
și viața te căuta, așa cum curbele de nivel dau ocolind muntele fără să se cunoască
și a fost vremea poveștilor, momente de vrajă întretăiată, sacadată
și buzele tale se umpleau de Duhul Sfânt, cuvântul le despărțea așa cum despărțea ziua de noapte
și lucrarea se-împlinea, zidită din lumină, lacrimi și sudoare.
și era noapte sau poate zi, dar timpul se purta ciudat
încercând să treacă de Poarta Sărutului
copilul se vrea legănat iar și iar, susurul poveștilor își jelește sleirea
unda lacului se tulbură privind asfințitul
[...] Citește tot
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre avalanșe și cuvinte, adresa este: