aviaţie şi moarte

Pe Dumnezeu iar îl lăsăm Singur

cumva coborât din avionul divin
cu mască de protecţie
şi soluţii de dezinfectare
la ceva distanţă de lume
ştergându-şi fruntea de broboane
suspect

Dumnezeu bate la fiecare uşă
nimeni nu-i răspunde de teamă
de picior străin

din biserică în biserică umblă
nimeni în întâmpinare

e linişte de moarte

chiar şi albinele şi-au încetat activitatea
viaţa nu ne va mai fi dulce

un vânt mai rebel

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura carte

Cu flori, hârtii şi fără intrigi
În lumea ta am apărut,
Tu te uitai doar înainte
Iar eu apusul l-am pierdut...
Cărţile vechi au numai praf,
Iubiri prea moarte şi stinghere,
Îl caut pe Dumnezeu sub raft
E vineri azi,
Mai vrei eclere?
În faţa mea am numai aripi
De ciori, furnici şi avioane.
Dar uite, numai eu visez
Tu te-ai ascuns printre baloane.
Cu aer cald eu te aştept
Să îmi arăţi drumul spre Marte
Şi dacă avem acelaşi gând,
Tu o să fii singura carte!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bobârnacul

Nimeni nu poate să-şi dea seama
Ce efect poate avea acest
Bobîrnac,
Nimeni nici măcar dumnezeu nu poate
Să-şi dea seama,
Care a renunţat de mult la forţele obscure,
El lucrînd cu forţele supranaturale
Şi cu puterile înzecite.

Să zicem că împing scama asta
Dîndu-i un bobîrnac la moacă.
Ea se prăbuşeşte şi se izbeşte de talpa de înger
Care tocmai trece prin aer
Îngerul răstoarnă un avion
Şi căderea lui trage cerul
Ca pe o prelată.

Ecoul se amplifică, se amplifică
Stelele încep să ţipe
Simţind cerul frigîndu-le de sub tălpi

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel mecanic

Monocromia dezolantă a unei dimineţi ploioase
Mângâie agonia tristă, dar gravă-a unui tren de marfă,
Ce-şi fluieră impertinenţa prin trei supape ofticoase
Şi urcă panta-n resemnarea bemolilor ce mor pe harfă
Într-o capelă funerară.
Cu miros de făclii de ceară
Şi vagi parfumuri de tămâie,
Eau de Cologne
Şi chiparoase.

Pe Valea Oltului
Sau poate pe Valea Prahovei...
Decorul
E-acelaşi peste tot când plouă.
Şi-aceleaşi agonii profane
Schiţează orice tren de marfă
Când vrea să calchieze zborul
Expreselor ce urcă panta cu graţii de aeroplane!...
Aceleaşi agonii banale
Şi-acelaşi trio de semnale

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Flacăra, I, nr. 52 (13 noiembrie 1912)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua...

... şi va veni o zi, când fiecare moldovean
când fiecare suflet dus peste hotare
va fi întâmpinat cu doina de alean
din versul meu, din pâinea mea cu sare

când ţara miliardului furat
va fi în rândul miliardelor de aur
când naţiunea scoasă la mezat
din curvă va redeveni tezaur

şi când mizerii alde plahotniuc
vor sta unde li-i locul - la-nchisoare
şi mort să vă-ntălnesc am să mă duc
să vă-ntâlnesc cu pâine şi cu sare

când saltimbanci de teapa lui dodon
vor sta unde li-i locul lor- în ţeapă
cu-acelaşi vers eu am să ies la avion
adăugând la pâine şi la sare ceapă

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (9 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porumbelul

Lângă mine zace un porumbel mort.
Era cândva purtătorul mesajelor mele
Către iubită. Iubita s-a evaporat,
A îngheţat, s-a transformat
Într-un stâlp de sare.
Dar ce vină are nevinovata pasăre?
În faţa mea străluceşte pustiul,
Marea Moartă se întinde lenevos,
Apele ei sunt dense,
Porumbelul a murit de mult.
Oare, de când?

Pe câmpul de luptă, negru de fum,
Cădeau soldaţii, unul câte unul,
Morţi paralele, departe
Cavalerii Apocalipsei trăgeau după ei
Tunurile din secolul trecut,
Noi, copiii, habar nu aveam, aşteptam
Avioanele să arunce cutii cu lapte condensat,
Ca daruri ale cerului. Un cap s-a rostogolit

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Mariasn Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detectiv particular

Între în şoaptă – ce vei fi?
Întreabă-mă – mă vei iubi?
Logic, bacteriologic,
Între mituri şi recife, hieroglife.
Putreda intelighenţia,
Ne spunea tovarişci Lenin,
Spânzurat muri Esenin,
Iepuraş, te-aleargă omul,
Omule, te-aleargă Domnul,
Cavaler peste avioane,
Detectiv filând doar doamne,
Cum să ies din gând
şi să-mi stau la rând
pe un colţ de piatră,
lângă vechea şatră?
Meştere Nichita,
Pana-aurita,
De la unu-n sus,
Poeţii s-au dus.
Călăream în zori

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumuri

Trenul mă duce la drum lung
Un avion zboară cu aripi ce se frâng
Mă duce hăt departe-n viitor
Aproape de ziua în care am să mor.

Şinele le lasă-n urmă acest tren
Dispar rapid ca un blestem
Şi mă preling în scaun dărâmat
De oboseală văzându-mă scăpat.

Râuri şi munţi părăsesc rapid
Trimise în trecut neiertător
Mă duc la geam şi îl deschid
Sorbind din aerul răcoritor.

Şi gara mă aşteaptă bucuroasă
Femei, bătrâni, bărbaţi şi o întinsă masă
La destinaţie ajung într-o clipită
Pe drum nu m-a împiedicat nicio ispită.

poezie de Ionuţ Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roată gigantică e viaţa

Roată gigantică e viaţa,
În două clipe se schimbă faşa.
Un râs sardonic, primul simptom,
Ai tetanos, stimate domn.
Toţi suntem oarecum tetanici,
ia-l pe Henri Rousseau Vameşul,
ce mai întrebi, ce pezevenghi,
moartea joacă oricând un renghi.
Ah, Doris Lessing, stranie femeie,
Luă ea şi Nobălul, de ce să nu-l ieie?
Până şi soţul flirta cu ea, ce Everest în mintea sa.
Astăzi eu zac în Kilimandjaro,
Vine avionul ori jaguarul?
Ernie ce e cu tine, de ce?
Ce dor ţi-a fost de Champs-Elisee.
Nici pe departe nu scriu poeme,
În patul de-alături frate-meu geme,
Nu pot s-ajut nici un muribund,
Atomii lui în mine pătrund.
Uite, aşa înţeleg nemurirea,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filă de poveste

viaţa începe când simţi că mori
e o filă de poveste western smulsă
din cartea făcută avion
pistolul încărcat primeşte atenţia cuvenită
stă când în teaca de la brâu
când în mâna ageră ca un vânt
insigna de şerif sclipeşte pe cămaşa soioasă
şi te trădează la ivirea soarelui
pălăria mare cât o pleoapă care se zbate
atârnă de-o sprânceană întreruptă
de o tăietură de tomahawk sioux
ai simţit că mori şi
că te naşti din nou în acelaşi cort comanche
scalpul a rămas la locul lui
din cauza cheliei tale
pintenii zornăiesc pe podeaua de lemn
ai fentat încă o moarte
dar învingi întotdeauna moartea
trăieşti rătăcitor în braţele
unei femei blonde cu ochii de culoarea preriei

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!