bere şi seară

Hai să dăm...

Hai să ne unim şi-n pace să m-aştepţi la Primărie,
Cu-n buchet din toate cele şi-un bilet din ce-o să fie.
Cu priviri împreunate-n vin de zor şi până-n seară,
Să ne crească printre da-uri pofta noastră literară.
Să ne prindem în tăcere frunzuliţe verzi pe deşte.
Să ne pupe toţi de-a valma unde-o fi şi, creştineşte,
Şi primarul ce, degrabă, ne va duce-n Mănăstirea
Unde tu şi eu, de-o sută, vom pecetlui unirea.
Să ne cânte gospodarii până-or adormi cocoşii
Horă mare să încingă moşulicele cu moşii.
Să ne plimbe-aghiotanţii rânduri, rânduri cu bărcuţa
Şi-n costume populare să ne-mbrace doamna Uţa.
Să pozăm în grup şi solo cu berbecul la proţap
Şi din berea cea de casă să ne-ntrecem ţap cu ţap.
Prin ceaunul cu fasole să-alergăm de-o afumătură,
Pân' ne-om pierde câte unul, stan-grămadă, cască-gură.
Hai să ne unim degrabă până zorii ni se-ngână
Să ne dăm cu puncte, puncte, hai să dăm până răsună
Integrarea noastră-n datini, cu dorinţa absolută!
Să trăim reîntregirea, măcar azi, la ani o... sută.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Centenar

Străbunicul avea nouăzeci şi nouă de ani,
Iar nouă ne era teamă că, aşa, ca o nefăcută,
Deşi era vioi ca-n zbor un stol de balabani,
Nu va avea norocul să atingă-o sută.
Nu mai mărşăluia, e drept, ca cetele de ferentari,
Dar nu prinsese niciun pic de mucigai:
Un adevărat patriarh, cu muşchi şi oase tari,
Era străbunicul, dintre bătrâni cel mai dihai.

Te-ai fi aşteptat să fie senil, fără putere,
Şi nicidecum plin de viaţă, verde, sănătos tun;
Dar nu, lui îi place la nebunie-un ţap de bere,
Iar vechile petreceri, năvalnice,-l bine dispun.
"Trecătoare asemeni unei gripe," spunea el
"E viaţa pe care-am trăit-o, parcă zburând,
Dar am de gând acum, încet, încet, încetinel,
Să aniversez o sută de-ani curând."

Vizitându-l eu într-o zi pe înserat,
Oh, ce schimbare mi-a fost dat să văd,

[...] Citeşte tot

poezie de Robert William Service, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile

"femeile sunt interesante
până în 20 şi peste 30
cam 5 înainte şi 5 după
ce puşti nu-şi doreşte, când nici nu ştie cu ce seamănă obiectu-ăla
o muiere de 30 de ani?

ce chelios la 35-40 nu vrea o fâşneaţă?
când ai grasă, vrei slabă, căci femeile sunt interesante
puţin sub siluetă şi puţin peste –
când ai avut o lascivă, parc-ai vrea, nu ştiu cum,
o ruşinoasă, s-o faci cu lumina stinsă..."

doru şi dinu (Dumnezeu să-l ierte)
la dinu, într-o noapte de chef generaţionist
în bucătărie, cu păhărelele de cuba libre: dom-le,
ce-i mai mişto pe lume decât să te ****?
Ce drog e mai tare, ce poem te zgâlţâie mai rău?

"femeile sunt de fapt la fel ca noi
sunt şi ele curioase ca şi noi

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu din Din Nimic. Poeme 1988-1992 (2010)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem ucis

astăzi am adunat de pe caldarâm al nu ştiu câtelea animal strivit sfârtecat însângerat aplatizat risipit sub roţile feroce care se grăbesc să ajungă mai devreme cu zece secunde la destinaţia lor anonimă insignifiantă şi blestemată
ochii lui adică ce mai rămăsese din ochi mă priveau acoperiţi de pâcla albă a morţii aşteptând să îl vindec să îl fac din nou întreg sprinten şi cald cum era înainte
am aşezat trupul adică ce mai rămăsese din trup în pământul la fel de rece ca şi el sub o tufă de lămâiţă unde am mai îngropat atâtea necuvântătoare lăsate în urmă pe şosele de asasinii lor
o pătură de frunze roşiatice îl va încălzi de acum iar mai apoi o plapumă de zăpadă albăstrie
la primăvară oasele mici vor înmuguri după care se vor deschide sub forma unor flori de culoarea fildeşului al căror parfum dumnezeiesc se va înălţa în serile de vară
deasupra străzii pe care a agonizat părăsit şi înfricoşat
deasupra ferestrei de unde călăul lui va privi asfinţitul bându-şi berea
deasupra parcurilor prin care fiinţe bipede se vor plimba agale decretând că viaţa e frumoasă şi trebuie trăită.

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul melcilor care merg la înmormântare

La înhumarea unei frunze
Au plecat doi melci prin toamne
Au cochiliile cernite
Şi panglici de doliu pe coarne.
Treceau cum trec melcii în doliu
Prin cea mai tomnatică seară
Dar când în sfârşit au ajuns
Se făcuse a primăvară
Frunzele care fuseră moarte
Înviaseră toate deja
Iar melcii ( erau doi mi se pare)
S-au pus ofuscaţi acana
Când soarele iată apare
Şi spune pe-un ton radios
Nu vă fie cu supărare
De ce nu vreţi să staţi jos
Luaţi şi o halbă de bere
Dacă aşa v-aţi decis
Şi luaţi de vă face plăcere
Şi-un autocar spre Paris.

[...] Citeşte tot

poezie de Jacques Prevert, traducere de Octavian Soviany
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parnas

Se ridică Parnasul în două picioare,
În două silabe cu aripioare,
Iar la popă fuse-un câine, câinele lătra de zor,
Un poem ce-mi vine-n minte, câinelui de autor.
Noi l-am ucis cu pietre, vai, ori l-a călcat poate-un tramvai,
O vină are fiecare, căci şi talentul e o floare,
Noi crima am ascuns-o grijulii, tu n-ai să vii, tu n-ai să vii,
Ah, câinele acela minunat, un Nobel poate-a meritat,
Legenda mai păstrează urma poetului tradus în Burma
şi-n alte ţări mai importante. Bem bere caldă cu croasante,
aceasta e povestea lui, a câinelui-poetului.
Un lup se ruga pentru iubire, mânca doar miei, uneori, în neştire,
O clipă eu l-am crezut, doar o clipă, apoi m-am trezit eram jertfă-n risipă,
Ce bine, prietene, că ai venit, altfel erai, nu erai, ai murit?
Plăcerea e a mea, l-am revăzut pe tatăl matale juca, cred, barbut,
Vin şi prieteni, colegi deştepţi, blegi, scuzaţi că nu v-am văzut mister Negi.
Spun bună seara, dar nu ştiu cui, leapădă-ţi masca amice Hai-hui,
Cum te mai simţi poate nu simţi, vorbele sunt ferăstrău cu mulţi dinţi,
Mult auzit-am de Dvs., dar cine sunteţi? Ieşiţi pe fereastră.
Bem doar un brandy, apoi vom pleca în insula celor bolnavi de gaga.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scurtă istorie despre un rege fără coroană

în acestă seară a avut loc un eveniment politic
de o importanţă absolut mondială
în curtea unei cârciumi jegoase
denumită, ironic, "Café Bar" –
(deoarece nu servesc deloc cafea) -
dintr-un cartier mărginaş al bătrânului meu oraş

acolo, un bătrânel înalt şi uscăţiv
s-a îmbătat crunt şi s-a încoronat
cu de la sine putere
rege unic
dar fără coroană
al acestei terase murdare –
lucru care, în mod evident
nu putea rămâne fără consecinţe
în desfăşurarea istorică ulterioară

în scurt timp, a urmat o lovitură violentă de stat
în urma căreia bătrânul rege fără coroană
a fost detronat

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Creţu
Adăugat de cretumadrian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărin Motanul

Era de râs prin sat, la Gura Văii
Iar noaptea nu prea mai putea să doarmă;
Era bătrân pe lângă toţi flăcăii
Ce se-adunau să bea (făceau şi larmă).

Era de-un leat cu ei doar... pe la minte
Şi, cot la cot sau bere după bere,
Turnau întruna bancuri, iar Axinte,
Patronul cârciumii, striga: "Muiere,

Mai vino cu un rând, că plânge masa!"
... Şi se distrau în noapţile de vară.
Doar că era Nebuna, Ofticoasa,
Pe care-o deranjau şi zi, şi seară,

Că nu putea dormi de gălăgie;
Zicea că nu putea ieşi la budă
De frica lor, că s-ar putea să fie
Ori violată, ori văzută nudă,

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne iubim, chera mu

să ne iubim, chera mu, să ne iubim tujur
că mâine vom fi pradă inundaţiilor, surpărilor de teren, beţiilor crâncene,
că mâine un ieri cu labe de păianjen de fân îţi va umbla în cârlionţii de flori ai coiffurii
zăpăcindu-te, ambetăndu-te...
să fim tandri, bâigui poligonul căţelu lipindu-şi irişii
de şoldurile voluptoase ale autobazei filaret
să fim tandri, singurătatea mea, ciripi indicatorul de sens giratoriu
să fim tandri, mai zise o muscă.
primăvara ne lingea ca un pechinez pe faţă, pe mâini
ne făcea să ne întrebăm ce gust om avea pe limba infinită a nopţii plină de autocare şi stele,
primăvara ne mângâia depăşind uneori limitele maternităţii sau prieteniei nevinovate
arătându-şi provocatori sânii reci sub jacka ei de turcoaz jerpelit
oh, mai rămâi, şopti lustra către o scamă de pe covor,
nu vrei să te urci la mine? bem ceva, ascultăm muzică, îţi arăt biblioteca...
nu vrei să rămâi în noaptea asta la mine?
să ne ţinem de mână, îi spuse un medic primar de la spitalul emilia irza
iepurelui de tablă din vitrina cu jucării.
să ne iubim, să ne amăm, să creştem şi să ne înmulţim
cântau tergarulile şi velurul, drilul şi chembrica pe gabroveni
le răspundeau până la răguşeală plutonierii şi norişorii

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mai târziu decât gândeşti!

Singur singurel, cu inima amară,
În larma veselă din cafenea,
Îmi sorb berea. În această seară
N-am scris un vers. Privesc peste tejghea.
Am de plătit nenorocita de chirie,
Iar cuvintele-mi bat oarbe în fereşti:
Oh, inspiră-mă, Muză, mă rog ţie –
Întotdeauna-i mai târziu decât gândeşti!

Hello! Iată-o frază fecundă, roditoare...
Bravo! Notează -îndată pe hârtie.
Strânge-o la piept cu inimă încrezătoare,
Poate va da naştere altor fraze, cine ştie,
Toate în acord cu armonia lirei tale.....
Ah! Când foamea te prinde-n ai ei cleşti,
Cuvintele-s de prisos, nu fac două parale:
Întotdeauna-i mai târziu decât gândeşti!

Iată-o gaşcă întregind decorul,
Studenţi voioşi bând bere lângă uşă,

[...] Citeşte tot

poezie de Robert W. Service, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!