Poezii despre biologie și timp, pagina 2
- implant
Implant
Nevrut, indus de receptor,
Înfipt străin de-asemănare
La fel cum dor este că doare,
Dar și mai am un singur dor.
E tot întreg sau o felie
Ce se lipește și reneagă
Așa cum pâine o face întreagă...
S-o rupă apoi cu dușmănie.
E lanț incipient, verigă
Exclusivistă în adresă,
O pază-n pierdere... și-o lesă,
Plantându-și spor cum o ferigă.
E apelativ de noutate
În mreje vechi, schimbând cutume
Futil, cum orice nou la lume...
Jumate de sinceritate.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Martie, în optar renăscut
Când Martie se face opt, e timp de gând spre eternitate
Din spira-n infinit întinsă din ochi de verticalitate
Ca o cătușă strânsă sexe într'un colaj de îngemănare
La fel de rond, brățări de suflet mai mult decât împreunare,
Ceva sacral ce leagă X cu Y din algebriene
În biologice făclii, scânteind ce-i mai nobil, gene
Ce acoperă lacrimi de extaz și mila plângerii împărțite
Când tot ar pare disperare și mângâieri sunt resuscite
Speranțe iar, să se întremeze, căci două flori's metamorfoză
Creând din nou o altă floare, peduncul de o nouă roză...
Și așa, el Martie culcat opt, e'o zală simbol de egal
Între aplecarea în genunchi și gestul pur neteatral
De dragoste nețărmurită în dar la mamă, fiică, soră,
Noră în buchet de izuri dulci, iubita, o femeie floră...
E odă, imn pentru matern, e'o incantație terestră
Ce numai Soare ar putea ști de când ne bântuie pedestră,
Căci doar așa vom fi eterni strălucitori în dăruire
Bărbații dârji, copii în fond, ce n-ar putea fără iubire...
Și în contextul fad monden, fără metafore, epitetic
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu din Clip'uri dinspre mine (7 martie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul
O genetică greșeală...
Nu prea e mare scofală!
Căci, de la un timp încoace,
Maimuța în pomi nu mai zace...
Ea a coborât din copac,
Pentru a face azi: "PAC! PAC!"
Și fiind coborât din pom,
Pe dată s-a denumit... OM.
Din maimuțe a evoluat,
Fiind foarte înzestrat,
Iar de ele s-a desprins,
Fiind cu munca deprins;
Munca și învățătura,
Ce i-au definit făptura.
Și-ntr-un timp relativ scurt,
A învățat foarte mult;
Astfel a apărut știința,
Ce i-a răscolit ființa.
Multe lucruri a-nvățat,
Ajungând civilizat.
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creato(a)r... EA
Răspundeți-mi la o-ntrebare;
Vă convoc, toți oamenii de știință,
Cu astrologi, profeți, oricare
Și cu imami, cu popi... credință...
... Lăsați deoparte diferende,
Stați toți la masa rațiunii,
Răspundeți doar eminamente;
Cine-s făuritorii lumii?...
... Ai Universului întreg;
Din nano-particule-n atomi
Spre ce ne place-n punct de-aisberg;
Autodefiniții... OM.
Tot ce există-i minus, plus,
Y sau X, duble catene;
Nimic nu poate fi indus...
Nu-s anticorpi, făr-antigene!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu vin din lumea lui Marinetti
eu vin din lumea lui marinetti,
aruncând totul la pământ,
la dracu dragoste, iubire
și toate câte-s în inimă,
această cârpă cu care
s-au șters toți pe mâini,
acum dansăm printre
mese și scaune ca saltimbancii,
ne dezbrăcăm hainele
și ne scălămbăiem în oglingă
ca niște maimuțe din junglele africane,
hai, veniți, intrați în joc,
doi pași înainte
și unul pe loc,
ce frumos ne stau la gât
lanțurile de aur
în acest azur lins pe ochi,
ținem steaua lumii pe umărul drept
și avem armuri de oțel pe piept.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- Pământ (vezi și Terra)
Ce-i Pământul...
O minge într-un univers în elan, cu cusături de țări
tocite de prea mult timp petrecut deja și cu sfârșit în mări
sau oceane profunde lăsate de degetele transpirate
ale giganților atleți ai jocului de polo cu miza;... a universului eternitate.
Un bulgăre de zăpadă din multimilenara nea,
cea a norilor ce se scurg în șuvoaie la văz de cuptor ce e stea,
cu termen cert necunoscut de existență până la topire
bănuită de evidență, dar necrezută din falsă iluzie de nemurire.
O stație de relansare spre ce nu știm și numim infinit,
limitați de taboo-uri neuronale, de percepte duse la nesfârșit
riscând o meritată pieire prin perpetuarea rușinii
nereușitei din lene, sau a irosirii încercării de depășire a vitezei luminii.
Un incident mineral din explozia de miliarde de terra electroni volți
ce a scos din nimic existența "bozon" ce aparține creatorului de biserici cu bolți
pe care-l repetăm, ca microbii, biologic în izbucniri detonante de iubire
repetând repetenți cu pretenții de a cunoaște cum se naște o fire.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sunt șerpi peste tot
Sunt șerpi peste tot.
Dați-mi un trup gol de femeie vulgară
Să-mi șterg lacrimile ușuratice,
Să-mi ascut cuțitele tocite de praful
Ce mi se scurge dintre buze,
Să lovesc viorile la care nu știu să cânt.
Dați-mi o carte cu pagini albe
Din care să citesc filosofie și poezie proastă
Noaptea, cu lumina stinsă,
Din care să-mi fac țigări cu gust transparent de iute,
Al căror fum să mă dezbrace de starea solidă
Și să-mi violeze când brutal
Când în fugă spre mângâiere simțul tactil,
Cotoarele degetelor ce-mi ies din palme
Și se îndreaptă fierbând
Să-mi smulgă centrul de greutate.
Căci doar așa biologia mi-ar accepta zborul.
Sunt șerpi peste tot.
[...] Citește tot
poezie de Natalia Primejdie (2008)
Adăugat de Natalia Primejdie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din dragostea condorului față de condorița lui
uneori mi se făcea rău din senin
ieri a fost ziua somnului cosmic
până și soarele a intrat în adormire
lumina se-mbrăcase în doliu
starea demonică a pământului era răsfrângerea
răspunsurilor mareșalilor cu gură și dinți nato
la întrebările condoriței rice
tu mă-ntrebai într-o doară
dacă nu sunt flamingo
perechea ta de o vară
flamingo
îți răspundeam evanghelic
nu
nu
pasărea flamingo
dădea un alt răspuns frumuseții
îmbrăcând lumina cu inima șerpașului
crescătorului de lame din anzi
creierul omului cumsecade s-a demonstrat științific
de ziua somnului pământului nu poate să adoarmă
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punch by punch
vezi tu
pentru mine
poporul român
MURISE
înainte de vreme
înainte de întrebarea ta
înainte de a se fi răspuns
albastru
la oarecare întrebări
despre regi și despre cei trei împărați
alături de un amiral
& un sfânt
refuzați de ferdinand
ceea ce ar trebui să conteze într-adevăr pentru tine
este moartea mea
pentru patriarhul constantinopolului
întâmplată la sfat ecumenic de unde desigur lipsea chomsky
molipsit molipsind lumea lui lumea noastră
dragul meu prieten
doctor în logică & și în chomsky
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre biologie și timp, adresa este: