Poezii despre brazi și păduri, pagina 2
Conștiință
Iau poziția bradului
sub o coroană oarecare.
Mă înscăunez singură
regina codrului.
Să-mi curgă clorofila prin vene
crestez cu-n ram năuc o rană,
explodez pentru albine
praful galben,
și bat țambaluri seara
cînd cad ghinde,
chemând
mistreți
cu
colți de aur
să-mi scrie strofe
mici
pe
trufe.
poezie de Maria Florea
Adăugat de vera
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somn
Noapte întreagă. Dănțuiesc stele în iarbă.
Se retrag în pădure și-n peșteri potecile,
gornicul nu mai vorbește.
Buhe sure s-așază ca urne pe brazi.
În întunericul fără de martori
se liniștesc păsări, sânge, țară
și aventuri în cari veșnic recazi.
Dăinuie un suflet în adieri,
fără azi,
fără ieri.
Cu zvonuri surde prin arbori
se ridică veacuri fierbinți.
În somn sângele meu ca un val
se trage din mine
înapoi în părinți.
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
în după amiezele rânduite
ea baga ata in ac cu ochii aia caprui
ca de veverita buna
el batea aceleasi cuie
in acelasi lemn de brad
asta pe ea o tulbura peste masura
lui ii dadea putere
pădurile sunt pline de nesiguranță
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă
Plouă-ncet din sfori latente
Și pe umeri mi se cern
Amintiri intermitente
Risipite în etern
Și de burniță măruntă
Plouă cu păduri de brad
Că s-a rupt ultima punte
De iubire, dinspre vad
De trei zile trec prin sită
Norii, ploi în sol jilav
Plouă ca dintr-o ursită
De Bacovia bolnav
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluier dus
pe gânduri în adăpostul
de bambus și cetină
deasupra moldovei ciupind
chitara îngân versuri știute
numai de mine scrise
în păduri de fagi îmbătrâniți
unde soarele se cațără
pe piatra pinului cât mai sus
la concurență cu șoimii
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O șoaptă de înger
Cutreieram Pădurea Verde
și mă simțeam ca-n Paradis,
pe brațe mă purta
aroma cetinii de vis,
dulci miresme într-o suflare,
ființa mi-o inundă!
O șoaptă de înger,
un vuiet fermecat,
în pași de vals,
înalt și suav
îmi mângâie pieptul
și-aprinde licăr sfânt,
se-ntinde lin spre coapse,
întregul vis,credință-cânt
plutesc!
Un zâmbet luminos
pătrunde printre ramuri,
mă-alintă,
respir pământ,
ascult în șoapte ,
[...] Citește tot
poezie de Amelia Magori
Adăugat de AMIKA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sistematizare
S-a furat un munte
era aici aseară
locul l-ați arat
și-ați pus secară
l-ați furat
cu păduri și ciobani
n-au mai rămas decât
trei bolovani
bandiți tâlhari borfași mișei
vă bateți joc de munții mei
sigur l-ați cărat în valea mută
să-l vindeți pe valută
la noapte
îl veți zidi înapoi
cu cetină mesteceni și oi
vulturi și zăpadă pe frunte
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceața
Ceața se lasă peste munți.
Peste pădurile cu brazi cărunți,
Peste florile de tei,
Se lasă și peste ochii mei, ai tăi.
Pământul pare mai rece, mai stingher
Soarele a dispărut de pe cer.
Luna s-a ascuns după nori
Și luceafărul nu mai luminează până în zori.
Dar să nu cădem, iubito, în disperare,
Căci iubirea care pe noi ne-a unit
Are o putere mare și va risipi
Ceața de pe pământ.
poezie de Vladimir Potlog (23 ianuarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi e zi întâi de mai
Azi e zi întâi de mai,
Azi e ziua de Armindeni:
Eu te cat, drăguța mea,
Eu te caut pretutindeni.
Eu te cer de la izvor,
De la codrul cel de brazi,
De la vântul ce lovi
Bălsămind al meu obraz.
Întreb munții cei înalți,
De la râuri eu te cer:
De-au văzut cumva ascuns
Al vieții-mi giuvaer.
Cu-al tău zâmbet răsfățat
Și cu dulcile cusururi,
Te-am iubit, copil drăguț,
Te-oi iubi de-acum și pururi.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arborele vieții tale (binecuvântare dată de Zâna Pădurii)
Ramuri verzi așa să-ți pună.
(zâna îi așează o coroniță pe cap)
Eu sunt a Pădurii Zână
ce-acum vine să-ți dorească
viața ta să înverzească.
S-o trăiești într-un mister
ce-o s-ajungă pân-la cer.
Și mereu să străjuiești
tot ce-n viața ta iubești.
Pe căldura cea mai mare
să-ți fie numai răcoare.
Ca stejarul să-nfrunzești
toată viața să iubești.
Sufletul mereu să-l scalzi
în pădurile de brazi.
Când ești la cules de mure
la răcoarea din pădure,
de-ți vei aminti de mine
eu voi fi mereu cu tine.
Dragostea tu străjuiește,
[...] Citește tot
poezie de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre brazi și păduri, adresa este: