păduri

A venit a venit primăvara

Fericit doar cine cântă
codrul iar mă ia la trântă
iar pădurea ce nevastă
mă-ntinde colea pe costă

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (20 mai 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândeşte!

Prin pădure

Merg
după cuvânt
ca prin pădure

fiecare pas este un copac

cu cât mai departe
cu atât mai multe cuvinte

poezie de Benedykt Koziel din Otoczyla mnie milosc (2009), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândeşte!

Se clatină salcâmii,
Se zguduie pădurea.
Se apără românii
Cu arma lor, securea.

catren de Dumitru Delcă (august 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândeşte!

Moartea codrului

Am adus topoare să tăiem pădurea
mut bătrânul codru, mut şi vântul sur
sună-a gol pământul, cad copacii, dur
nu se mai toceşte de tăiat securea.

Noi tăiasem codrul încă din amurg
dimineaţa, însă, sub arginţi de rouă
ne privim, tăiate, mâinile-amândouă
şi din munte aşchii dureros se scurg.

poezie de Corneliu Vasile din revista "România literară" (14 decembrie 1972)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândeşte!

Legea naturii

Ca şi copacul pădurii,
Din viaţă intrăm în moarte.
Respectăm legea naturii.
Fără asta, nu se poate.

poezie de Dumitru Delcă (9 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândeşte!

* * *

tu
umbli
iubito
prin
mine
ca
print-un
codru
plin
cu
jivine!

poezie de Girel Barbu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândeşte!

Prizoniera româncă

În turla-nsingurată
Sărmana fată sade,
Cu lacrime în glas,
Îşi cântă ţara, codrul,
Surorile de-acas,
Tot ce avea odată.

poezie de Iulia Hasdeu din Versuri, proză, corespondenţă, traducere de Victoria Ana Tăușan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândeşte!

Imensitatea punctului

În zadar freamată pădurea
vântul va trece iar

pasărea se înalţă

pe pământ
umbra ei se târăşte

că
nu va zbura mai repede
ca vântul
cel dus de vânt.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândeşte!

Peisaj

Şi lumea crede
că e pădure
această turmă de arbori
ieşiţi la păscut

cuşcă -
acest azil de lei

acest crâmpei de ziar -
veşnicie.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândeşte!

mie imi plac poeziile dar cand le citesc parca nu sunt despre padure

Mi-e gândul la sătucul...

Mi-e gândul la sătucul în codru aşezat,
La sihlele pădurii ce-n toamnă simt apusul,
La nopţile de veghe; văd focul tremurat,
Văd baba ghemuită, tot învârtindu-şi fusul.

Pe tine, întâlnită la orişice răscruci,
Călăuzindu-mi paşii cu tainică blândeţe,
Vreau să te văd, o, lună, cum albă mi te duci
Pe firul unei gârle ce prinde să îngheţe.

poezie de Jean Moreas din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Pillat
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândeşte!