Poezii despre bunătate și viață, pagina 2
Bunica
Bunico, m-ai învățat să înfrunt viața, să nu îmi fie teamă,
Iar astăzi îmi lipsești, de dor strâng în brațe o ramă.
Îmi e dor să adorm la pieptul tău, îmi e dor să te țin de mână,
Printre atâția oameni răi îmi e dor de o vorbă bună...
poezie de Alina-Georgiana Drosu (1 februarie 2019)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să râdem mai mult...
Încep să cred că nimeni nu e pentru tine
sunt pentru ei, iar viața e ca-n filme,
mai multă bunătate aș vrea ș-aș dori,
altfel auzi peste tot de multe nebunii.
Ar fi bine să ne comportăm mai frumos
și-atunci faci impresie bună de sus în jos,
să ne-alăturăm cu drag celor ce zâmbesc
și să râdem mai mult, e ceea ce-mi doresc.
poezie de Eugenia Calancea (18 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apusul macilor
Azi macii mei răniți de ploi
Simțind aproape asfințitul,
Îngenunchiați, străini și goi,
Așteaptă resemnați sfârșitul.
Însângerați, fără speranță,
Și aplecați de crudul vânt,
Par răstigniți, încă în viață
Și-n rugăciune la pământ.
Ei știu c-au înflorit c-un rost,
Să fie jertfă frumuseții
Dar viața lor prea scurt-a fost
La fel ca roua dimineții.
Ne-asemănăm cumva cu ei,
Răniți de vorbe și de fapte,
Loviți în suflet de lachei
Furiș, prin ușile din spate.
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (8 iunie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Respir numele tău
Ce palidă simțire sticlește-n ochii tăi!
Adie primăvara în zâmbetul tău trist...
Răsare dimineața... Eu încă mai exist?
Respir numele tău pe-obrajii mei.
Atâtea anotimpuri ne amăgesc viața!
Îmi rătăcesc timpanul în noapte pe alei,
Atâta bunătate iți luminează ceața,
Respir numele tău pe-obrajii mei.
Iți dau visele mele, să știu că tu ești bine,
Așa sunt fericită în triștii anii grei
Trăiește-mi fericirea, în pieptul tău o ține!
Respir numele tău pe-obrajii mei.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulce și frumoasă afrodită
Ești frumoasă când râzi din inimă,
dar și când lacrimi îți curg pe obraz.
Ești frumoasă când ai încredere
că mâine poți trece peste necaz.
Ești frumoasă când păstrezi în suflet,
gândul care pe om îl înalță.
Ești frumoasă când mergi mai departe,
animată de-o nouă speranță.
Ești frumoasă când știi să mă alinți,
dar și când mă iubești cum te iubesc.
Ești frumoasă că ai bunătatea,
de a-i ierta pe cei care-ți greșesc.
Ești frumoasă pentru că simți
și speri, într-o viață fericită.
Tu ești visul meu dintotdeauna,
dulce și frumoasă afrodită.
Ești ființa care iubește fără motiv,
fără încercări și fără așteptări.
Ești ființa care-am vrut s-o întâlnesc,
pribeag fiind, pe-ale vieții cărări.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-avem timp
N-avem timp să ne gândim la viață
Când alergăm după iluzii mereu.
N-avem timp să facem o faptă bună,
Dar avem timp să ne gândim la ceva rău.
N-avem timp să ocrotim natura,
Dar avem timp să scuipăm în ea.
N-avem timp să ne rugăm la Domnul,
Dar avem timp să hulim pe cineva.
N-avem timp să iubim persoana de lângă noi,
Dar avem tot timpul din lume să începem un război.
N-avem timp să fim mulțumiți de viață așa cum e ea
Dar avem mult timp să ne plângem că viața e grea.
Hai să ne oprim din goana noastră după iluzii.
Și pentru o clipă să ne întrebăm
[...] Citește tot
poezie de Vladimir Potlog (19 iulie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiește în realitate
Omul născut într-o vreme
cu greul vieții în spate,
De-întuneric nu se teme.
Greul, cu binele-împarte.
Crede în lumina soarelui
când cerul e înnegurat.
Și-n bunătatea aproapelui,
chiar dacă el la înșelat.
Crede în loialitate
chiar dacă a fost trădat.
Trăiește-n realitate,
de trecut s-a lepădat.
Omul ca un mugur
tinde spre-înflorire.
Chiar dacă e singur
crede în iubire.
Dar cel mai mult el crede
în bunul Dumnezeu.
Chiar dacă nu-l vede
simte ajutorul său.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pluviodenudarea și torenții
Sufletului nu i-am luat umbrelă.
N-are cizme, pelerină, fâș;
Nu foșnește, mi-am zis, nu intră la apă.
Nu face reumatism, nu are oase
Care să-l doară, că e duh,
De.
Nu m-am gândit că, măcar când plouă,
N-ar mai vedea cerul, de umbrelă,
Și n-ar mai fi tentat să iasă.
Că, vedeți dumneavoastră,
Dacă plouă la ieșirea sufletului,
Cic-ar fi semn,
Din bătrâni,
Că mortul n-a trăit degeaba,
Nu în zadar și-a primenit sufletul
Cu fapte bune, pentru viața de apoi...
Văzând ce e viața,
Urmașii mortului,
Făgăduind să-i urmeze exemplul,
Se pregătesc și ei
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Aproape alb (7 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-mi doresc de Anul Nou
Ce-mi doresc de Anul Nou?
Să am mai multă credință,
Să citesc Cuvântul sfânt,
Ce-ndeamnă la pocăință.
Ce-mi doresc? O, Doamne mare,
Să îmi dai înțelepciune,
Calea îngustă să urmez,
Să fac numai fapte bune.
Ce-mi doresc de Anul Nou?
Să fiu lumină și sare,
Arătând celor din jur,
Că am un Dumnezeu mare.
Ce-mi doresc? Doresc fierbinte,
Părtășie-n Duhul Sfânt,
Cu Isus, Mântuitorul,
Ce mă ține pe pământ.
[...] Citește tot
poezie de Ica Drăgoi (1 ianuarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfaturile mamei
Iubește ca să fii iubit!
Fă fapte bune negreșit!
Tu nu minți, tu nu fura!
Să o respecți pe mama ta!
Să-ți duci credința-n Dumnezeu,
Oriunde-ai fi, tu, pruncul meu!
Tu mulțumește-i lui Iisus
Și pentru Lumea cea de Sus!
Fă fapte mari, fi blând și bun,
Om rătăcit pe-al vieții drum.
Roagă-te-n taină, la icoană,
Cum face tatăl și-a ta mamă!
Tu să-ți iubești aproapele,
Să îl privești cu dragoste!
Iisus e poarta către cer,
Iubește-l dară și pe El!
poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiță din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre bunătate și viață, adresa este: