Poezii despre compasiune
51 de poezii despre compasiune.
Compasiune pentru țărani
Prășind meiul în arșița amiezii,
Stropii de sudoare umezesc pământul.
Privește mâncarea din farfuria ta,
Știi că pentru fiecare bob cineva a trudit din greu?
poezie de Li Shen, 772 846, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Milă și compasiune
Mila vine din frică, compasiunea este iubire.
Mila se naște din urmarea perceptelor, compasiunea se naște din propria ființă.
Mila este judecată și aroganță, compasiunea înțelegere.
Mila poate fi practicată și calculată, compasiunea este spontană.
Mila vânează rezultate, compasiunea este rezultatul.
Mila întreține suferința, compasiunea o vindecă.
Mila este boala, compasiunea leacul.
poezie de Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Caz
Când într-o zi, făcându-și meseria,
Din neatenție-și taie-un deget,
Călăul scoase mai întâi un răget,
Apoi boci de-i transpiră chelia.
Dar condamnatul nici n-a tresărit
Și-atunci călăul remarcă - se spune -
Că omenirea s-a sălbăticit,
De nu mai știe ce-i... compasiune!
folclor turcesc, traducere de Valeria Rodin
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul bun și omul rău
Omul bun e bun cu toate, și cu bunii, și cu răii,
Și cu cei cu mintea-ntreagă, dar e și cu nătărăii,
Și cu plantele și toate ce le spunem animale,
Orișiunde le-ntâlnește el în calea dumisale.
Omul rău e rău cu răii, însă este și cu bunii,
Și nu știe ce-i fiorul datorat compasiunii;
Ține foc întotdeauna sub cazanul răutății
Și împinge răutatea-n culmea inumanității.
poezie de George Budoi din Bunătatea și răutatea (12 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Compasiune
În ultima vreme sunt penibilă
am transformat compasiunea
în milă
și am suferit leziuni
la nivel celular
letale pentru unele țesuturi mai
vulnerabile
noroc că n-am nevoie de ele
funcționez și așa
incompletă.
Dacă am puterea de regenerare?
Habar nu am
vouă nu vă pasă
mie nici atât
dar am așa o milă
pentru semenii mei
că o să încep să urmăresc
seminariile sectanților
și ședințele de terapie în grup
așa sigur mă vindec de milă
[...] Citește tot
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Anne Rutledge
Din mine, neînsemnata și necunoscuta, se revarsă
Vibrațiile acestei muzici fără de moarte:
"Cu răutate către nimeni, cu compasiune pentru toți."
Din mine, iertarea a milioane către alte milioane,
Justiția și adevărul strălucind
Pe fața binefăcătoare a unei națiuni.
Eu, cea care zace sub aceste buruieni, sunt Anne Rutledge
Iubită în viață de Abraham Lincoln,
Logodită cu el, nu prin căsătorie,
Ci prin despărțire.
Înflorește pururi, o, Republică,
Din pulberea inimii mele.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!




Elefantul rătăcitor
Orice obiceiuri va fi avut omenirea
Ele s-au transformat în compasiune.
Nimic cu formă și dimensiuni
Nu poate rămâne nemișcat când pasiunile se mișcă.
Începeți-vă din nou viețile.
Fiecăruia îi sunt iertate toate păcatele, oricare vor fi fost acestea.
poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ticăloasă Vanitate
Ticăloasă Vanitate,
Ce-mpingi omul la păcate,
Tu-nchizi ochii Judecății,
Pe cei ai Lucidității;
Tu-nchizi ochii Rațiunii,
Pe cei ai Compasiunii,
Cuviinței, Cumpătării,
Ai Iubirii și-ai Iertării.
Ticăloasă Vanitate,
Ce dușman tu faci din frate,
Tu-nchizi ochii Bunătății
Și-i deschizi pe-ai Răutății.
pamflet de George Budoi din Vanitatea și Modestia în aforisme, epigrame, pamflete și satire (1 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă
Folosiți-ne scheletele, răspândite absurd pe toată suprafața pământului
Scrieți pe nisipul plajelor: tinerețe.
Apoi cărați pe tatăl vostru cel senil în spate
Zile fără sfârșit
Direcție pierdută
Spaime animalice constituie materia primă-a poeziilor noastre
Oare a cui voce poate-atinge miezul de noapte al acestei toamne
Un neîntrerupt dezacord
Ascundeți-ne scheletele întinse absurd pe toată suprafața pămăntului
Vine toamna.
Nici o umbră de compasiune sau de duioșie: toamna-i deja aici.
poezie de Hai Zi (1987), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Intim
Ca un burete,
sunt ca un burete care absoarbe tristețea,
și e suficientă în lume, și departe și aproape
de aste nu zâmbesc.
Fugim de tristețe și de oameni triști.
Fugim fiindcă sunt la fel ca noi, iar noi...
noi căutam noutatea, ceva diferit
față de chipul nostru obosit în oglindă.
Ascunde-ți tristețea dacă vrei sa fii iubit,
ascunde-ți compasiunea, sentimentele,
nu se mai poartă...
se poarta fierul, fierul turnat direct pe celule vii
ca sa distrugă orice urmă,
până devii tipar.
poezie de Cezara Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre compasiune, adresa este:
