compasiune

Milă şi compasiune

Mila vine din frică, compasiunea este iubire.
Mila se naşte din urmarea perceptelor, compasiunea se naşte din propria fiinţă.
Mila este judecată şi aroganţă, compasiunea înţelegere.
Mila poate fi practicată şi calculată, compasiunea este spontană.
Mila vânează rezultate, compasiunea este rezultatul.
Mila întreţine suferinţa, compasiunea o vindecă.
Mila este boala, compasiunea leacul.

poezie de Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caz

Când într-o zi, făcându-şi meseria,
Din neatenţie-şi taie-un deget,
Călăul scoase mai întâi un răget,
Apoi boci de-i transpiră chelia.
Dar condamnatul nici n-a tresărit
Şi-atunci călăul remarcă - se spune -
Că omenirea s-a sălbăticit,
De nu mai ştie ce-i... compasiune!

folclor turcesc, traducere de Valeria Rodin
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Compasiune

În ultima vreme sunt penibilă
am transformat compasiunea
în milă
şi am suferit leziuni
la nivel celular
letale pentru unele ţesuturi mai
vulnerabile
noroc că n-am nevoie de ele
funcţionez şi aşa
incompletă.
Dacă am puterea de regenerare?
Habar nu am
vouă nu vă pasă
mie nici atât
dar am aşa o milă
pentru semenii mei
că o să încep să urmăresc
seminariile sectanţilor
şi şedinţele de terapie în grup
aşa sigur mă vindec de milă

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul bun şi omul rău

Omul bun e bun cu toate, şi cu bunii, şi cu răii,
Şi cu cei cu mintea-ntreagă, dar e şi cu nătărăii,
Şi cu plantele şi toate ce le spunem animale,
Orişiunde le-ntâlneşte el în calea dumisale.

Omul rău e rău cu răii, însă este şi cu bunii,
Şi nu ştie ce-i fiorul datorat compasiunii;
Ţine foc întotdeauna sub cazanul răutăţii
Şi împinge răutatea-n culmea inumanităţii.

poezie de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (12 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elefantul rătăcitor

Orice obiceiuri va fi avut omenirea
Ele s-au transformat în compasiune.
Nimic cu formă şi dimensiuni
Nu poate rămâne nemişcat când pasiunile se mişcă.

Începeţi-vă din nou vieţile.
Fiecăruia îi sunt iertate toate păcatele, oricare vor fi fost acestea.

poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ticăloasă Vanitate

Ticăloasă Vanitate,
Ce-mpingi omul la păcate,
Tu-nchizi ochii Judecăţii,
Pe cei ai Lucidităţii;

Tu-nchizi ochii Raţiunii,
Pe cei ai Compasiunii,
Cuviinţei, Cumpătării,
Ai Iubirii şi-ai Iertării.

Ticăloasă Vanitate,
Ce duşman tu faci din frate,
Tu-nchizi ochii Bunătăţii
Şi-i deschizi pe-ai Răutăţii.

pamflet de George Budoi din Vanitatea şi Modestia în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (1 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anne Rutledge

Din mine, neînsemnata şi necunoscuta, se revarsă
Vibraţiile acestei muzici fără de moarte:
"Cu răutate către nimeni, cu compasiune pentru toţi."
Din mine, iertarea a milioane către alte milioane,
Justiţia şi adevărul strălucind
Pe faţa binefăcătoare a unei naţiuni.
Eu, cea care zace sub aceste buruieni, sunt Anne Rutledge
Iubită în viaţă de Abraham Lincoln,
Logodită cu el, nu prin căsătorie,
Ci prin despărţire.
Înfloreşte pururi, o, Republică,
Din pulberea inimii mele.

epitaf de Edgar Lee Masters din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

Folosiţi-ne scheletele, răspândite absurd pe toată suprafaţa pământului
Scrieţi pe nisipul plajelor: tinereţe.
Apoi căraţi pe tatăl vostru cel senil în spate
Zile fără sfârşit
Direcţie pierdută
Spaime animalice constituie materia primă-a poeziilor noastre

Oare a cui voce poate-atinge miezul de noapte al acestei toamne
Un neîntrerupt dezacord
Ascundeţi-ne scheletele întinse absurd pe toată suprafaţa pămăntului –
Vine toamna.
Nici o umbră de compasiune sau de duioşie: toamna-i deja aici.

poezie de Hai Zi (1987), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intim

Ca un burete,
sunt ca un burete care absoarbe tristeţea,
şi e suficientă în lume, şi departe şi aproape
de aste nu zâmbesc.
Fugim de tristeţe şi de oameni trişti.
Fugim fiindcă sunt la fel ca noi, iar noi...
noi căutam noutatea, ceva diferit
faţă de chipul nostru obosit în oglindă.
Ascunde-ţi tristeţea dacă vrei sa fii iubit,
ascunde-ţi compasiunea, sentimentele,
nu se mai poartă...
se poarta fierul, fierul turnat direct pe celule vii
ca sa distrugă orice urmă,
până devii tipar.

poezie de Cezara Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi fie ruşine!

Să-ţi fie ruşine!
Să-ţi fie ruşine că ajungi să cerşeşti atenţie!
Să-ţi fie ruşine că nu ai demnitate să te ridici şi să pleci când nu mai eşti respectat!
Să-ţi fie ruşine că faci rabat la calitate, doar de dragul de a avea oameni în juru-ţi!
Să-ţi fie ruşine că oferi totul, primeşti nimic şi continui să oferi! Nu eşti bun, eşti prost.
Să-ţi fie ruşine că te frustrezi pentru oameni care nu merită!
Să-ţi fie ruşine că aştepţi ceva ce niciodată nu va veni!
Să-ţi fie ruşine că respecţi inutil! Nu eşti bine crescut, eşti prost.
Să-ţi fie ruşine că ai incredere în vorbe şi nu ceri dovezi!
Să-ţi fie ruşine că suferi! Nu meriţi compasiune, eşti prost.
Să-ţi fie ruşine pentru că taci în loc să vorbeşti. Nu câştigi nimic, eşti prost.
Să-mi fie ruşine!

poezie de Răzvan Danc (12 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Danc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aţi depus acest dar la picioarele mele care sunt la doi paşi de dumneavoastră, probabil, ar trebui să am [...] | Citeşte tot comentariul