Poezii despre câini și viață, pagina 2
Nimic n-am spus
Nimic n-am spus. Și-atâta gingășie
Și-atâta frumusețe să se piardă?
Cât nu-i târziu, cât viața-o să mai ardă,
Despre iubire poate tot voi scrie.
Nu cățelușe hămăind în zgardă,
Iubirea noastra fu, nici n-o să fie,
Ci pajura măiastră ce invie
Mereu, ca lăstărișul de subt bardă.
Știi tot. Tot ce-i al meu, e-al tău, iubite,
Știi viața mea, știu gândurile tale,
Cu zbor înalt, prin vreme dobândite.
O, meargă anii, meargă ei devale...
Când toate păreau spuse și trăite,
O melodie nouă-și taie cale.
poezie celebră de Maria Banuș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de mândru ea mergea
Atât de mândru ea mergea
și-atât de galeș, singuratic.
Vedere mult prea mult avea
albastru ochi al meu apatic.
Atât de tandru mirosea
când nara mea de bot de câine
mult lungă o adulmeca
și azi și mâine.
Atâta viață amărâtă
stătea în ea mai râsă-plânsă
atâta lapte de cucută
aș fi băut de doruri însă
ea s-a fost dus, ea s-a fost dus
doar de la mine
și doar o vorbă nu i-am spus
în veșnicie.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orfanul
Acum... nu am nimic!
Nici bunică, nici bunic...
Și părinții mi-au plecat.
Am rămas singur în sat.
Totuși, mi-a rămas un câine,
Și trăim de azi pe mâine.
Dintr-o pâine, amândoi,
Ce simțim? o știm doar noi.
poezie de Nicanor Casandruc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cineva
Vino la căpătâiul bolnavului, soare,
Mângâie-i obrazul
Cu raza ta de rădăcină a vieții.
Cerule, bântuit de atâta energie cosmică
De la mii și mii de sori și stele,
Energie atât de miraculoasă,
Ți-am cerut o fărâmă,
Te-am implorat în genunchi,
Dacă nu mi-ai dat
Păstreaz-o pentru tine
Și să ți-o bagi în ochi.
Strângeți-vă în jurul meu, prieteni,
Vino, Doamne, și Tu și plânge-mi de milă.
O să-mi facă bine hohotul vostru,
Aduce a viață.
Cineva taie cu o foarfecă
Drumurile mele,
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din Puntea
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
E ger cumplit
E ger cumplit, e vreme rea.
De trei zile viscolește.
Avem în țară iarnă grea,
Nu e semn că se oprește.
Viața la țară e aspră.
Îndură multe săteanul.
Zăpada-i până-n fereastră,
Peste sat e uraganul.
Copacii ramuri apleacă.
Nicio pasăre nu zboară.
Pe stradă nu-i om să treacă.
Vântul zăpada-învâltoară.
Dorm în grajduri animale,
Câinii s-au ascuns în șură,
A-înghețat râul în vale,
Sunt troiene-n bătătură.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (18 ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câinele
eu m-aș uita o veșnicie la focul care arde-n vatră
o altă veșnicie cred că, la apa râului de munte
a treia veșnicie însă, m-aș vrea un curcubeu drept punte
s-o treci ușor venind spre altul, crezând că totuși e din piatră
eu m-aș uita o veșnicie la stelele ce ard în ceruri
o altă veșnicie cred că, eu m-aș uita la bezna beznei
a treia veșnicie însă m-aș vrea mai jos de umbra gleznei
când tu vei trece înspre dânsul prin arșițe și triste geruri
eu m-aș uita o veșnicie la vetre stinse și la ape
ce duc în cozi de lungi comete viață lumilor de piatră
a doua veșnicie însă mă vreau un câine care lătra
când tu te vei opri din drumuri și eu te voi simți aproape...
poezie de Iurie Osoianu (21 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața mea e o cățea credincioasă
"Opește-te"
mi se strigă în toate limbile pământului,
dar eu nu mă opresc nici o clipă
am acasă un poem care plânge
și mă așteaptă
"dar tu nu mai ai casă
dar tu nimic nu mai ai
numai numele ți-a mai rămas"
îmi ascund numele
sub cămașa mea zdrențuită
și alerg mai departe
și după mine
viața ca o cățea credincioasă.
poezie de Rodian Drăgoi
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Anarhia în stare pură
Prietenul îmi vorbește de libertate,
Egalitate, fraternitate, dar ține în cușcă
Puii de tigru, șapte, o anarhie pură domnește
În mințile noastre, știm ce este un cățel,
Nu știm ce este un om, mângâiem cățelul,
Eu îi iubesc, vă asigur, inspir cu nesaț viața,
Păstrez câteva viniete de melancolie,
Mă sufoc uneori din lipsă de ceva adevărat,
Pur, cum ar fi anarhia din capul nostru,
Dar care nu se trădează nicicum.
Ne lipsește, vorba lui Allen,
Magical Blend. Ca și instalatorul, duminica,
Poate și Dumnezeu
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stai trează în întuneric și în sunetele tale
viața de după scutul conștienței.
bei deșertul și e un gust nou.
acum ridică-te din nisip și umblă pe ape
cu tălpile alea verzi și degetele albastre.
algele mănâncă din tine timpul
ce ți s-a dat pentru a scrie.
peștii ciugulesc granule din ochii
ce văd un cosmos gravid
cum te va naște dincolo.
mărturisitorul câine se ghemuiește
în cerc deasupra oaselor tale.
măduvă plină de cuvinte, somnul
se îndepărtează de mal.
stai trează
[...] Citește tot
poezie de Angela Furtună din Pelerinul din Aqualung (27 septembrie 2008)
Adăugat de Angela Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!
Însuflețește lucrurie simple ("Sfaturi străvechi pentru părinți moderni")
Nu cere copiilor tăi
să lupte pentru o viață extraordinară.
Asemenea luptă ar putea să pară admirabilă,
dar nu e decât drumul smintelii.
Mai degrabă ajută-i să descopere minunea
și plinătatea unei vieți obișnuite.
Deprinde-i să se bucure de gustul
roșiilor, al merelor și al perelor.
Arată-le cum se plânge
când moare un om sau un cățel.
Ajută-i să simtă infinita plăcere
de a atinge o altă mână.
Și, pentru ei, însuflețește lucrurile simple.
Lucrurile extraordinare au singure grijă de ele.
poezie de William Martin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre câini și viață, adresa este: