Poezii despre cămile și moarte, pagina 2
Adevăr aflat de la un văr
Literă mare, mică, în picioare se ridică,
Sfintele sclipituri, Rolls Boys, bibilici
De patru inci, Vasâle e sus,
Cum ajunse în autobus? Minune.
Am un top, AȘTEPT potop,
Legea cu mitul total infinitul,
Râde Iov de oală spartă,
Cine se naște paște, cine moare stă-n soare,
Privea o icoană, mânca o banană, nu-i bai,
Cine mănâncă, mâine-o să plângă,
Ua farfuria, adu-mi tichia,
Oublier. c'est mourir en peu,
La granița vidului te așteaptă un mic Louis,
Cum mai țipă victima cu gâtul frânt?
Nimic nu apare la timp, dar tâmpul le știe pe toate.
Înțeleptul rămâne netulburat ca un schelet.
Un filosof când se plimbă într-o pădure va întâlni sigur un urs.
Nu ignorați ignoranța, ea este bine înarmată.
Foc, gaz, gol, pământ rotocol.
Am coborât șapte etaje, am ajuns în iadul cu vraje.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Merem weiter. În camera mortului a intrat o femeie
Merem weiter. În camera mortului a intrat o femeie,
A ieșit mortul, cine era el? Sincer, nu știm.
În Forumul Fricii a pătruns un intrus.
A trecut de zidul din solzi de argint.
Suntrem dicolo, suntem dincoace?
Somnul știe. Zeul somn.
O cămilă avea trei cocoașe.
Un vizitator curios a împuns cocoașa cea galbenă.
Era un cuib de viespi, din gaură au ieșit mii de insecte
Vibrând ca violoncelele. Întâmplarea a avut loc în comuna Uluiești.
Primarul fu mușcat de nas și trmis la tratament.
În locul său veni Sisoe Uluitu, fost major compromis cu o maioreasă.
La chioșcul cu ziare nu se mai găsea nicio publicație,
Publicul acaparase știrea, era nevoie de judoka, mais ou sont le judocas?
Senatul din Canare a stabilit noi condiții.
Cine a debutat o dată, mai poate debuta doar de trei ori.
Atacurile antibacteriene trebuie să înceteze.
Prim-ministru a fost ales un virus cu studii.
Clima era în pericol. S-a propus descompunerea apei
În trei azot, neon și zirconiu. Cineva s-a opus.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Monstrul comic
Este greu să fii și monstru și comic.
Doctorul Pemfigus avea darul să-i facă pe muribunzi să râdă.
Întâi - avea vocea de castron lovit cu o lingură.
Picioarele erau de circa trei ori mai lui ngi decât restul corpului.
Fiecare cuvânt rostit avea multiple înțelesuri.
Frunză însemna și pungă și strungă.
Viața însemna și moarte și călătorie.
Glumă - ciumă - pumă-gumă
cămilă - silă-milă-grilă
Datorită acestui joc, circa o jumătate din omenire fu salvată.
Printr-o ciudățenie, numărul conflictelor sângeroase a crescut uluitor.
Monstrul comic se întristă foarte și chiar începu să plângă.
Tristețea influențează starea electrică a atmosferei,
au început furtuni, ploi, uragane, planeta s-a pustiit.
A rămas în viață Monstrul comic, dar nu se știe ce glume a mai făcut.
Era singur. După un timp a apărut un tip - Bifidus.
Acesta ținea un jurnal, dar un incendiu a distrus acest valoros document.
Au rămas jumătăți de frază. O mierlă fluiera ca...
Un cerc se strânge... Voi deveni o riglă de...
Voiam să fiu o jimblă... Numai poeții pot...
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătoria Magilor
'Am avut parte de ger când am ajuns,
Era cea mai neprielnică perioadă a anului
Pentru o călătorie și, mai ales, o călătorie atât de lungă:
Drumurile erau desfundate și vremea aspră,
Chiar în toiul iernii.'
Iar cămilele pline de răni, cu picioarele inflamate,
Recalcitrante, zăceau în zăpada apoasă.
Au fost momente când ne era dor
De palatele noastre de pe colinele însorite, de terase
Și de fetele cu piele catifelată care ne-îmbiau cu șerbet.
Apoi, conducătorii de cămile înjurând și bombănind,
Trăgând de timp și poftind lichior și femei,
Și focurile stingându-se în noapte, și lipsa adăposturilor,
Și metropolele ostile, și orășelele neprietenoase,
Și satele murdare, și prețurile mari:
Am avut parte de-o călătorie grea.
Până la urmă, am ales să umblăm noaptea,
Dormind pe apucate,
În timp ce niște voci fredonau în urechile noastre
Că ceea ce facem e o nebunie.
[...] Citește tot
poezie de T.S. Eliot, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe drumul de costișe ce vine din Stanbul...
Pe drumul de costișe ce vine din Stanbul
Pășește-un om, e Ponta, eternul nesătul
Bodogănind întruna, ca la guvern, gogoși
Și alte baliverne, purta niște galoși
"Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă...
Aș vrea să zbor, meniscul, al dracu de mă lasă!"
Și bietul om, slab, palid, având pempărsul plin
Din pricina Codruței, un autentic chin
Pășea trăgând piciorul încet, dar pe-a lui mutră
De Mickey Mouse, însă, îndeajuns de cutră
În ochișorii negri ascunși sub ochelari
Treceau lucioase umbre de șove și șmenari
Rotula-i era spartă, vrăjeală de doi bani
Dar n-a avut încotro, mergând la otomani
Calică-i era soarta, lăsase la butoane
Pe Oprea, generalul de găști aliotmane
Românul, vorba vine, cu sânge albanez,
Sau dracul să-l mai știe, c-aduce a chinez,
Odată vede-n față direct spre el venind
Un grup de odalisce din cururi dârdâind
[...] Citește tot
parodie de Mihail Soare, după Vasile Alecsandri (1 iulie 2015)
Adăugat de Adriana Gerea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Examen susținut pe ape de zborul întins pe spate al delfinului alb
o vreme
la apusul soarelui gândul morții mă părăsise
din ce în ce mai greu îmi era să dau din coate
pentru a le învinge pe sibilinicele sirene
adevăratele pierderi ale sinelui imund dinadins trimise mie
pe fantomatice valuri sfidând saharienele în marș forțat pe picioroange
ocrotind cămila adevărului
haina de foc a lui ioan botezătorul din păr de cămilă
păzind intrarea omului sărac după Iisus
zis-A Iisus fariseilor & cărturarilor
vai vouă zis-A iarăși
văzându-l și auzindu-l pe chefa la cântatul cocoșului
așezat pe piatra din capul unghiului
demult plecasem din lumea aceasta
înotând pe spate victorios ștrengar aproape copilandru
delfinul alb
se apropie de mine & mă conduse târându-mă
făcându-mi imperatorul semn din ortega y gasset
însemnat pe un bilet de examen
dăruit de mine mai departe în adâncuri
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărturari și farisei
Cărturari și farisei
stau pe scaunul lui Moise.
Ascultați-i, voi iudei,
dar nu faceți ce fac ei.
Căci sunt oameni după veac,
una zic și alta fac.
Căci ei leagă sarcini grele
cum se leagă un samar,
dar ei nu se-ating de ele
nici cu degetul măcar.
Căci ei strâng argint în pungi,
dar își leagă peste coate
filacterii cât mai late
peste ciucuri cât mai lungi.
În biserici și la mese
își aleg un loc în față
și le place când le iese
în răspântii și în piață
gloata lumii cea lipsită
de-a învățăturii zestre,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarcerea
Un cer fierbinte, fără de culoare,
îmbrățișa pustiul ars de soare.
Cu chip aprins, cu haine zdrențuite,
prin spinii frânți de vânt și de copite,
prin nori de praf, prin mirosul de cloacă,
goneau porcarii slujba să și-o facă.
Dar dintre toți, mai copleșit de chin
era un tânăr, un sărman străin.
Plecat de la părinți cu-averea-n brâu,
el o pierduse-n cârciumi și-n desfrâu,
o risipise pungă după pungă,
crezând că mii de ani o să-i ajungă.
Și-acum, în zdrențe, muribund aproape,
el nu avea pe nimeni sa să-l scape!
Doar marea cu împărăția-i sumbră
de taină, de tăcere și de umbră...
În zare, pe sub crengi d-eucalipt,
venea o caravană din Egipt.
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muzeu
Am început să mă înfășor pe spirală
Ca o vertebră pe nervul
Subțire...
Să desprind cunoașterea
Ca pe o scoarță de copac
Din ochii bătrânilor,
Dintre ridurile anoste
Ale timpului din fildeș....
Pe cei doi umeri mă apasă
Minerve, două bufnițe
Ce-și rotesc tot mai repede
Capetele cu ochi statici.
Răul și Binele...
Ca două encefale gemene
Ca inimi ce pulsează
În priviri solare himalayene.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Molnar
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pustnicul
I
Muntele Golgota. Întuneric. Un soare mic se vede
sângeriu prin pâclă deasă. Pe-o stâncă șade Lucifer
cu aripi de liliac, cu ochii luminoși de fosfor. Privește
neclintit parcă ar asculta ceva-n tăcere.
LUCIFER
Nu s-aude-n larg decât mișcarea
pământului prin lume.
Cu aripile sprijinite-n pietre-aștept
de-un veac aici.
Când am urcat cărarea
părea că duc în spate-o cruce grea,
și spini ce atârnau în aer mă-nțepau pe frunte.
Dacă semnele nu mint,
călcâile îmi odihnesc
pe stâncile spânzurătorilor.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cămile și moarte, adresa este: