Poezii despre cătușe și suflet, pagina 2
Infinitiul vede
E-n înălțimi de neînvins
Minunat luceafăr veșnic
Infinitul vede-n vreme
Harul inimii vremelnic
Are darul de a cerne
Izvorul nesecat de apă cristalină.
El curge-n suflete prin vreme
Măreția-i unda de lumină
Inimi spre iubire ca să cheme.
Nemărginita-i strălucire
E-n Univers încătușată
Sub norii ce mai zăbovesc
Căutând lumina să-i abată.
Urma Luceafărului nu piere niciodată!
acrostih de Constantin Iordache din Buchet de ghiocei pentru femei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După o vreme
I
După o vreme înțelegi diferența subtilă
dintre a strânge o mână și a încătușa un suflet,
și că dragoste nu înseamnă reazăm,
și că anturaj nu înseamnă siguranță.
Și începi să înțelegi că săruturile nu sunt contracte,
și nici cadourile promisiuni,
și începi să-ți accepți înfrângerile
cu capul sus și ochii deschiși,
cu grația unei femei, nu cu supărarea unui copil,
și înveți să-ți construiești drumurile în ziua de azi,
pentru că pământul zilei de mâine este incert,
și viitorul are obiceiul de a se prăbuși în mijlocul zborului.
După o vreme înveți...
[...] Citește tot
poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea confident
Dintre pereții casei, o simt căutându-și
cuibul pe umerii tăi.
Doar tu-cel fără de nume
o vezi cum se înalță sub mirajul
ninsorilor încremenite.
E pasărea confident!
Mă caută doar în zbor, neînduplecată
arcuindu-se lângă trupul meu zvelt.
Zilnic, îi auzi rugăciunea,
o asculți cum se tânguie
după ferestrele cerului,
într-o tăcere ce mă revoltă.
Privește-o cum se hrănește
cu argintăria cuvintelor,
cum își deschide aripile
către vânătorul din oglindă
ce nu-i vorbește despre o măsură
a dragostei...
Pasăre-Cuvânt,
[...] Citește tot
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident (noiembrie 2004)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mie dor de-acasă...
Mi-e dor de iarba crudă, din poteci,
Pe care mi-am pășit copilăria,
De iernile sălbatice... și reci,
De crângu'-n care cântă ciocărlia.
Mi-e dor de tine mamă... și de voi,
Mi-e dor de teiul frunzărind în geamuri,
De lacrima căzută... dintre ploi,
Mi-e dor de vânt, de umbre și de ramuri.
Mie dor de teama sărăciei crunte
De care am fugit așa departe,
Azi, piatra ei, s-a transformat in munte,
Stă mamă, între noi... și ne desparte.
Aici, departe, mamă, sângerez...
Mi-e sufletul... arzândă vâlvătaie
N-am timp, în noapte, nici să mai visez,
În zi, n-am timp să mai ascult o ploaie.
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Să crezi în dragoste, chiar dacă-i izvor nesecat de durere. Nu-ți încătușa nicicând viața inimii tale.
Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric și nu le pot pricepe.
Iubita mea, sufletul nu este făcut decât să trăiască între lacrimă și cântec.
Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric și nu le pot pricepe.
Bucuria are viața scurtă ca picătura de rouă. Atunci când surâde, moare. Durerea este puternică și de neînfrânt. Lasă fiorii dragostei să-și trezească din nou lacrimile durerii în ochii tăi.
Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric și nu le pot pricepe.
Floarea de lotus voiește mai bine să se răsfețe o clipă doară în lucirea soarelui, ca apoi să moară, decât să trăiască veșnicia iernii într-un biet mugur.
Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric și nu le pot pricepe.
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conversații mute
Tăcerea mea las să-ți vorbească,
Cuvinte care au un strigăt mut,
Furtuna-n suflet să ți-o potolească,
Și să-ți răsară soarele la azimut.
Prefer să îți vorbesc tăcând,
Rostind cuvinte cu mult tâlc,
Să ți le spun pe rând, în gând,
Să te privesc și să tac mâlc.
Îți voi vorbi mereu prin necuvinte,
Privirea mea îți va grăi cuvinte îngroșate,
Iar zâmbetul dori-va să te-alinte,
Ținând în suflet cuvintele încătușate.
poezie de Paul Aelenei din Primăvara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minuni de Mai
sublim mai cântă mierla în zăvoi
poiana cu narcise este un loc vrăjit
zburd precum fluturii cu gândul la voi
prieteni ai speranței cu chipul spășit.
salcâmii sunt împodobiți cu salbe
să îmi bucure privirile pierdute
grădina îmi transferă emoții albe
liliacul îmi șoptește trăiri absolute.
poeți încătușați în poezie
în miezul zilei magie compun
extazul fermecat nu întârzie
tristețea hapsână să o răpun.
am strâns în suflet minuni de Mai
splendide acorduri răsună în nai.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De voi mi-i jale
De voi, ce alergați întruna
Și zilnic rătăciți pe cale,
Purtând în suflet sărăcia
Și niciodată bucuria,
De voi mi-e milă și mi-i jale!
De voi, ce ridicați morminte,
Uitând de har și de iertare,
Băgați în ele oseminte
Ce plâng aici fără cuvinte,
De voi mi-e milă și mi-i jale!
În pulbere și în tăciune
Mai semănați fără-ncetare.
De voi, că pierdeți adevărul
Lăsând încătușat misterul,
De voi mi-e milă și mi-i jale,
Că sărutați tablouri sfinte
Și intonați o bună veste,
[...] Citește tot
poezie de Mihai Ghidora (28 octombrie 2019)
Adăugat de Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crinul
Esti floarea ce aduce-n suflet puritate,
Ochii tresaltă în albul tău imaculat,
Când te-ai deschis s-au bucurat florile toate,
În nopțile-nstelate ești rege nepătat.
Petale îți surâd de soare mângâiate,
Îmi limpezești privirea și gândul meu curat,
Ești floarea ce aduce-n suflet puritate,
Ochii tresaltă în albul tău imaculat.
Suav, cuceritor, în aeru-înmiresmat
Dezlegi iubirile încătușate,
Bondarii te-nsoțesc în prag de noapte,
Un fluture adoarme pe brațe legănat,
Ești floarea ce aduce-n suflet puritate.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul crinului
Ești floarea ce aduce-n suflet puritate,
Ochii tresaltă în albul tău imaculat,
Când te-ai deschis s-au bucurat florile toate,
În nopțile-nstelate ești rege nepătat.
Petalele surâd în soare mângâiate,
Îmi limpezești privirea și gândul mi-e curat,
Ești floarea ce aduce-n suflet puritate,
Ochii tresaltă în albul tău imaculat.
Suav, cuceritor, în aeru-înmiresmat
Dezlegi iubirile de mult încătușate,
Bondari gălăgioși te bâzâie în noapte,
Albinele-ți adună polenul pe-nserat,
Ești floarea ce aduce-n suflet puritate.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cătușe și suflet, adresa este: