Poezii despre cătușe și suflet
poezii despre cătușe și suflet.
Cătușe transparente
Lacrimile
cătușe
ale
copilăriei
Iar
îmi
înțepenesc
sufletul
Între
a
fi
și
n-a
fost
să
fie
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Poem de întrebare
Maeștri yoghini șerpari
și voi filosofi nisipari..
Vă intreb ceva?
Cum despărțiți voi
trupul de suflet
când urmele trupului
rămân in gheața sufletului
încătușate
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică pentru iubirea de tată
Ai deschis poarta infinitului,
Croșetând la malul tăcerilor, lacrimi
Ai alunecat în abis și ți-ai prăvălit sufletul...
Singurătatea mi-a pus cătușele.
În oglinzi de suflet, ochii mei rătăcesc.
Sper să te regăsesc, bunul meu tată!
Știi cât de mult te iubesc!
Azi țara m-așteaptă, dar voi coborî într-o zi
În golul dintre tine și mine.
Așteaptă-mă! Voi veni...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine ești tu ?
- Cine ești tu,
poete,
ce ne învălui sufletul
cu boarea ochiului tău?
Zeu hoinărind
pe cerul din om,
om exilat
în iadul din zeu,
sclavul ce schimbă
pe muntele nopții
cătușe de lut
cu lanțuri cosmice?...
- Sunt,
sunt tot ce voi credeți
că sunt
ori nu sunt...
Eu sunt vânătorul
[...] Citește tot
poezie de N. Petrescu-Redi din Înrourări (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciob
Cu mâinile însângerate,
strângând un ciob din inima ta,
îmi descopăr rana...
E caldă și încă virgină.
Durere sublimă!
M-ai încătușat cu zale sfințite,
vampirul din mine geme
și sufletul se zvârcolește neputincios.
Ia-ți ciobul înapoi. Nu-l vreau!
Departă de mine paharul ce mi-l oferi,
Sticla iubirii urlând de dureri
Sparge-o în cioburi tăioase și reci,
Dă-mi azi doar unul, mâine altul, în veci
Câte unul....
poezie de Andrada Ianosi
Adăugat de Mira Donescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cătușe pentru suflet
Sunt acel pumn de țărânâ
despre care nu s-a vorbit,
o înverzire în coamele cailor
pregătiți pentru ultima lor cursă de alergare;
m-am surpat
sub o tâmplă fără spațiu,
cu sabia privirii mele
am tranșat orizontul;
câteva picături de sânge
dau viață poemelor
ce tind a fi
cătușe pentru suflet.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiembrie
Noiembrie tu m-ai învățat
Să las ploile să mă spele
Și umbra verii ce-a fost
Și anii tinereților mele
Să las vântul să răscolească
Noianul de gânduri și vise
Suspine încastrate în suflet
Și rânduri ce nu au fost scrise...
S-adorm încătușată de brațe
Ce mistuie trupu-n visare
Pe dinafară și pe dinăuntru
Nisipuri mereu mișcătoare...
Să înțeleg că ne scriem povestea
Cu fiece gând și privire
Fire dezlegate încet
Din inimi sau din amintire
poezie de Klara Papuc
Adăugat de Karla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc nebun
Se-ntâmplă ca în memorie
să capeți aură stranie,
trup de plumb încătușat.
Semnele zilei le adun
cu migală
lângă melcul încifrat.
Veșmânt străin,
odisee a tristeții
Sufletul acesta
a îmbătrânit timpuriu
lângă fluviul mereu răzvrătit.
Zilnic, eliberându-ne
dintr-o taină adâncă
ne absoarbe-n alunecare
jocul nebun
al refuzului.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre suflet
Am fum în ochi și-un suflet stins
Și-o mie de planuri curmate d-un vis
Și pumnii în piatră și sânge curgând
Și cadavre de plastic putrezite în gând.
Am scârbă în vene și-un suflet mocnit,
Și-o dragoste pură arzând înăbușit,
Și sperațe de ceară curgând pe obraz,
Și mâinile încătușate de un destin fără haz.
Am lacrimi pe față și-un suflet cavou
Și-un urlet mut ce s-aude-n ecou
Ș-o culoare afară înăuntru putrezită,
Aruncată în grabă de-o javră căită.
Am cadavre de plastic putrezite în gând
Și pumnii în piatră și sânge curgând
Și-o mie de planuri curmate d-un vis,
Am fum în ochi și-un suflet stins.
poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luceafărul...
E lumina-n întuneric
Minunat luceafăr-veșnic
Infinitul vede-n vreme.
Harul inimii vremelnic
Are darul de a cerne
Izvorul nesecat de apă cristalină.
El, curge-n suflete prin vreme,
Maestuos prin unda de lumină
Inimi spre iubire ca să cheme
Nemărginita-i strălucire
E-n univers încătușată
Sub norii ce mai zăbovesc
Căutând lumina să-i abată
Urma Luceafărului nu piere niciodată.
acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cătușe și suflet, adresa este: