Poezii despre cai și gânduri, pagina 2
Regina de alb
Privesc la viața mea ca la o tablă de șah
invadată de nebuni și de cai sălbatici.
Trimit numai gândul la înaintare
și aflu că au fost nimiciți de propria nebunie.
Pe tabla mea de șah se mai bat încă pioni nevinovați
trimiși la moarte "sigură" de regele negru.
Nebunia - boală molipsitoare a cuprins tot regatul
dar carul "reginei de alb" se înființează la palat.
Și ce mândru era regele negru!
Știa cât urăsc nebunii dar și cât îmi plac caii sălbatici...
poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii (10 mai 2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Caii luminii
Să deshămăm în zori caii albi ai luminii
Și să-i ducem în luncile copilăriei din amintiri,
Pe limbile lor roșii să-nflorească ciulinii
Cu care-odată ne-am zgâriat în priviri.
Să pască-amintirile noastre fără de vină,
Din jgheabul inimii să bea lumină,
Să odihnească-n gânduri, fericiți.
Cai de lumină, deshămați de noapte,
Fug prin grădinile cu mere coapte
Visând la vremea când aveam părinți.
poezie de Traian Vasilcău din Regăsit în Cer (2009)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul lui Schiller
Căuta ce nu a descoperit
Nimeni
Troia
Și o Elenă din Grecia
I-a șoptit
Dăruieste-mi ce nu are preț
Iubirea fără gând de cal troian
Și-ti voi arăta
Unde te am așteptat
Ingropată de vanitate și trufie
Troia
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ei
Ei vor veni. Stând după colț.
Au poate gândul să-i întoarne?
Ești numai spaimă, ești de carne.
Au ghiare lungi, de fier au clonț.
Cu toate simțurile goarne,
Trăiești uciderea de bolți.
Ei au copite și au coarne,
Au pușcă și în pușcă gloț.
Călări pe cai de-apocalipsă,
Din a pământului elipsă
Făcând verigheta nunții lor:
Ea-nseamnă dansul rotitor
Al stelelor, în ochi ce mor,
Și două mii de ani eclipsă.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțindu-mă de un prieten
Munți albaștri se întind dincolo de zidul din nord;
La marginea de est a orașului curge un râu înspumat.
Aici ne despărțim, prietene, de data asta pentru totdeauna.
Tu călătorești mii și mii de mile, pierzându-te în depărtări
Ca un pâlc de nuferi luat de ape.
O, norii plutind pe cer și gândurile pribeagului!
O, amurgul și dorul după un vechi prieten!
Ne depărtăm, călări, unul de celălalt, fluturând din mâini,
În vreme ce caii noștri nechează încetișor....
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adaos la delir
Și să cântăm. Ca sabia arcușul
Din gemete să-l tragem, din cucută,
în pași de horă proslăvind urcușul
Spre culmea ca o mumă-a spaimei, mută.
Și sărăciei lustru-i dăm cu plușul,
Ca mortu-n păpușoi să nu mai pută.
Vătaful, responsabil cu căluțul,
Veghează ceata, rezemat de bâtă.
Când poticnirile înseamnă-avânt,
Când cel mai rău înseamnă cel mai sfânt,
Descumpănit strâng pana și transpir
La gândul că degeaba mă mai mir
Și că acest nenorocit cuvânt
E încă un adaos la delir.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde ne sunt pungile cu scuzii
Liniștea firidelor surpată
Ninsori albastre valuri peste crâng
Vulpile deșertului se frâng
Peste amiaza asta vinovată
Străine gânduri fac un lobby
Peste care nu se poate trece
Cifrate vin din lumile aztece
Mesajele imune ca microbii
Roibii tinereților galop
Defrișează plasticul pășunii
Razele înfiorate ale lunii
Se închid în fiecare strop
Se-apropie seara și cum
Noaptea gadini tulbură iluzii
Unde ne sunt pungile cu scuzii,
Caii și trăsurile de drum?
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe-ai mei strămoși îi văd pe cai dormind
Pe-ai mei strămoși îi văd pe cai dormind
Tot timpul pregătiți să intre în lupte
În zale, nopți și zile ne-ntrerupte
Cu lănci, cu săbii și-arcuri ce se întind.
Când se-aud cai în zare, tropotind,
Văd tineri sau bătrâni cu fețe supte
Atenți sunt la semnale întrerupte,
Ca și la focuri ce pe deal se-aprind.
Un singur gând pe oameni îi frământă
Ce-a devenit și crez și legământ:
Să învingă sau să moară; în foc se-avântă,
Să apere pământul drag și sfânt.
Prin fapta lor istoria cuvântă
Că-ai mei strămoși sunt Țară și pământ.
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfâșiat de gânduri
însetat de primăveri
cutreier, te caut
între țărmuri de gânduri
prezentul
bătaie de inimă în timpul absent
și mă iert
că am uitat ochii triști pe o verandă
este ceață
curg amintiri de gheață
unde e viața
buze înghețate a ultim sărut
surâsul mă doare
ispită și carne
fără tine nu sunt decât înserare
ce a apus într-un gând
pe drum trec caii sălbatici
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La călușei
Se învârteau agale călușeii
Și muzica din urmă-i îndemna,
Iar între toți copiii mititeii
Și-un bătrânel pe-un cal se învârtea.
Râdeau de el, de jocul lui copiii,
Cum sta plecat pe calul lui de lemn,
Iar cei mai mari, dând aripi bucurii,
De jos, mereu îi tot zvârleau îndemn:
- Hiii moșule, hai, taicule, zorește,
Dă pinteni zdraveni calului spre rai!
Și la un loc cu ei, copilărește,
Râdeau și prunci cu părul de mălai.
Dar el, tăcut, privea pierdut, cu mâna
Ținând în frâu, căluțul fără duh,
Căluțul orb, ce alerga într-una
Strâns de vergele zdravene-n văzduh.
[...] Citește tot
poezie celebră de Virgil Carianopol din Cântece de amurg (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cai și gânduri, adresa este: