Poezii despre cai și gânduri, pagina 3
Te caut iar prin neumblate stepe
Te caut iar prin neumblate stepe
Cu frica-n sânge. Să te pierd subit
Mi-e teamă-acum, dar încă n-a murit
Speranța c-amândoi vom reîncepe
Un vals târziu. În vals te-am învărtit
Prin colțuri noi, prin umbre de otrepe,
Când fără noi nu aș putea concepe
În dansul vieții, pasul dezrobit.
Te caut iar prin neumblate stepe...
Tablou de patimi, gândul amorțit,
Când în galop se-ntrec prin crânguri iepe,
Te voi cunoaște, când vei fi fugit
Cu prima rază; ce trăiri sirepe
Se sting tardiv - mă sting în glas dogit.
sonet de Ionuț Popa (5 martie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de nisip
într-o zi te-am zărit ca un gând rătăcit
strălucind pe-o petală de soare
nici în cer nici pe mări nu era infinit
nici corăbii albastre în zare
viața noastră era de nisip pârjolit
printre scoici și iluzii de sare
într-o noapte de vânt visul s-a risipit
înotând printre caii de mare
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dudul
În cătunul Rotulești
de unde au zburat,
toate frâiele gândurilor,
coagulate,
a existat un dud înalt,
unde se adunau toate metaforele
și cântecele lumii...
Acolo, schimbau caii,
păsările cerului...
era un cuib vertical,
De-acolo s-au desprins focuri,
flăcări de dorinți policrome.
poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autumnală
toamna-și viscolește frunzele pe dealuri;
pe sub viscol, poate, voi umbla-n curând
fără suferințe, fără idealuri,
fără amintire, fără trup și gând;
îmi nechează roșu vântul sub ferestre;
cine știe, poate o să-i urc în șa -
pruncului lăsându-i doar un vers de zestre
ca să-și poată-ntr-însa sufletu-nfășa,
toamna-și viscolește frunzele pe dealuri;
pe sub viscol, poate, voi pleca-n curând -
moară subterană pe-mpietrite valuri
unde veșnicia îmi păstrează rând.
poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Potcovirea
Uneori îmi încalț potcoavele în fața ta
să vezi neîmblânzirea cum te așază în șa
și cum nechează luna înhămată la cer
țesălată-n lumină
cu gândul la vină
cu miros de stea în frunte
pe caleașca minții punți
cu marea cuminte cu frunțile-n frunte
și cu palma ta pe spate-mi
înroșită-n adulter.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând răzvrătit
calea aceasta e urcușul ori coborârea
nu mi-a răspuns nimeni
doar că uneori nu-mi mai aud
gândul prin iarbă foșnind
de parcă n-aș fi crescut încă din pământ
să-l colind
nu m-a întrebat nimeni
ce-aș fi vrut să fiu
la facerea lumii
nor în amurg
pasăre rară
ori
pajiște cu cai tropotind
câteodată sunt piatra ruptă
din prispa de-acasă
câteodată doar un gând răzvrătit
prin cuvânt
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul centaur
În ziua din urmă zori, din loc în loc,
Năuc... Dar mai spre seară desfășură deodată
Pe asfințitul verde, cu lespedea mâncată,
Regescul vas de gânduri crescut în dobitoc.
Tăriile topiră nepotrivitul bloc...
Târziu, spre geruri albe, o carne înnorată
Porni în melc de abur, pe când, dezgărdinată,
Se lămurea din noapte o inimă de foc.
Statornic gâde, Umbra mâner masiv și dâre
Căzu peste jeratec cu grelele satâre,
Și luminosul bulgăr îl despică, felii.
Pământul ațipește. Răzleț, nici un centaur,
Dar de nestinsul ropot al clarei herghelii
În zăcăminte sună filoanele-i de aur.
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Piatră de râu m-am făcut
Alunecă gândul pășind
Învolburat e râul prin mine vuind
Caii amurgului se adapă sub sălcii
Puntea se leagănă
Mai jos de orizont
Și timpul trece
Ținându-se de frânghii
Piatră de râu m-am făcut
Netedă lespede peste răspunsuri
Caii nechează și fug
Luciu-mi absoarbe raze de lună apoi
Malurile vin și ele la vale
Purtând rădăcini
Peste puntea ruptă
Alunecă visul
poezie de Mihaela Poduț Ienuțaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând de primăvară
Inghețat si zgribulit
Intr-o mantie de frig
Aninat intr-o fereastră
Cu ochi mari in frunza creață
Gândul tău trimis cu dor
Mi-a adus un mărțișor
-Vino, hai, te pun pe bluză
Nu-i nevoie de o scuză
Drumul știu e cu zăpadă
Si tu n-ai avut lopată
Nici mașină, nici tramvai
Nici la sanie trei cai
Ești un fluture in zbor
N-ai bilet de avion
Doar un gand de primăvară
Și miros de tămâioară!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce cai au iubitele
Ce cai au iubitele seara...
Mai albi ca zăpada, mai sprinteni ca fiara,
Mai iuți decât gândul, mai supli-n potcoave,
Cu aripi de fulger, cu forme concave!
Vin cai peste mine, în stoluri prelungi,
Pe raze de rouă, pe lungile dungi;
Nebună e zarea de cai și copite...
De ochii de piatră, încinși de iubite!
Ce cai au iubitele, cum scapăr nebune,
Cu mâna pe frâie, cu gândul pe strune...
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cai și gânduri, adresa este: