Poezii despre cai și viață, pagina 2
Regina de alb
Privesc la viața mea ca la o tablă de șah
invadată de nebuni și de cai sălbatici.
Trimit numai gândul la înaintare
și aflu că au fost nimiciți de propria nebunie.
Pe tabla mea de șah se mai bat încă pioni nevinovați
trimiși la moarte "sigură" de regele negru.
Nebunia - boală molipsitoare a cuprins tot regatul
dar carul "reginei de alb" se înființează la palat.
Și ce mândru era regele negru!
Știa cât urăsc nebunii dar și cât îmi plac caii sălbatici...
poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii (10 mai 2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
În trafic
Se pot vedea superbe gâturi
împietrite
de lebede
cu ochelari de cal
la volan.
Care te pot ucide fulgerător
într-o clipită
cu grația aceea la care ai visat toată viața ta
de biciclist prost.
poezie de Șerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul mă trage pe linie moartă
Ce fiară mi-a prins ușa casei în cuie?!
Ferestre se zbat astupate de scânduri.
Ce monstru, hățițuri de iederi îmi suie,
Pe prispă, pe ziduri, pe stâlpi, rânduri-rânduri.
Ce vuiet se-aude venind dinspre boltă?!
Nechează toți caii scapați din căpestre,
Cu frâiele rupte, cuprinși de revoltă,
Bătând cu copita la mine-n ferestre.
Deschideți fereastra, mai scoateți din cuie!
O haită de cerberi voraci stau în poartă.
Tăiați din fuioare de iederi silhuie,
Că timpul mă trage pe linie moartă!
Mi-e viața coșmar și-s închisă de vie.
Încerc ca prin vis să ajung pân' la ușă,
Dar zborul mi-e frânt, n-ar sfida o stihie
Și-n vatra vieții mai e doar cenușă.
poezie de Mihaela Banu (18 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dreptatea este o femeie
Să nu ne temem că dreptatea e femeie,
Să n-avem îndoieli, devreme
Se naște nedreptatea, dar
Femeia are minte, har.
Cine-i călăul, ce contează?
Justiția e calmă, ea retează,
O noapte am trăit cu o fantomă,
Era justiția, fantastica aromă.
Buboiaele se înmulțesc
Pe trupul iepei,
Iar iapa se hrănește doar cu țepe,
O țară are mulți apucători,
Justiție-femeie ei nu vor.
Iar ajutorul de călău e viitorul,
Stă înclinat și mângâie toporul.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu regret, nu mă jelesc, nu strig
Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberată.
Veștejit de-al toamnei mele frig,
Nu voi mai fi tânăr niciodată.
N-ai să mai zvâcnești ca pân-acum
Inimă răcită prea devreme
S-o pornesc din nou desculț la drum,
Stamba luncii n-o să mă mai cheme.
Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacăra pornirii
O, pierdutul prospețimei har
Cu vioiul clocot al simțirii!
În dorinți încep zgârcit să fiu,
Te-am trăit sau te-am visat doar, viață?
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineață.
[...] Citește tot
poezie celebră de Serghei Esenin din Poezii. Poeme (1957), traducere de George Lesnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ei
Ei vor veni. Stând după colț.
Au poate gândul să-i întoarne?
Ești numai spaimă, ești de carne.
Au ghiare lungi, de fier au clonț.
Cu toate simțurile goarne,
Trăiești uciderea de bolți.
Ei au copite și au coarne,
Au pușcă și în pușcă gloț.
Călări pe cai de-apocalipsă,
Din a pământului elipsă
Făcând verigheta nunții lor:
Ea-nseamnă dansul rotitor
Al stelelor, în ochi ce mor,
Și două mii de ani eclipsă.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Panta Rhei
Oh, privirea are sâmburi
ca și cum ar fi o fructă,
calul inimii pe dâmburi
de din iarba ei se-nfruptă.
Stau și nu mă clatin, stau
chiar în cercul de cuvinte
nenăscute ce erau
ca sămânța cea de linte,
Ca porumbul, ori ca grâul,
ori ca meteorul care
taie în pieziș pârâul
cu semințe vechi de soare.
Panta Rhei, se-nfioară
tot ce curge, numai tu
în mijloc de vieți stai, țară,
pururea atunci și-acu.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Un pământ numit România (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Trăiesc!
Sufletul meu,
un câmp de maci
înfloriți,
striviți de copitele cailor
ce mi-au trecut în galop
prin viață.
Le-au fost lăsate slobode frâiele
rănind și iar rănind petalele
prin cuvinte și fapte.
Iar el,
sufletul,
câmp însângerat la apusul soarelui,
ajuns altar de jertfă
și-a pierdut scânteierea.
Doar fumegă,
semn că ar fi ars
cândva
precum soarele.
Din când în când
luminat,
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (16 ianuarie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Rara fericire de primăvară
Doamne, ce abur e pe fruntea lumii,
De la un lucru pân-la umbra lui!
Aleargă armăsarii ca nebunii,
Frecându-se de garduri și statui.
Uităm atâtea! Curgem doar pe legi!
Crucile celor morți în iarnă, smulse,
Își suie tainic brațele a crengi,
Redevenind copaci, pornind cu frunze.
E-o zi atât de rară, de întâmplări tăcute,
Încât parc-aș trăi pe lut de rai
Un an mai vechi, o sută nouă sute,
Treizeci februarie sau zero mai.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Ultrasentimente (1965)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cantilenă
Trăindu-și zilele și anii,
Pier prietenii, pe rînd, ca și dușmanii,
La fel, și legea ta nu cruță.
I-ai încărcat de-a valma-ntr-o căruță
Cu calul orb, bolnavi de boala vieții
Și proștii și isteții.
Le-ai dat și-un gust de grea eternitate
Că-au fost ori buni, ori negri de păcate.
La fel, totuna ți-e, și viața și neviața.
Începe noaptea. Unde-i dimineața?
E frig în suflet, sufletu-i sărac
Și nu pot ști cu ce să-l mai îmbrac.
Mi-e mintea înghețată.
Am fost cîndva și n-am fost niciodată?
Măritule, blajinule, tu poți
Să mi-i ucizi în parte, ca eu să-i plîng pe toți.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cai și viață, adresa este: