Poezii despre castele și iubire, pagina 2
Coșmar 6
S-a cutremurat castelul nezidit.
Că veșnicia e doar clepsidră fără nisip.
Târziu. Uitarea ridică o aripă de praf.
Și iubita s-a întors cu hainele fidelității zdrențuite,
pe umeri. Cer izvorului apă pentru câteva lacrimi.
poezie de Valeriu Butulescu din revista "Orizont" din Petroșani (1972)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Basm fraged
Ce aromă ești fragedă draguță
Frumoasă zână din povesti,
Balauri-mi te intristă
Adormi palidă intr-o batistă
Călare pe o floare voi veni din zare
Să te scald in soare si mare
Să-mi fi castel de iubire
Basmul meu de fericire
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndrăgostiți ca prima oară
Într un loc necunoscut
Unde cerul este argintiu
Într un castel din trecut
Iubirea trăită mai târziu
Seara eu te am cunoscut
Cerul a strigat pocnind
Dragoste iubire ai apărut
In graba mare fulgerănd
Flacăra de iubire ai aprins
In castelul cu apă vrăjit
Si jarul arde acum neatins
Vinul în cupe este servit
Loveste malul Marea Neagră
Ne leagănă in pas de vals
Îndrăgostiți ca prima oară
Iubiti pe veci noi am rămas
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zadarnic pe geam pictezi inimi
Zadarnic pe geam pictezi inimi:
prințul tăcerii
strânge ostași, jos, în curtea castelului
Flamura sa o-nalță-n copac o frunză, de-azur când e toamnă;
împarte oștirii iarba tristeții, florile timpului;
cu păsări în plete el merge spadele să le cufunde.
Zadarnic pe geam pictezi inimi: e un zeu între cete
înfășurat în manta ce cândva de pe umerii tăi căzuse, noaptea, pe scară,
cândva, cand era castelul în flăcări și tu rosteai omenește: Iubito...
El manta nu o cunoaște și steaua n-a implorat-o și se ia după frunza ce-i plutește-nainte.
"O, iarbă", i se pare c-aude, "o, floare a timpului".
poezie clasică de Paul Celan din Poezia germană modernă de la Ștefan George la Enzensberger (1967), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un nou început
Vreau să lupt pentru dragostea ta,
Nu-mi doresc să ne despartă cineva
Am nevoie de tine mai mult ca oricine,
Căci sufletul mi-e un castel în ruine.
Fă-mă din nou să simt că trăiesc,
Sunt născut și făcut să te iubesc
Iar cu tine alături totu-i intens
Viața are iar pentru mine un sens.
Parfumul tău îmi provoacă fiori,
De parcă plutesc mult peste nori
Mă apropii; chipul tău este o stea:
- Bine-ai venit în viața mea!
poezie de Alex Dospian (iunie 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești femeie
Tu ești femeie-n pragul serii
Culori în crepuscul să îngheți
Săruturi dulci la cavalerii,
în iubiri nebune ce-i răsfeți.
Tu ești femeie-n cer de stele
Sublimul trăirii îl alegi,
Ș-apoi vei locui castele
Dragostea de păcat s-o dezlegi.
Tu ești femeie-n zori de vise
Evă sub albele cearșafuri
O Penelopă lui Ulise
Fereastră lumii fără glafuri.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra
O umbră, delicată ca o bănuială,
se zbenguie spoind, în alb de opal,
urmele rămase pe trepte de nisip.
Cuvintele de dragoste, scrise pe mal,
le-a luat vântul într-un dans interzis.
Marea fredonează, abia auzit,
cântec de dor.
Freamătul plajei jelește ascuns,
sfâșietor,
într-un golf neștiut.
Refractar devenit printr-o ardere mare,
un castel de nisip,
înflorit într-o dimineață de dragoste,
ține ostatică cenușa iubirii,
nălucă ucisă în focul de soare.
O umbră adie libertate s-aducă.
Marea te îmbrățișează în alint,
mătasea-i îți alunecă pe trup.
Te doare că,
în briza răcoroasă, iubirile mint.
[...] Citește tot
poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Profesoara de geografie
Ți-am prins în păru-ți flori de Bărăgan
Și te-am iubit la Bran, într-un castel
La Iași, în târg, parfumu-ți diafan
Ți l-am furat și m-am pierdut în el.
Îmi întorci iubirea
Ca pe la Ploiești
Dar eu te iubesc în neștire
Oriunde sunt și ești
Și nu sunt doar povești
Gura lumii-i rea,
Dar geografic ești toată doar a mea!
Mă înveți geografie
Tu ești busola mea
Sunt școlar și-n iubire
Și chiar declar aici tare și sus
Că te voi absolvi cu "zece plus"
(Dar eu, de fapt, aș dori să-ți fiu repetent)
[...] Citește tot
poezie de Marina Almășan-Socaciu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar ochii
ți-aș reclădi în suflet un castel,
cu turnuri mari de rouă și de vise
și aș păși cu pasul meu fluid
cu toc înalt și pleoapele închise.
eu sunt frumoasa oarbă care vede,
prin lacrimi și prin cețuri fumurii
tu ești acel care distrugi castele,
iubirea o închizi în colivii.
doar oarbă eu te văd într-adevăr,
acum, când te ating, te pot simți
sub palma mea renaști a câta oară...
dar nu mai văd, iar tu nu poți vorbi.
eu n-am știut atunci să te iubesc,
tu n-ai știu de granițe și legi
suntem străini cu vize expirate.
o oarbă și un mut. cum să alegi?
[...] Citește tot
poezie de Nuța Istrate Gangan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rătăcire...
Un trai de zăbavă în van
Și lăuntric...
Un trai la un capăt și fad
Într-un pustnic...
Cutezanță de fier, vârfuită
Prin umblet,
Deviere scurgândă,
Movă de urlet...
Mâini tremurânde de-alean,
Șiraguri de glod,
Coșciug de petale, de foi,
Clișee în rod...
Stindard îngropat, castel,
Bântuire...
Emoții scrutând
Prin moarte...
Iubire!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (15 iunie 2006)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre castele și iubire, adresa este: