Poezii despre castele și noapte, pagina 2
Ceață albastră, ceață gri
Ceață-albastră, ceață gri
Vine noaptea, tu nu vi,
Castelul să-l cucerești,
În sân codru' să-nvelești.
Amărât, uitat de soare
Șade-un nuc lângă cărare,
În amurg jilav de zi,
Plouă-albastru pe câmpii.
Pe cer, scenă cu actori
Zboară cârduri de cocori,
Săgetând spre miază-zi,
Ceru'-albastru, cerul gri.
Cade noaptea picurată,
Din pârâu aburi s-arată
Frunza geme-n colivie,
Ceață-albastră, ceață vie.
[...] Citește tot
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spaima ta
ai păstrat-o numai pentru mine
și zâmbetul l-ai pus deoparte
cu gingășie îmi șopteai
te iubesc te iubesc te
iubesc o spui să audă inima
mai sensibilă decât urechea
frica ta era mai adâncă
decât noaptea în cuiburile
de păsărele părăsite
taina era însoțită de o dulce
roșeață în zborul nostru
printre castele întinse spre stele
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un castel
La poarta visurilor mele
Luceafărul blând a apărut
Zarvă mare în castele
Lacătul pe loc a dispărut
Stele multe într-un castel
Cu rochii lungi lucioase
Luceafărul mândru de el
Iar stelele în juru-i curioase
O stea poartă trenă lungă
În colțuri ea privește lung
Inel ca dar în mâna stângă
Ca ea eu vreau ca să ajung
Un dans un vals într-un castel
Balans etern și muzică la orgă
În noaptea aceasta este altfel
Se înalță muzica ca pe o rugă
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Templul amintirilor
Deschide larg ferestrele spre cer
Să pătrundă-n suflet nemurirea.
Un gând, un vis, acum se leagă
Și-i simt în inimă trăirea.
Grădina-i templu de-amintiri
Ascunde-n ea vise perechi
Ce peste timp mai fac-o punte
Un curcubeu din vremi străvechi.
Un clopot ce răsună-n turn
Un glas ce vine de departe
Ce pare-a spune-o rugăciune
A lunii, ce se pierde-n noapte.
La geamul tristului castel
Privește - prinț rătăcitor
În zarea albastră, visător,
În fiecare zi, cu dor.
Prințesa inimii să vină
S-alunge-a inimii durere
În noaptea cea cu lună plină
A vrajei dulce mângâiere.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăceri tăcute
Cuibul unei perechi de berze tăcute
acoperă albastrul tăcut al cerului,
născut din tăcutele nopți trecute,
peste roadele tăcute ale ogorului.
Un pictor miop rupe un penel tăcut,
dar clădește un castel din petale mute
și-un zumzet de albine, pe un vis plăcut,
îl amestecă în culorile încă nevăzute.
Se varsă un mov tăcut pe norul trist,
mirele și mireasa nu vor să se sărute,
ecoul plecat devine un tăcut solist,
nimicul nu mai are umbre cunoscute.
Simbolurile sunt pe scările căzute,
un orb mai caută sclipirile-n nămol,
uraganele se dau pe știrile tăcute,
uscățive rime aduc un tăcut pistol.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scenarii nocturne
am împrumutat din virtuțile nopții
stau cu Luna de veghe și povestim
despre cele mai frumoase concepții
despre iubirea sentiment sublim.
este regina nopții minunata Lună
are în trenă miliarde de stele
e fericită când ne vede împreună
făuritori de minuni și castele.
pe dantela nopții alunecă lumini
sufletul înfrigurat l-am învelit cu ele
m-am apropiat de luceferi divini
să dea strălucire gândurilor mele.
Univers fără păcate și fără vini
Dumnezeu te ține departe de rele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vdracul
lui Alin Ghiorghieș
decât prizonier în castelul din Bran
m-aș întoarce mai bine la submarinele de pe Someș
prima și definitiva mea dragoste
(?!) - a t
rage în țeapă e o plăcere pe care
nu o gustă oricare turc, ori
care manelist cu tampoane între picioarele vegetale
(?!) - în
atacul din noaptea aceea de cloro
filă, eu, Vlad, cu găști în urechi, am văzut, am bătut
niște ieniceri ierbivori
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel
Din asfintit, de peste munte,
Rasfringeri rosii de amurg
Se sfarma-n licariri marunte
Si-n Dunarea umbrita curg.
Dar unda tulbure le-ngroapa
Când, subt rachitele din vale,
De-abia mai tremura pe apa
Ca niste coji de portocale.
Acolo jos, peste cununa
Intunecatului boschet,
Sclipeste-n aer semiluna
Din virful unui minaret.
Si parca zugravit anume,
Isi culca umbra până-n mal
Ostrovul izolat de lume
Ca un castel medieval.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Festivă
Seară plăcută...
Lumini de candelabre...
Și fotografii mă filmau.
O, sala cu flori
Și versurile mele
Bătrâne!...
Am văzut bogățiile de aur
Și mătase ale trecutului
Acum ale lui AZI!...
Da, fusei în castelul
Nababilor
Cu cristale, oglinzi și marmoră...
Iată! Am venit ca Hamlet
În hainele mele
Cernite.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inele, inele
o trăsură moale petrecea coconi
le ieșea pădurea în întâmpinare
dacă are cine n-are
nevoie de ele
partituri sau castele
dați-le celor afoni
cosea litere la cuvinte
cum cârpești ciorapii copiilor
toată grija viilor
nu ne ieșea noaptea din minte
inele de glezne inele de mâini
inele de nas inele de urechi
cuvintele sunt noi înțelesul vechi
destine frământate ca aluatul de pâini
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre castele și noapte, adresa este: