Poezii despre cireșe și copilărie, pagina 2
Sunt copil din flori de cireș
(mama mă privea cum cresc
deci privirea ei mă creștea -
se întâmpla într-o zi
cât alții într-un an)
copacii
părinții mei adoptivi
mă suiau pe brațele lor până sus
și-mi părea acolo
cerul
toți arborii cât vedeai cu ochii
mă vedeau cu ochii
cum plec
în urma mea
se pierdea urma
au venit apoi
hoardele de drujbe turbate
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina din cires
Ai aprins lumina, Doamne,
în cireș. Bondarii zumzăie a Liturghie,
Cuvinte-buburuze pagina ierbii o ară
stropi din mantia lui Pilat
(și-a spălat mâinile la mine în grădină
și eu l-am lăsat.)
Fluturii gândului la Tine zboară
și se închină. Ingenuncheat,
îmbrățișez cireșul, de crucea din el sprijinit,
cu capul plecat.
Gura mi-e roșie de mărturisire. Lacrimile,
care-mi picură la rădacină, au sărutat
picioarele Fiului
și pentru păcatul meu, răstignit.
Ai aprins lumina, Doamne.
E semn că m-ai iertat?
Voi ști abia la Asfințit:
dacă pe ram cireșele cu gust ciudat
[...] Citește tot
poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Un poet m-a luat odată cu el
mi-a arătat colțuri de stele
picuri de ploaie
și câteva petale
niște degete lungi, albe
și cărți învelite
în fâșii mari
de singurătate
când m-am întors
m-am simțit ca în copilărie
când mergeam la bunici
și găseam cireșii înfloriți
și pe bunicul
încălzind în mâini
puii abia ieșiți din ou.
poezie de Anca Elisei
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărută copile
Când vine vara și pâinea-n câmp dospește,
Cireșele se coc și soare dogorește,
Tu copile, cerul senin îl privește
Și celui de sus, din suflet mulțumește.
Când te scoli în fiecare dimineață
Sărută părinții! Că ei ți-au dat viață.
Sărută pământul care te hrănește,
Sărută apa că setea-ți potolește.
Sărută lumina care te-ncăzește,
Sărută și vântul când te răcorește.
Sărută copacul care te umbrește,
Sărută și floarea care înflorește.
Sărută chiar ploaia când te limpezește.
Sărută copile! Sărută copilărește.
poezie de Dumitru Delcă (12 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te iubesc ca un poet
adevărat de mic copil
ți-am împletit cununi
din flori de cireș efemere
râsul tău era opiul meu
îl luam în fiecare zi din zori
erai de un farmec dureros
te iubesc dintotdeauna
rătăceai în ochii mei
și eu alergam pe câmpii
îngânând poezii de dragoste
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petale
azi plouă cu petale
din vișin și cireș...
se-aștern pe jos în cale
ascund în nopți povești!
sub ramuri înflorite
tristețea n-are loc
de sus zâmbesc petunii
la un balcon de bloc...
și-așa privind șăgalnic..
un Cupidon copil...
adună-n brațe grabnic
petale... și-un zefir...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În raiul cireșelor
savurez cireșe cu gust de copilărie
ce departe este timpul acela sublim
totuși viața mi-a adus un strop de măreție
filmul de fericire are un declic infim.
savurez o tartă cu cireșe amare
și-mi spun că viața merită trăită
indiferent de clipele hoinare
nimic nu m-a făcut să fiu înrăită.
la umbra cireșului încărcat de roade
ascund freamătul și sudorile frunții
arșița scade subit cu zece grade
nunta de fluturi umple răcorile curții.
în raiul cireșelor triluri răsună
și oameni și păsări la festin se adună.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără anotimp
Iar a venit o toamnă, dar când oare?!
Eu nu știu să fi fost o primăvară.
Începe iar să fie numai sară
și n-a fost zi cu soare.
Și zarzării când oare-au înflorit?
Când au umblat albinele prin ei,
cu zumzetul lor alb de clopoței
cu care am copilărit?...
Au înflorit și anu-acesta teii,
cireșii și vișini și castani?
Și au jucat, cu simplitate, mieii
ca-n ceilalți ani?
Când au trecut iar păsări călătoare?
(De mult timp nu mai trebuiau să treacă)
văd cei din urmă cocostârci cum pleacă
și-aud în mine țipăt de cocoare.
Când a trecut atâta timp?
Eu unde-am fost și ce-am făcut?
O primăvară... câte au trecut?
Mi-i viața fără anotimp.
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unu Iunie
Unu Iunie,
zâmbet gingaș de copil
pe floare de trandafir.
Zâmbetul tău, măi copile,
fericire-i pentru mine.
Este soare, e lumină
în frumoasa mea grădină.
Se coc cireșele în pom,
puiul mamei crește om.
Să trăiești, copil frumos!
Să crești voinic, sănătos!
Mama ta, asta-ți dorește
și cu tine se mândrește.
Zâmbește!
poezie de Dumitru Delcă (29 mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimă fără zmeie
Rege pe dinafară
Înăutru-mi cărând mâl.
Fluturi zburând în stol
Urmărindu-i-n gheară
Ce era a mea geană...
Făr'puf de curcubeie
Ochii copți de cireașă
Inimă fără zmeie
Trupului-ndoind pietre
Potcovind fad norocul,
Auzeam strigând copilul
"Fluture,.. nenea, fluture".
Și în vierme scufundat
Plec în lut naufragiat...
sonet de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cireșe și copilărie, adresa este: