Poezii despre cireșe și moarte, pagina 2
Pastel
Pe dealul tandru al uitării stă un cireș fără de moarte.
Stă și-și vorbește sieși cântec și versuri fără căpătâi.
Deasupra dăinuie cocorii cei blânzi și-n stare să ne poarte
În "te iubesc" și-n "draga nenii" și-n pământeanul "mai rămâi".
O, mai rămâi, rămâi la mine ca sâmburele în culoare,
Ca dulcea aripă în zborul ce fără vină s-a născut!
Iubirea mea supusă lunii și păsărilor migratoare,
Te-ascund prin iarba cea înaltă a visătorului sărut.
Și te blestem la veșnicie și la uitare de credință!
Să știi și tu cât duce floarea din greul bunului pământ.
O, mai rămâi, precum auzul menit a nu avea ființă,
Precum cămașa iubitoare a fiului făr'de-nceput!
poezie clasică de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vecinul
Si mi-am pus pălărioară
Roșie ca o petală
Intr-o zi de primăvară!
Si mi-am pus pantofi cu toc
Ani si zile să intorc
Când aveam soare de foc!
Si mi-am pus cercei, cireșe
De nimic să nu imi pese,
Să iubesc clipa ce este!
Si mă duc pe o cărare
Numai zâmbet, numai floare,
De ciudă vecina moare.
Dar vecinul imi zâmbește...
-Hai cu mine sus pe creste
Si imi spune o poveste!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buze pergamentoase fără nicio expresie
i-am pus numele Persefona
pentru că avea coatele rotunjite
și buzele ca o cireașă târzie
mi-am dorit să fie
numai a mea și a greierilor buimaci
când mă auzi cum tac
tu să taci
ea prinde contur în gândul meu
un fel de distopie
a florii de hârtie
Persefona,
cum ai dori
să-ți împlinesc fantezia din antecamera de zi?
răspunsul întârzie
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abator
Albise totul! Caii albi mestecau iarbă albă
fluturi albi devorau varză albă
călăii albi sugrumau flori albe
cireșe albe, moarte albă, pământ alb
marea albă...
Curcubeul
alb
spre alb
spre foarte alb...
Cineva de un dinte alb și-a mușcat buza albă.
Și-a curs un copil roșu
cu un strigăt roșu.
Și Dumnezeu era incolor
incolor
iar greierii roz vindeau culori
pe sub mânâ
în spate la abator.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cireșe amare
Mi-e dor de cireșele-amare
Din ochii tăi ce mă îmbie
De gura ta roș' ce mă doare
A sângelui tău mărturie
Mi-e dor de atingerea crudă
Străină și rece ca moartea
De șuvoiul de lacrimi ce udă
Albaștrii tăi ochi ca și soarta-mi
Mi-e dor de a ta răsuflare
Pe perna cusută cu vise
De trupuri ce în desfătare
Uitară cele promise
Mi-e dor de a-mi fi iarăși dor
De urma de pași din nisip
De-aș fi zeu ori doar muritor
Pe tine tot te-aș fi iubit
poezie de Klara Papuc
Adăugat de Karla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansez ca printr-o inimă de poet
un pic cam șchiop de-o lacrimă
numărându-mi pașii în ritmul sistolelor
un doi trei stop
un doi trei piruetă
ca dintr-un solstițiu într-altul
precum un licurici de gheață
scăpat dintr-un alb obicei rotund
cu ochii strict închiși
ca în așteptarea unui impact
cu moartea
apoi cad lin
cum dintr-un vârf de munte
coboară primăvara
în timp ce o gheișă cântă
legănată de iubire într-un scrânciob
care parcă levitează sub un cireș înflorit
iar eu învăț să tac în japoneză
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul iese
dincolo de mine și mă ține
în brațe cum poate toată viața
bătrân azi în mantia nouă
scriu cu stânga neparalizată
de ultimul veac scurs pe umăr
cu o furtună intracraniană
țin cartea în mâna care miroase
a moarte și a rouă mă-ncântă
o istorioară tare veche găsită
de-un clovn pe jumătate nebun
care-și bătea cuie în tălpi
să nu-și piardă ciorapii de lână
râd și înfloresc în noul jilț din lemn
de cireș cu înscrisuri în sanscrită
mulțumit îi tai capul drept răsplată
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea anapoda
Parașutistul cade și nu moare
Indiferent e sclavul prins în lanț
Se scutură cireșii plini de floare
Cei sănătoși se prăbușesc în șanț,
Miroase a pădure și Sahara
Cresc portocale pe la Polul Nord
Se poartă blănuri când e-aproape vara
Mor nou-născuții de atac de cord,
Colindă invalizii continente
Octogenarii intră-n discoteci
Rachetele spre Venus sunt prea lente
În pruni cresc mere iar în meri dovleci,
Balenele devin sinucigașe
Pe Hercule ologii-l iau în râs
O balerină vrea să se îngrașe
Gioconda și-a schimbat ai ei surâs,
[...] Citește tot
poezie de Mihail Mataringa din Singur în Atlantic (2008)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sakura fubuki
eram îndrăgostiții unui anotimp timpuriu
iubeam ploile de seară și toboganele din parcurile orașului
în urma noastră
răsăreau
baloane de săpun,
bărcuțe și zmeie din hârtie duse de vânt
carusele cu cai albi și
frezii înmiresmate
eram îndrăgostiții ploii
nesătui de noi înșine și de atâta fericire...
pe atunci
nu știam că vor veni iernile grele
și ghețarii în suflet
nu știam că frumusețea florilor de cireș
poate fi mesagerul unui viscol aprig și adânc,
adânc ca moartea unei iubiri
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara în capitală
Au plecat bucureștenii toți la băi
Și cu Vara n-au rămas în capitală
Decât morții și gardiștii...
Iar pe străzile pustii și prin odăi -
Praful ce se-ngroașă zilnic,
Și-n covoare -
Moliile cu prezența lor fatală
Și cu veșnica lor poftă de mâncare...
De urât că n-are ce să vadă
În monumentala noastră capitală,
Vara umblă toată ziua-n pielea goală
Prin apartamente-nchise
Și pe stradă -
De la Parcul Carol la Șosea
Și de la Șosea la Cotroceni,
Însoțită de o droaie de țigani
Și de olteni,
Care vând cireși, rahat și limonadă
Și-o poftesc să cumpere și ea...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru cele patru anotimpuri (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cireșe și moarte, adresa este: