Poezii despre compasiune și timp, pagina 2
Acolo, în inimă...
Acolo, în inimă, extindem lumile prin îngemănare,
nașterea unor locuri noi, nepopulate, sub ochii noștri,
te-ating în mijlocul cântecului
răsărit în somnul
unei alte note pe buzele tale,
rotiri de priviri într-un vals al pasiunilor
cu un surâs împărtășit.
Umbre și semne-n serpentine străbat pașii iubirii,
cuvântu-și începe tăcerea prin care totul apare,
un călător spre zările albastre
a cărui aripă crește din mine.
Încă nu știu cine sunt până nu devin altcineva.
Unde să găsesc locul acela în care
te voi lăsa să pătrunzi? Unde-i jocul literelor?
O să mă clădești în tine așa cum ești tu,
nemăsurată revelație, descoperire divină,
miracol frenetic și posesiv,
acum te-nțeleg, tânjim după noi,
un drum spre începuturile noastre.
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vacanță cu bucluc
Mare, bucurie mare, a rămas o săptămână,
Până plec la Marea Moartă în frumosul Israel,
Să mă bălăcesc în valuri doar cu soața mea de mână,
Să uităm de rău, necazuri, să ne recreăm nițel.
Pregătiri, valize pline, am ascuns și o căpșună,
Preparată chiar de mine, pe verandă în secret,
Când deodată telefonul ca turbat într-una sună.
Era soacra care-mi spune, că și-a luat și ea bilet.
A căzut pe mine cerul, dracului s-a dus vacanța,
Îmi plesnea de ciudă capul, jugulara îmi fierbea,
Nu am înțeles vreodată cum născuse Baba-Cloanța,
O prințesă... bunăciune, cum era nevastă-mea.
Am plecat, pierdeam biletul, dar speram la o minune,
C-o să-și rupă unghiuța, de la mână sau picior,
Sau umblând pe-acolo lela, va găsi compasiune,
La vreun moșneguț din State, de o babă amator.
[...] Citește tot
poezie de Nicu Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Daodejing (fragment)
Marele Drum se pierde:
Acum avem umanitate și justiție,
Au apărut prudența și cunoașterea;
Există cultivarea comportamentului.
Drumul despre care se poate vorbi
Nu este drumul permanent;
Numele care poate fi rostit
Nu este numele permanent.
Lipsite de nume au fost începuturile cerului și ale pământului;
Atribuirea numelor a fost mama miriadelor de creaturi.
Eu numesc mare ceea ce este indefinibil.
Indefinibilul îl numesc departe.
Departe numesc întoarcere.
Cel care este pururi fără dorință
Percepe partea spirituală a acesteia.
Cel care trăiește permanent în dorință
Percepe doar limita acesteia.
[...] Citește tot
poezie de Lao Tse
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vinului meu
Cânt pentru vinul meu
din timpuri de pace,
când funcțonarii și perceptorii nu-mi bat în ușă.
Conducătorul este luminat și onest,
miniștrii lui modești și de încredere.
Respectând legea, proprietatea și regulile curtoaziei,
oamenii n-au motive să se perinde prin tribunale.
După trei ani agricoli buni și nouă ani de strâns provizii,
hambarele sunt pline ochi de grâne,
iar bătrânii nu mai trebuie să muncească.
Spicele grele, aplecate sub greutate, așteaptă culegătorii.
Pe drumuri armăsarii se întorc seara acasă,
bălegarul lor îngrașă ogoarele.
Nobilii, de la cel mai înalt rang până la cel mai mic,
iubesc oamenii obișnuiți,
răsplătind pe fiecare după meritele lui,
educându-i, așa cum educă părinții copiii.
Cei care desfid legea și-aleg drumurile fărădelegii
[...] Citește tot
poezie de Cao Cao, 155-220, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtună de gânduri într-un pahar de suflet
să stăm așadar
până la apusul
Cerului și Pământului
acolo unde pietrele
trec prin ape
care uită să curgă
în timp ce
buturugile mici
rămân mici roți
ale Carului mare
de care agățăm
lampioane
la intersecția
stelelor căzătoare
nu, nu pune(m)
întrebări multe
multe sunt căile
prin care tot în urma
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să fiu cinci minute poet
Aș vrea să fiu cinci minute, numai cinci minute, poet:
Unul dintre acei oameni extraordinari pe care zeii îi înaripează
Când vor să exprime în versuri o suferință sau o bucurie
și-n acele versuri se recunosc apoi milioane de oameni,
iar generații întregi le știu pe de rost și de câte ori le aud
sunt cuprinse de aceeași adâncă emoție.
Aș vrea să fiu, numai cinci minute, un astfel de om privilegiat,
Pentru a țese-, și nimeni să nu-l găsească înjosit- vesmântul poeziei
în jurul celei mai banale întâmplări cu putință,
întâmplare ce pe mine m-a emoționat la culme,
și aș vrea că emoția aceasta să nu se piardă, să o-ncerce
- o, de s-ar putea!- cât mai mulți oameni.
Haideți, degete ale mele, îndrăzniți, încercați să țeseți
Veșmântul de aur al poeziei
Pe umerii răpănoși ai acelei atât de prozaice întâmplări,
Când dimineața unei urâte zile de toamnă m-a prins într-un tren aproape pustiu,
[...] Citește tot
poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața... prinde... viață...!
Soarele, într-o fină vâlvătaie de culori,
Vântul aprig de munte, obosit, oleacă mai scade,
Ploaia curge liniștită din streașina de sub nori,
Roua, pe micuțe petale, pură, cristalină, șade...!
Clar grăbită, noaptea-mpinge-n dimineți.
Răsăritul, mai ieri palid, azi, bate în portocaliu,
Vântul călduț, amarnic, nemilos, face ravagii în nămeți,
Sub cerul senin, apare și viața, peisajul, din mort, apare ca viu...!
Riscant, rândunelele zboară paralel, razant cu solul,
Vrăbiuțe, gălăgioase, se-mbăiesc în norul de praf,
Orăcăind, broscuțele, dau lacului zilnic, ocolul,
Natura toarnă un film, în noul și modernul cinematograf....!
Bâzâind nervos, se siimte agitația albinelor,
În ochi îmi sare zborul anemic de cioară.
În picaj, un vultur planează, întregind al naturii decor,
în iarbă, un greiere ginerică ne-ncântă solist la vioară...!
Liliecii, zboară până târziu în noapte,
Greierii, țârâie îndelung și după miezul nopții,
Pești și broaste, pe fundul apei, poartă discuții în... șoapte,
Cocoșul, pe gard, mincinos ne anunță, cum că ne-au invadat, coioții...
[...] Citește tot
poezie de Gică Jalba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Karmă...
Tu ai venit când n-am visat,
Tu ai venit atuncea când
Să zbor din nou n-am mai sperat
Nici în cel mai romantic gând...
Tu ai venit cu gând curat,
Plin de-amintiri și de dureri,
Căutând, cu sufletul, un sfat,
Să scapi de drama ta de ieri...
Eu te-am primit cu gând deschis,
Cu compasiune și respect...
Ți-am zis tot ce-am știut de zis,
Dorind "nedreptul" să-l îndrept...
Nici eu, nici tu, n-am vrut mai mult
Decât, cumva, să încercăm,
Ca într-al vieții trist tumult
O oază liniștii s-aflăm...
[...] Citește tot
poezie de Mariana Cruceru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem ceea ce suntem
Suntem ceea ce suntem,
profunzimile și înălțimile lumii interioare ajungem,
formele voinței, sensibilității,
plăcerii, compasiunii și durerii,
mai devreme sau mai târziu atingem...
Solidare-ntre ele, desfac modele ale adevărului necesar
agățat poate într-un vârf de arțar
sau purtat pe mări de gândul hoinar...
Vocea interioară-mi ascult,
șoapta fragilă a unui gând îmi spune că sufletul
evocă analogii de "libertate"din "inchisoarea corpului",
până la zgârieturi infantile, trecătoare...
Maestru spiritual sau demon,
interiorul continui să-mi ascult,
să individualizez reușesc
acele arhietipuri ale frumosului ceresc...
De Bun si Frumos acum sunt recomandată,
cu insistență consiliată și apoi recompensată.
Cu răbdare, metodă și constanță, cauzele conștiintei explorez,
în liniște spațiul camerei analizez
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul sau nimic
eu îți spuneam că dragostea e totul sau nimic
tu îmi spuneai la fel, dar mai păstrai o doză de confort
în locul acțiunii necesare
în locul riscului pe care îndrăgostiții
și-l asumă întotdeauna
totul sau nimic nu înseamnă
să-ți fie frică de despărțire, singurătate
sau de gura lumii
totul sau nimic nu înseamnă
procente, probabilități
sau blânde tranziții
totul sau nimic nu înseamnă
să te complaci în aceeași lipsă de comunicare
în aceleași minciuni sau în alte minciuni
frumos inventate
totul sau nimic nu înseamnă
să te rogi să fii iubit, alintat, mângâiat
sau înțeles așa cum numai tu vrei să fii înțeles
totul sau nimic nu înseamnă
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre compasiune și timp, adresa este: