Poezii despre copilărie și femei, pagina 2
Topirea zapezilor
mă curtează primăvara
într-un istovitor ritual al culorilor
știu doar că topirea zăpezilor
descoperă multe amintiri
dezghioc din femeie copilul
să găsească căluțul de tablă în joacă
în ropotul nezăgăzuit al timpului
copita ruginită poartă aromă de ghiocel
poezie de Codrina Verdes
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ce visează pământul?
La ce visează pământul
în timp ce ară țăranul?
La grâne de aur, la pâine
pentru foamea copiilor -
femeile, bărbații de mâine -
visează pământul copii,
și grânde de aur, și pâine.
Visează ploi oarbe, averse
căzându-i în brațele mari,
pământ devenind ele însele,
visează pământul copii,
visează grâne-aurii...
poezie clasică de Ragnvald Skrede, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înghețata
copiii mei care se copilăresc
cu copilașii sânilor tăi perfectibili
vin cu o idee sucită: ce
ar fi să îi copilărești, zic ei, mamei
numele de femeie...
ca
să râdem și noi în batjocură înghețată
de strânsele căpșuni din vârful
acelorași sâni? copiii mei
dorind înghețată,-nghețată,
mai spun ceva risipit, nisipit, nu
știu dacă merită ascultați
la gradele majore de
acum, ori niciodată...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tare ca fierul
Floarea lui Cazacu
Făcuse copilului o cămașă.
A luat foarfecele, că sunt de fier,
Și le-a trecut de trei ori prin cămașă,
Dar neîncheotorată, până a-mbrăca-o el.
Asta, ca să fie tare ca fierul.
"Să fie tare ca fierul cine te poartă,
Să nu se lege boalele de el,
Ca de fier rugina".
Când făceau femeile câte un flanel,
Vreun mintean ceva mai lung,
Ziceau:"Lasă să fie mai lung,
Să zică curul bogdaproste".
Floarea știa bine obiceiurile vechi,
Descântece, tot, și le ținea,
Că zicea că să aibă și copiii ei noroc.
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
* * *
Copilul din tine
sunt eu,
numai eu îți desenez inimi
în sângele tău,
apoi, ca o spadă tăioasă,
despic așteptarea
și mă transform în acea femeie
care ține în mâini
ciorchini de struguri copți...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum ar fi să mă iert?
era o femeie poate mai este
care scria poezie ca-ntr-o religie
fața ei foarte frumoasă
cu fața lui Dumnezeu foarte frumosul
ei companion
se întâlnea mereu precum ochii
părintelui Ars de zburdălnicia Copilului
cu liniarul doamnei
învățătoare în toate bunele
furtișaguri pe care Eu
un elev din clasa a patra
mereu le făptuiesc în numele Domnului
și plâng pentru asta și
nu recunosc. deocamdată
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mișcarea
cu păr pe piept și piept pe burtă
sunt curios
tu nu mai ești copilă
în anii care au trecut de când ești moartă
eu caut prin femei o silă
mă antrenez la sală
fac mișcarea
ce ți-ai dorit-o tu dintotdeauna
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia aia
își alăpta pruncul în parc
avea în fiecare sân lapte
în proporție de 90
la sută hrănitor
și
și
de restul curgea fiere
făcând din copil un răzvrătit
pentru tot restul zilelor
și-ar fi tăiat sfârcurile sânilor
dar
dar
copilul ar mușca din sâni
și sângele i-ar hrăni simțurile
prefăcându-l în prădător
femeia aia își hrănește progenitura
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înghețata
copiii mei care se copilăresc
cu copilașii sânilor tăi perfectibili
vin cu o idee sucită: ce
ar fi să îi coplilărești, zic ei, mamei, în dulce
numele de femeie
și
să râdem și noi în batjocură înghețată
de strâmbele căpșuni din vârful
acelorași sâni? copiii mei
dorind înghețată,-nghețată
mai spun ceva - nu
știu dacă merită ascultați
la gradele scăzute de acum...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De necuprins
Bombardat de toate minunile lumii sătul
să tot audă ești comoara mea și-a împa
chetat aripile în ultimul vis al copilăriei
asaltat de toate femeile din lume plictisit
și-a dat foc aripilor hărțuit de toate iluziile
de pe lume a pus și ultima speranță piatră
unghiulară în acest Turn Babel poetul stă la dubii
să-i permită sau nu
lui Dumnezeu să se mute la parter
Doamne ce liber am fost odată
poezie de Costel Zăgan din Poezii de trezit copilăria (10 august 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre copilărie și femei, adresa este: