Poezii despre copilărie și râs, pagina 2
Poveștile feerice
Zic unii, cum de-mi place mie
În lumi de basm copilărești;
Căci simt o mare bucurie
Pe-al lor tărâm, cum nici gândești!
Ca-n vis, eu cred în mândre zâne
Și în pitici și-n spiriduși;
I-aud cum vor să mă îngâne
Cu dulce glas, pe după uși.
Pe când îmi plimb, în seri cu brumă,
Gândirea-mi pasăre în zbor
În lumea lor de vis și spumă,
De râs, de șagă și fior.
...
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rodica
Purtând cofiță cu apă rece
Pe ai săi umeri albi, rotunzori,
Juna Rodică voioasă trece
Pe lângă junii sămănători.
Ei cu grăbire îi sar în cale,
Zicând: "Rodică, floare de crin,
În plin să-ți meargă vrerile tale,
Precum tu, dragă, ne ieși cu plin!1
S-ajungi mireasă, s-ajungi crăiasă!
Calea să-ți fie numai cu flori,
Și casa casă, și masa masă,
Și sânul leagăn de pruncușori!"
Cu grâu de aur ei o presoară,
Apoi cofița întreagă-o beu.
Copila râde și-n cale-i zboară,
Scuturând grâul din părul său.
poezie clasică de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasă și jună
Frumoasă și jună, oh, dragă-mi mai ești!
Eu caut și caut în- ochi-ți cerești
Și-n veci nu mă satur și-n veci aș căta,
Iubită, dorită, o gură - așa!
Tu tremuri, tu cauți, tu murmuri, tu râzi,
Cu glasul tău dulce tu raiu-mi deschizi,
Cu părul tău moale tu viața mi-o legi
O știi și te faci că nu o înțelegi!
Șireată și dulce - copil vinovat
De ce nu mă-mbii cu al tău sărutat,
De ce-aștepți să-l fur de pe ochii-ți profunzi,
Și-n blondele plete tu capul ți-ascunzi
Cu mâna ți-acoperi tu ochii tăi dragi,
Prin degete cauți, nu râde ci taci;
Pedeapsa ce meriți, columbă a mea,
O gură-i - oh, dă-mi-o - mi-ai dat-o - așa!
poezie celebră de Mihai Eminescu (1871)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înghețata
copiii mei care se copilăresc
cu copilașii sânilor tăi perfectibili
vin cu o idee sucită: ce
ar fi să îi copilărești, zic ei, mamei
numele de femeie...
ca
să râdem și noi în batjocură înghețată
de strânsele căpșuni din vârful
acelorași sâni? copiii mei
dorind înghețată,-nghețată,
mai spun ceva risipit, nisipit, nu
știu dacă merită ascultați
la gradele majore de
acum, ori niciodată...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
******
sunt cea mai frumoasă mamă
am părul negru lăsat să curgă
spatele mă chinui să-l țin drept
copiii mei mă duc în toate direcțiile
cu ei râd și zâmbesc
orice modernitate piere
orice surplus e prea mult
sunt cea mai frumoasă mamă
în ochii mei zboară pescăruși
marea se-ntinde calmă
[...] Citește tot
poezie de Zeciu Anca Cristina
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Mama
Glas are de ciocârlie
Și în jur doar veselie
Deși are mult de muncă
Mereu știe să aducă.
Unde-i ea râde și clipa,
Deși sunt doar atâtica
Unde mama se ivește
Simt iubirea cum plutește.
Când măicuța e aproape
Precum nufărul pe ape
În lumina dimineții
Simt mereu dulceața vieții.
Mamă dulce-mi ești comoară
Lângă tine simt cum zboară
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Valeria Iacob (ianuarie 2020)
Adăugat de Valeria Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa e viața
Așa e viața
Un copil râde,
Un bătrân plânge!
O mamă cu drag
Pruncul la piept își strânge.
Frate trădează
Pe frate,
Pentru bogăție și libertate,
Ca să aibă el de toate!
O floare înflorește, alta se ofilește,
Una moare, alta trăiește,
Dar nimeni nu se bucură
Și nimeni nu le jelește.
Căci așa e viața dată de Dumnezeu,
Și nimeni nu o poate schimba!
Așa a fost,
Și așa va fi mereu.
poezie de Vladimir Potlog (14 decembrie 2007)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de toamnă
Mi-e dor, de fumul serii, de luna coaptă în lumină,
De râsetul meu de copilă și dansul frunzelor, puzderii.
Mi-e dor, de rumena gutuie, coaptă-n jar de crengi uscate,
Și de toamna arămie, dulce, darnică în toate!
Mi-e dor, de mustul tămâios, nectar din soare adunat,
De strugurele credincios ce vara-ntreagă s-a bronzat!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și dacă...
și dacă râsul de copil,
îți dă o zi cu cer senin,
dacă pe iarbă ai călcat,
dacă în râu te-ai dezbrăcat,
dacă o ploaie te-a udat,
daca -ai trudit.... și ai iubit...
vei fi un om ce a trăit
din plin... și împlinit.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înghețata
copiii mei care se copilăresc
cu copilașii sânilor tăi perfectibili
vin cu o idee sucită: ce
ar fi să îi coplilărești, zic ei, mamei, în dulce
numele de femeie
și
să râdem și noi în batjocură înghețată
de strâmbele căpșuni din vârful
acelorași sâni? copiii mei
dorind înghețată,-nghețată
mai spun ceva - nu
știu dacă merită ascultați
la gradele scăzute de acum...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre copilărie și râs, adresa este: