Poezii despre copilărie și sat, pagina 2
Mi-e dor
Mi-e dor de mirosul frunzelor uscate,
pe care mama le ardea în șanț.
Mi-e dor de gutuia coaptă
în jarul inimii lor veștede.
Mi-e dor de toamna noastră țărănească
și mai ales mi-e dor de-o seară
acolo, la mine, acasă.
Mi-e dor de bătătura cu strigăte vesele,
și de prispa joasă a copilăriei,
dar mi-e dor mai ales de toamna
când copacul a eliberat
a treisprezecea-mi frunză.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din scrisoare (17 decembrie 1978)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plânsetul mamei
Afară plouă și e frig,
Durerea mă apasă,
Demult prin sat eu n-am mai fost,
Soarta nu mă lasă.
Ochii mei din nou îi șterg,
Pe perina cea udă,
Sunt singură și tot aștept,
Copiii ca să-mi vină.
Adorm plângând și îi visez
Că au venit acasă,
Dar lacrimile m-au trezit,
Durerea mă apasă.
Cu greu mă-mbrac și ies în prag,
Afară-i tot mai rece,
Luminile se sting prin sat,
Dorul, nu mai trece.
poezie de Stelian Daniel (16 noiembrie 2020)
Adăugat de Stelian Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul ce m-a dat
Pământul ce m-a dat mereu îmi cere
Să viu să-l văd asemeni ca-n trecut,
Asupra mea e-ntinsă a lui putere,
Că el m-a dat și-aci el m-a născut.
Casa bătrână, vatra cea cu pruni
Și vuietul prelung ce-l cântă plopii,
Cu dorul cel rămas de la străbuni,
Le simt pe toate-n mine când mă-apropii.
Mă văd copil cu sufletul de floare
Pe ulița copilăriei mele,
Cu ochii blânzi, străluminând în soare,
În vraja lunii și-n lumini de stele.
Plecat din sat, dar niciodată rupt,
Ce cu duioase daruri mă cuprinde,
Mi-e gândul tot la el, neîntrerupt,
Iar de a lui ființă nu mă pot desprinde.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
România la post restant
Pleacă țara iar la oaste
țara-i tunsă iar chilug
a ajuns piele și coaste
toți copiii unde fug
Țara-i tunsă iar chilug
țăranii au tuns câmpia
a și munții scot un plug
să brăzdeze România
Țăranii au tuns câmpia
ajunsă piele și coaste
și-asta-i toată comedia
pleacă țara iar la oaste
Țara-i tunsă vai chilug
dar românii unde fug
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (9 iunie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
PRIMAVARA...
Când iese frunza la răchită,
Cu verdele atât de crud
Și e câmpia iarăși înverzită,
Frumoasă ca un tânăr nud.
Îmi pun câmpul așternut,
Căpătâi snop de strujeni
Și mă văd la început,
Mic copil la Rădășeni.
Îmi vreau cenușa risipită,
Prin glodul satului natal,
Prin pâraie pline de răchită,
Pe unde cânta cândva LICAN.
Aprilie 2003
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptare țărănească
Înmormântările de la oraș
Miros a înviere foarte rar,
Cel de-abia devenit înaintaș
Primește flori cu carul mortuar.
Pomenile făcute la oraș
În mod festiv se cheamă pomeniri,
Se vede care-i cel mai bun urmaș
După câți bani aruncă la opriri.
Dac-aș putea să mor într-un sătuc,
Nevestei și copiilor le-aș cere
Să-mi pună la mormânt un pui de nuc,
S-aștept la umbra lui, pân' la-nviere.
Nici așteptările nu se compară:
Cea din oraș cu aia de la țară.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (21 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori, în toiul nopții-adânc
Uneori, în toiul nopții-adânc,
se trezește vântul ca un prunc,
pe potecă singur călător,
intră-n sat, ușor de tot, ușor.
Dibuiește drumul pân'la lac,
trage cu urechea și-i vrăjit:
împrejurul lui stejarii tac
și căsuțele-au pălit...
poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la * * *
Pe tărâmul satului meu,
Dumnezeu se odihnește
În glasul greierilor ce cântă
Verdele memoriei noastre.
Crește în fiecare an un stâlp
Cu un cuib de barza în vârf,
Unde femeile aduc ofrande
Pentru pântecul lor roditor.
La tărâmul satului meu
Sufletul și-a spălat fața de copil,
A împrumutat chipul părinților,
S-a așezat pe prispa casei
Și privește asfințitul.
poezie de Tudorel Ciobotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec-joc pentru copii (din folclorul românesc)
Țăranul e pe câmp,
Țăranul e pe câmp,
Ura drăguța mea
Țăranul e pe câmp.
El are o nevastă,
El are o nevastă,
Ura drăguța mea
El are o nevastă.
Nevasta un copil,
Nevasta un copil,
Ura drăguța mea
Nevasta un cupil.
Copilul o dădacă,
Copilul o dădacă,
Ura drăguța mea
Copilul o dădacă.
[...] Citește tot
folclor românesc, din Bărăganul ialomițean
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-a bătut un moș la poartă...
Mi-a bătut un moș la poartă,
Biet țăran cu țundra sură,
Îl lătrau departe câinii
Când să-mi vie-n bătătură.
Cu sfiala lui senină
Mi-a trecut cucernic pragul,
Ca un sol din altă lume
Zâmbitor pășea moșneagul.
Câte nu ne povestirăm
Stând alăturea la masă?...
Sfânta mea copilărie
Mi-a venit cu el în casă.
Rând pe rând îmi înviară
Năzuințe frânte-n două,
De la satul de sub munte
Până-n lumea asta nouă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Octavian Goga din Ne cheamă pământul (1909)
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Poezii" de Octavian Goga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre copilărie și sat, adresa este: