Poezii despre copilărie și tinerețe, pagina 2
Rodica
Purtând cofiță cu apă rece
Pe ai săi umeri albi, rotunzori,
Juna Rodică voioasă trece
Pe lângă junii sămănători.
Ei cu grăbire îi sar în cale,
Zicând: "Rodică, floare de crin,
În plin să-ți meargă vrerile tale,
Precum tu, dragă, ne ieși cu plin!1
S-ajungi mireasă, s-ajungi crăiasă!
Calea să-ți fie numai cu flori,
Și casa casă, și masa masă,
Și sânul leagăn de pruncușori!"
Cu grâu de aur ei o presoară,
Apoi cofița întreagă-o beu.
Copila râde și-n cale-i zboară,
Scuturând grâul din părul său.
poezie clasică de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii - lumina vieții
(Celor mai scumpe ființe din viața mea)
E atâta soare și atât de bine
Când vă privesc pe voi, copile,
Cu voi e tinerețea mea și dorul
Cuvintele ce-și au izvorul
Sub ritmurile dure ale vieții
Sunteți mereu o primăvară.
În inimă păstrez poemul vieții
Lumină- a timpului ce poartă
Parfumul curat al tinereții.
Voi sunteți lumina vieții mele
Ați izvorât din inimile noastre
Din frumusețea zorilor albastre.
Poezia a primit,, Diploma de excelență,, în anul 2019-Albania
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec neterminat
"cine are tinerețe
de vânzare? vreau să cumpăr!"
și-a plecat în lumea mare
un copil fără astâmpăr,
dar cu timpul, dâra vieții
mai adâncă se arată.
palma, inima, pomeții
obosesc... el cată, cată
să cumpere tinerețe
de la unul, de la altul.
în zadar! plin de tristețe
se-ntoarce... unde-i e satul?
casa, pomii, cai, uluce
parc-au intrat în pământ.
a rămas numai o cruce
răstignită pe mormânt.
[...] Citește tot
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Panică
Când m-am poticnit de anii ce au urmat
Era cât pe ce sa îmbătrânesc
Și m- am speriat de moarte!
Mi-am julit tinerețea și luneca de pe mine
Ca pielea uscată de șarpe.
Ajutorul meu ai fost tu cu săruturile tale,
Care mi-au uns sufletul, un antiseptic
La fel de bun ca al mamei care pupă
Buba, când copilul se împiedică de ani.
poezie de David Daniel Adam (14 octombrie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cândva...
Cândva am fost copil și eu.
Am fost copil ca tine.
Pământu-întreg era al meu,
N-aveam lipsă de bine.
Cândva am fost tânăr și eu.
Am fost tânăr ca tine.
Mi se părea că sunt un zmeu,
Că stăpânesc o lume.
Cândva am fost bărbat și eu.
Am fost bărbat ca tine.
Am dus pe umeri ce-a fost greu,
Când am unit destine.
Acuma,
Am uitat copilăria,
Tinerețea mi-a trecut,
Am uitat și bărbăția...
Puterile mi-au scăzut.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cand toate trec si-mbatranesc
O! poezie, pe când toate în lume trec și-mbătrânesc,
Când nu mai sunt nici eu băiatul cu inimă nevinovată,
Când zilele copilăriei sunt o ghirlandă scuturată,
În mine iar te regăsesc,
O! Poezie.
Te regăsesc și tot aceeași: cu tinerețe coronată;
Tot călătoare printre stele, sau din nălțimea înstelată
Tot coborând și printre oameni și rencepând să răscolești,
O! Poezie,
Tu singură nu-mbătrânești.
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilăria asta e un fluture...
Să se facă repede copilărie,
cât ar bate trei orologii
cu douăsprezece aripi de pegași în cetatea norilor,
să se prefacă zăpezile în armăsari de foc.
Copilăria asta e un fluture
urcat în fulgerul tânăr,
amestec de primăvară și lumină între flori.
A fi copil e înger la ureche.
Atunci ce rost mai are orizontul
sau râul cu un singur mal?
Că s-a întâmplat să-mi văd aripile în oglinda apelor.
Am trecut de toamna cu buzele de mere roșii,
Jumătate floare, jumătate grăunte de rouă,
plutesc în armura soarelui.
Se-ntâmplă, că s-a întâmplat să mă fac fluture
de la inimă în jos,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița (30 august 2017)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai tânăr
De tavanul libelulei
S-a spânzurat un copil nebun
Privește țintă iarba
Ridică ochii-ncrezător
Ceața ușoară se linge ca o mâță
Care se despoaie de vise.
Copilul știe bine că lumea de-abia începe:
E totul străveziu,
Luna e-n mijlocul pământului,
Verdeața acoperă cerul
Și chiar ochii copilului,
În ochii lui întunecați și-adânci
Ca nopțile albe
Se naște lumina.
poezie de Paul Eluard din Cele mai frumoase poezii, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai vine...
Mai vine-așa ca o ispită
Ori mai dispare ca o barcă
Din tinerețea risipită
O amintire ce te-ncearcă.
Ah, și săruturi bune, dulci
De la o fată, ca pe vremuri-
Pe urmă amețit te culci
Și dimineața te cutremuri.
De ce nu vrei să te mai vindeci
Și setea dragostei s-o lași
Vreunuia din zeii indici
Ori jucării la copilași?
Trăiește-n trista părăsire
De oameni hărăzită ție
Și fără dor și amintire
Va fi ce trebuie să fie.
poezie celebră de Mihai Beniuc din Lupta cu îngerul
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
La primul cuvânt senin
La primul cuvânt senin la primul surâs al cărnii tale
Drumul greoi dispare
Totul începe din nou
Floarea sfioasă floarea fără văzduh a cerului nopții
Mâini încețoșate de stângăcie
Mâini de copil
Ochi ce se-nalță spre fața ta și e zi pe pământ
Cea dintâi tinerețe sfârșită
Doar desfătarea
Vatră-a pământului vatră de miresme și rouă
Fără vârste fără temeiuri și legături
Uitare fără de umbră.
poezie clasică de Paul Eluard din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre copilărie și tinerețe, adresa este: