Poezii despre creier și inimă, pagina 2
Poruncă
leg noapte albă
de noapte albă
de noapte albă
și filozofez de doi bani
dumnezeul poemelor mele
nu-i decât o însumare de anormalități
și un creier jumătate inimă - jumătate normal
poruncă
"să nu-ți faci chip cioplit după fiara din tine"
poezie de Alina Florica Stasiuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima agățată
Inimă agățată de ochi
ochi agățat de unghie
unghie de creier
creier agățat de sfârcuri
sfârc agățat de mamă
mamă agățată de cruce
cruce agățată de ușă
ușă agâțată de ușă
ușă agățată de ușă
tată căutând cuie
cuie agățate de mâini...
toate suspendând
de un păianjen cu cruce!
Mai jos viitorul încălzit
vânează trecutul.
Inima agățată a tresărit!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăițeii
s-a răcit supa
pe aragaz a trebuit să urc frigiderul
zugrăvesc
liber în spațiu cu stângacia specifică ab
solvenților de grafică de
șevalete sub presiune (?!) - nu
acum e momentul
să rulăm tăiței
de piele îmbătrânită în creierul
polului cord
înflăcărat-înghețat
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limita irecuperabila a desavarsirii
întotdeauna vei avea de ales
între spălarea creierului
și spălarea inimii
viața precum o falie roz
trasată de un pumnal pentru mistreți
în nebuloasa conștiinței tale
trenul se urnește greoi.
tunelurile te orbesc.
în cele din urmă,
cea care te aruncă din mers
și te sfîșie,
sălbatică,
este tot ea,
poezia -
limita irecuperabilă a desăvîrșirii
poezie de Angela Furtună
Adăugat de Anca Unceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă cheamă amintirea
Mi-e cald, însă căldura nu vine de la soare,
ceva parcă mă arde și inima mă doare
și urcă pân' la creier o moleșeală stinsă
ce-nvăluie, ca ceața, durerea necuprinsă.
Mă cheamă amintirea, mă strigă tot mereu.
Mă-ntorc înspre trecutul, ce nu mai e al meu,
dar nu văd decât urme pe drumul cunoscut,
ce duc spre-aceeași țintă, al vieții început.
Copilăria-mi dragă, ca un balsam se-așează
pe fruntea fără riduri, în ochi ce scânteiază
și-o undă de mireasmă de crini și busuioc,
îmbracă amintirea și-o-nchide într-un obroc.
poezie de George Ioana din Zborul. Vis și destin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inspirat
de nurii tăi expirați de doi ani
trag din fumul tău care se prelinge
albastru de invidie pe mesele tăcute
scriu poezie extirpată
din creierul îndopat cu ketamină
trag noaptea pe cap și mă plimb
cu privirea pierdută după glezne
trec pe lângă îndrăgostiții
care zac mustind de iubire
clocotită în inimi sângerii
inspir umedul sărut dat în fața
unui salcâm înflorit în grabă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privirea stinge-mi-o: te pot zări
Privirea stinge-mi-o: Te pot zări,
urechea-nchide-mi: Te pot auzi,
și fără de picioare vin la Tine
și fără gură te implor, divine!
Frânge-mi chiar brațul: Te voi ține sus
cu inima mea, precum cu o mână,
inima ține-mi: creierul va bate
și creierul de-mi arzi în flăcări,
până și-n sângele-mi Te voi purta, ca-n toate.
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea a doua - Cartea pelerinajului, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am gustat, oare, toate plăcerile?
Așa credeți voi? Nici vorbă.
Dar nu am stat nici la schit, în munte,
Deși eram destinat singurătății.
M-a ajutat un diavol, am ratat
Atâtea întâlniri cu Dumnezeu.
A scrie zilnic versuri, cum fac eu
Înseamnă să-ți stingi țigara pe creier,
Să bei cucută de bună voie,
Să te arunci în mare sau de pe Podul Mirabeau.
Groapa Pacificului este pentru zei.
Eu sunt un călător venit cu pluta.
Așa se spune, ăsta e nebun,
Dar eu sunt propria mea plută.
Așa cum melodia este brațul, arcușul și inima
Violonistului.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e milă
Nu mi-e milă de ajuns să iubesc viața făpturilor tale,
pe care le-ai facut ca să le ucizi.
Mi-e milă, omule, de tine.
Mi-e milă de copiii tăi plăpînzi.
Mi-e milă că te istovești muncind.
Mi-e milă de caii care cad subt povară.
Mi-e milă de cîinele pribeag.
Mi-e milă de păsările care plîng iarna în codrii înghețați.
Mi-e milă de cerbi, căprioare și iepuri uciși de omul de
care mi-e milă.
Mi-e milă de vită blîndă, față-n față cu ucigașul topor.
Mi-e milă de stejarul doborit din rădăcina lui.
Mi-e milă de toată carnea, de toată vlaga, de toată slăbiciunea.
Mi-e milă de tine, canalie perfidă - javră cu inima seacă și
cu creierul murdar.
Mi-e milă și de tine, înfumurat și prost.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupta interioară, din iubire
În noi, lupta interioară, nu are sfârșit,
Între inimă și creier e zbucium infinit,
Când inima vrea și poate să iubească,
Unda din creier începe s-o oprească.
Legătura de zbucium, când e sfărâmată,
Apare gura lumii, cea neînduplecată,
Uite săraca, săracul, n-au șansă, n-au noroc!
Trupul încercat cade-n genunchi, în foc.
Arde intens până hărțuirea se termină,
Până rugina credinței devine lumină,
Până lupul bun înghite lupul rău,
Până iubirea scapă de tenebrosul hău!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre creier și inimă, adresa este: