Poezii despre creier și timp, pagina 2
nu te-ai temut de întunericul ce ne îndeasă
când creierul dă shut down și devine
un pumn de praf stelar sau o melasă
în care timpul zgârie indescifrabil FINE.
catren de Claudiu Komartin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Venise Noaptea primei Zile
Venise Noaptea primei Zile
Recunoscătoare că n-o să mă mai frământe
Acel lucru atât de-ngrozitor fusese deja-ndurat
I-am cerut Sufletului să cânte
Mi-a răspuns că strunele-i sunt rupte
Arcușul Atomi în umbrele de ceață
Ca să-l repar am avut de muncă
Până a sosit următoarea Dimineață
Și-atunci o Zi imensă
Cât toate zilele de Ieri, perechi,
Și-a desfășurat ororile în fața mea
Până când mi-a explodat în ochi
Creierul meu a început să râdă
Eu bâiguiam dând ca un măscărici din fleancă
Deși a fost acum mulți Ani acea Zi
Creierul meu mai chicotește încă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mănușa pierdută
a răsfoit tratatele de cosmogonie
palid foc aprins în creier
foaie cu foaie citea
cu degetele mănușii
le parcurgea flămând
de înțelepciune antică
din pagină în pagină
intra în filosofie când luna
se întorcea pe dos
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iartă-mă
Iartă-mă că nu te pot urma,
Nu privi în urma ta și pleacă,
Și uită-mă, căci nu pot fi a ta,
O alta ție va urma să-ți placă.
De ce privești dezamăgit și trist?
Tu pentru mine nu ești potrivit,
Eu pentru tine nu vreau să exist,
Iar timpul nostru a luat sfârșit.
Pelicula din creier vreau s-o șterg,
Doritele cărări le-oi ocoli,
În inimă voi pune un aisberg,
Nu vreau, voi spune-n fiecare zi.
poezie de Viorica Pop din Din suflet pentru suflet (ianuarie 2004)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul nopții
Azi strâng la piept durerile din creier
Și-mi învelesc în coale vechi uitarea,
Aud poemul tău cântat de-un greier,
Iar în urechi îmi tremură suflarea.
Demențe picuraten mătrăgună
Se învârtesc în mintea mea zdrobită,
Iar inima și-a pus cercei de lună...
Azi e frumoasă, atât de-ntinerită.
Și urc pe treapta razelor de soare
Scăpând din mână gânditorii crini,
Din când în când sorb visele din floare
Și mă împart între iubiri și vini.
poezie de Natalia Popusoi (25 octombrie 2011)
Adăugat de Natalia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri
Amprente încrustate
în pelicula memoriei
amintiri mai vechi
sau mai noi
dureroase până la sinucidere
sau plăcute până la extaz
urme fantomatice
distorsionate de timp
chipuri
întâmplări
emoții
toate adunate
sau șterse de creier
dintr-un capriciu numit supraviețuire
rămân doar imaginile
care contează.
Oare amintirile mor
odată cu noi?
Sau supraviețuiesc
ființei noastre
[...] Citește tot
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo
Fulgerul amintirii, iubirii violente,
eternitatea în camera celaltă,
toate se scurg prin creierul meu
precum ploaia în rigolele verzi
dar eternitatea e pentru proști
noi nu avem decât clipa aceasta
veche ca o pălărie din anii ʼ30
ascult gramofonul, tu te apropii
desculță ca o fantomă de palat,
de palat venețian în care ne-am
iubit și ne-am trădat.
eu am trăit numai la Veneția,
Acolo am și murit.
poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluturele - gând
Lumină pătrunsă
de praful de Lună,
petale scăldate
în polenul din flori,
le simt pătrunzânde,
intense, în mine
culori și fiori...
Unite în urmă
de-un creier cuminte,
își mișcă în grabă
aripi nevăzute,
străbat tot pământul
și iute
se vede afară zburând
fluturele gând!
poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apoi vine o zi
Ființele omenești trăiesc în mizerie;
asemeni gândacilor dintr-un castron,
se târăsc toată ziua jur împrejurul vasului,
fără a ajunge vreodată la buza de sus a acestuia.
Chiar și marii magiștri ai spiritului nu pot face mai mult,
deși-și sparg creierele cu fel de fel de planuri și scheme.
Lunile și anii, un râu curgând la vale:
apoi vine o zi... când te trezești bătrân.
poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rușine
Cât timp cuțitul nu va
Tăia acest creier, bucată
Verzuie de mucava
Nicicând de idei vizitată,
(El, însă, ar trebui
Să-și taie urechile, ambele,
Nasul și buzele, și
Să-și jertfească și gambele!)
Cât timp, așadar, n-o să-i intre
Cuțitul în cap ca să-l taie,
Și-un foc n-o să-i ardă în vintre,
Și pietrele n-au să-l jupoaie,
Copilul ăsta barbar
Nu trebuie să înceteze,
Nicio clipită măcar,
Să-nșele și să trădeze
[...] Citește tot
poezie celebră de Arthur Rimbaud din Scrieri alese, traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre creier și timp, adresa este: